Încălcarea obligaţiilor stabilite de organele judiciare.
Aspecte reţinute denotă nepăsarea inculpaţilor în a respecta regulile stabilite de organele judiciare, ignorând conştient obligaţiile instituite în sarcina lor şi faptul că sunt la dispoziţia autorităţilor judiciare, precum şi încercarea de obstrucţionare a cercetărilor prin intimidarea persoanelor dispuse să declare în defavoarea lor.
Trib. Bistriţa-Năsăud, secţ. pen., înch. nr. 79/CC/19 iulie 2011
Prin referatul procurorului de la DIICOT – Biroul Teritorial Bistriţa-Năsăud, s-a solicitat înlocuirea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi localitatea cu măsura arestării preventive în ceea ce îi priveşte pe inculpaţii SA, DAD zis „B”, AD zis „DB”, PD zis „K”, TM zis „M”, HT, BV zis „C”, arătându-se că prin rezoluţia/procesul verbal din 19 ianuarie 2011 s-a început urmărirea penală faţă de numitul SA zis „S” pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de: art. 2 al 1 din L. 143/20008 (modif. prin OUG nr.6/2010); art. 2 al 2 din L. 143/20008 (modif. prin OUG nr.6/2010) cu aplic.art.41 al.2 Cp şi art.4 al.2 din Legea nr.143/2000 cu aplic art. 41 al. 2 Cp., prin rezoluţia/procesul verbal din 19 ianuarie 2011 s-a început urmărirea penală faţă de numitul DAD zis „B”, pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art.2 al. l din Legea nr. 143/2000 cu aplic art. 41 al.2 Cp, art. 4 al. 2 din Legea nr. 143/2000 cu aplic art. 41 al. 2 Cp, art.5 din Legea nr.143/2000 cu aplic art. 41 al. 2 Cp şi art.4 al.l din Legea nr. 143/2000 cu aplic art. 41 al.2 Cp., prin rezoluţia/procesul verbal din 19 ianuarie 2011 s-a început urmărirea penală faţă de numitul AD zis „B”, pentru comiterea infracţiunilor prev. de art.5 din Legea nr.143/2000 cu aplic art. 41 al. 2 Cp şi art. 4 al. 2 din Legea nr. 143/2000 cu aplic art. 41 al. 2 Cp., prin rezoluţia/procesul verbal din 19 ianuarie 2011 s-a început urmărirea penală faţă de numitul PD zis „K”, pentru comiterea infracţiunilor prev.de art. 2 al 2 din Legea nr. 143/20008 (modif. prin OUG nr.6/2010) cu aplic.art.41 al.2 Cp şi art.4 al.2 din Legea nr. 143/2000 cu aplic art. 41 al. 2 Cp., prin rezoluţia/procesul verbal din 19 ianuarie 2011 s-a început urmărirea penală faţă de numitul TM pentru comiterea infracţiunilor prev.de art.5 din Legea nr. 143/2000 cu aplic art. 41 al. 2 Cp şi art.4 al.2 din Legea nr. 143/2000 cu aplic art. 41 al. 2 Cp., prin rezoluţia/procesul verbal din 19 ianuarie 2011 s-a început urmărirea penală faţă de numitul HT pentru comiterea infracţiunilor prev.de art.5 din Legea nr. 143/2000 cu aplic art. 41 al. 2 Cp şi art.4 al.2 din Legea nr. 143/2000 cu aplic art. 41 al. 2 Cp., prin rezoluţia/procesul verbal din 19 ianuarie 2011 s-a început urmărirea penală faţă de numitul BV, zis „C”, pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic de droguri de mare risc prev.de art. 2 al 2 din Legea nr. 143/20008 (modif. prin OUG nr.6/2010), cu aplic. art. 41 al.2 Cp, introducere în ţară de droguri de mare risc prev. de art. 3 al 2 din L. 143/20008 (modif. prin OUG nr.6/2010) cu aplic. art. 41 al.2 Cp şi deţinere de droguri de mare risc pentru consum propriu, prev. de art.4 al.2 din Legea nr. 143/2000 cu aplic art. 41 al. 2 Cp.
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele :
Inculpaţii sunt cercetaţi în dosarul nr.7 5 D/P/2010 al Direcţiei de Investigare a Criminalităţii Organizate şi Terorism-Biroul Teritorial Bistriţa-Năsăud astfel: inculpatul DAD pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic de droguri de risc prev.de art. 2 al.1 din Legea nr.143/2000 cu aplic art. 41 al.2 cp, deţinere de droguri de risc pentru consum propriu prev.de art.4 al.1 din Legea nr.143/2000 cu aplic art 41 al.2 Cp, deţinere de droguri de mare risc pentru consum propriu prev.de art.4 al.2 din Legea nr.143/2000 cu aplic art 41 al.2 Cp şi punerea la dispoziţie a unui spaţiu amenajat în vederea consumului ilicit de droguri, prev.de art.5 din Legea nr.143/2000 cu aplic art 14 lit.c) toate cu aplic.art.41 al.2 Cp şi art.33 lit.a C.pen.; BV pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic de droguri de mare risc prev.de art. 2 al 2 din Legea nr. 143/20008 (modif. prin OUG nr.6/2010), cu aplic.art.41 al.2 Cp, introducere în ţară de droguri de mare risc prev.de art. 3 al 2 din L.143/20008 (modif. prin OUG nr.6/2010) cu aplic.art.41 al.2 Cp şi deţinere de droguri de mare risc pentru consum propriu, prev.de art.4 al.2 din Legea nr.143/2000 cu aplic art. 41 al. 2 Cp, toate cu aplic.art.33 lit.a Cp.; PD pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic de droguri de mare risc prev.de art. 2 al 2 din Legea nr. 143/20008 (modif. prin OUG nr.6/2010) cu aplic.art.41 al.2 Cp şi art.4 al.2 din Legea nr.143/2000 cu aplic art. 41 al. 2 Cp, toate cu aplic.art.33 lit.a C.pen.; SA pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic de droguri de risc prev.de art. 2 al 1 din Legea nr. 143/20008 (modif. prin OUG nr.6/2010), trafic de droguri de mare risc prev.de art. 2 al 2 din Legea nr. 143/20008 (modif. prin OUG nr.6/2010) cu aplic.art.41 al.2 Cp şi deţinere de droguri de mare risc pentru consum propriu prev.de art.4 al.2 din Legea nr. 143/2000 (modif. prin OUG nr.6/2010) cu aplic art. 41 al. 2 Cp, toate cu aplic.art. 33 lit.a Cp.; AD pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic de droguri de mare risc, prev. de art.2 al 2 din Legea nr. 143/2000( modificată prin O.U.G. nr.6/2010) cu aplic art.41 al.2 Cp. şi art. 14 lit.c din Legea nr. 143/2000, punere la dispoziţie a locuinţei în vederea consumului ilicit de droguri, prev.de art.5 din Legea nr.143/2000 cu aplic art. 41 al. 2 Cp şi deţinere de droguri de mare risc pentru consum propriu, fapta prev. de art. 4 al.2 din Legea nr.143/2000 cu aplic art. 41 al. 2 Cp, ambele cu aplic.art. 33 lit.a C.pen.; TM pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic de droguri de mare risc prev. de art.2 al 2 din Legea nr. 143/2000( modificată prin O.U.G. nr.6/2010) cu aplic art.41 al.2 Cp., punere la dispoziţie a locuinţei în vederea consumului ilicit de droguri, prev.de art.5 din Legea nr.143/2000 cu aplic art. 41 al. 2 Cp şi deţinere de droguri de mare risc pentru consum propriu prev.de art.4 al.2 din Legea nr.143/2000 cu aplic art. 41 al. 2 Cp, ambele cu aplic.art. 33 lit.a C.pen., şi HT pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic de droguri de mare risc, prev.de art.2 al. 2 din Legea nr.143/2000, punere la dispoziţie a locuinţei în vederea consumului ilicit de droguri, prev.de art.5 din Legea nr.143/2000 cu aplic art. 41 al. 2 Cp şi deţinere de droguri de mare risc pentru consum propriu, prev.de art.4 al.2 din Legea nr.143/2000 cu aplic art. 41 al. 2 Cp, toate cu aplic.art. 33 lit.a C.pen.
Prin încheierile penale nr. 809/R/2011, respectiv nr.811/R/2011 ale Curţii de Apel Cluj s-a dispus faţă de inculpaţii SA, AD, HT, TM, PD, BV împotriva măsurii arestării preventive, respectiv faţă de inculpatul DAD, în baza art. 15 şi urm. C.pr.pen., înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpaţilor cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu (Sângeorz Băi-în cazul inculpaţilor SA, AD, HT, TM, DAD, Rodna-în cazul inculpatului PD zis K, respectiv Maieru şi Ilva Mică-în cazul inculpatului BV), cu luarea faţă de cei 7 inculpaţi a următoarelor obligaţii:
a) să se prezinte la organele judiciare ori de câte ori sunt chemaţi;
b) să se prezinte la poliţia localităţii de domiciliu ori de câte ori sunt chemaţi;
c) să nu-şi schimbe locuinţa fără încuviinţarea instanţei sau organului de urmărire penală, după caz;
d) să nu deţină, să nu folosească şi să nu poarte nicio categorie de arme;
e) să nu intre în legătură cu ceilalţi inculpaţi din dosar, cu martorii (şi cu părţile vătămate-în Încheierea penală nr.809/R/2011) din cauză, punându-li-se în vedere faptul că în caz de încălcare cu rea-credinţă a măsurii obligării de a nu părăsi localitatea sau a obligaţiilor ce le-au fost stabilite, se poate lua faţă de aceştia măsura arestării preventive
Cu toate acestea, inculpaţii PD zis „K”, BV zis „C”, DAD zis „B” şi SA au încălcat cu rea-credinţă măsura obligării de a nu părăsi localitatea stabilită de instanţa de judecată prin deplasarea în alte localităţi, respectiv inculpaţii DAD, SA, AD, HT şi TM au încălcat fiecare cu rea-credinţă obligaţia de a nu lua legătura cu ceilalţi inculpaţi.
1. a) Astfel, deşi inculpatul PD (zis „K”) avea stabilită obligaţia de a nu părăsi limita teritorială a localităţii Rodna, la data de 20 mai 2011, după eliberarea din Arestul I.P.J Bistriţa-Năsăud, s-a deplasat în comuna Maieru unde s-a întâlnit cu prietena sa SPR, cu care s-a deplasat la restaurantul aparţinând SC „OS” SRL, situat în centrul satului Maieru.
In localul respectiv se aflau mai multe persoane printre care şi numitul MJD, cercetat în dosarul nr. 75 D/P/2010 în calitate de învinuit pentru săvârşirea infracţiunii prev.de art.4 al.2 din Legea nr. 143/2000 (modificată), care stătea la o masă împreună cu numitul BO. După ce inculpatul PD s-a aşezat la o masă împreună cu SPR şi-a îndreptat privirea spre învinuitul MJD şi a zis „sifoanele să iasă afară”. Dându-şi seama că s-a referit la el, învinuitul MJD a părăsit localul respectiv.
b) Apoi, la data de 29.05.2011, inculpatul PD a încălcat din nou obligaţia instituită, întrucât s-a deplasat pe raza localităţii Maieru; însă în timp ce se reîntorcea cu autoturismul marca BMW nr. BN-05-EMM dinspre satul Maieru spre satul Rodna, a fost văzut în jurul orelor 16,00 pe raza satului Anieş, pe DN 17D în zona trecerii la nivel cu calea ferată de la intrarea în satul Anieş, de un agent de poliţie care efectua o constatare cu privire la un accident de circulaţie petrecut în zonă.
Apărările inculpatului PD, în ceea ce priveşte prima acuzaţie (deplasarea în afara localităţii Rodna fiind dovedită prin declaraţiile sale, şi ale martorilor BC, BO, SPR), în sensul că nu a ştiut că nu are voie să părăsească localitatea Rodna, pentru că doar a doua zi urma să se prezinte la postul de poliţie pentru a i se stabili programul de supraveghere, nu pot fi luate în considerare. Indiscutabil, după cum însuşi inculpatul recunoaşte, i-a fost comunicat dispozitivul hotărârii instanţei de recurs, prin care i se impunea să nu părăsească localitatea, astfel că pentru evitarea oricăror situaţii problematice din punct de vedere juridic, la eliberare, avea obligaţia să lectureze şi să analizeze condiţiile în care a fost pus în libertate (acestea fiind evidenţiate prin dispozitivul hotărârii judecătoreşti), iar în cazul existenţei unor posibile neclarităţi, să apeleze la serviciile unui avocat pentru a le lămuri.
De altminteri, chiar şi în procesul-verbal încheiat la primirea comunicării hotărârii judecătoreşti erau specificate obligaţiile sale în parte (exceptând-o pe cea de interdicţie de a lua legătura cu ceilalţi coinculpaţi, martori şi părţile vătămate din cauză-aceasta nefăcând însă obiectul prezentului dosar în cazul său); în plus, inculpatul însuşi afirmă că unul din poliţiştii Arestului I.P.J Bistriţa-Năsăud i-a învederat faptul că nu are voie să părăsească localitatea, astfel că cu atât mai mult inculpatul PD trebuia să adopte conduita arătată mai sus şi să respecte dispoziţiile instanţei de recurs.
Cât despre faptul că ar fi circulat în afara localităţii Rodna, cu autoturismul BMW menţionat de procuror, aspect negat de inculpat, acesta este atestat prin raportul întocmit de ag. şef pr. BF din cadrul Poliţiei comunei Maieru, raport în care se consemnează faptul că inculpatul a fost văzut conducând autoturismul marca BMW nr.BN-05-EMM, pe direcţia Maieru-Rodna. Apărarea inculpatului în sensul că nu putea să conducă autoturismul pentru că nu are permis de conducere este contrazisă chiar de propriile relatări, în cadrul cărora a recunoscut faptul că a fost trimis în judecată pentru comiterea infracţiunii de conducere fără permis, dosar aflat pe rolul Judecătoriei Bistriţa, pentru o faptă comisă în urmă cu cca. un an.
De asemenea, susţinerea că autoturismul în care se afla inculpatul trebuia oprit în trafic sau urmărit de către organele de poliţie, este neîntemeiată, raportat la conţinutul raportului oficial întocmit, din care reiese că poliţistul respectiv investiga un accident de circulaţie, fiind preocupat deci de efectuarea de cercetări, împrejurare în care l-a văzut pe inculpat, iar afirmaţia că actul întocmit nu este opozabil inculpatului este de asemenea neîntemeiată, raportat la faptul că constatările au fost efectuate de organele de poliţie, abilitate în a sesiza încălcările dispoziţiilor legale, şi că inculpatul trebuia să nu creeze nici un fel de situaţie care ar stârni suspiciuni asupra comiterii de fapte nepermise de lege sau de autorităţile judiciare.
2. Deşi inculpatul BV zis „C” avea stabilită obligaţia de a nu părăsi limita teritorială a localităţilor Maieru şi Ilva Mică, în seara zilei de 27 mai 2011, în jurul orelor 22,00, s-a deplasat în oraşul Sângeorz-Băi, la barul „Malta”, local în care l-a văzut pe învinuitul CT, pe care l-a chemat la el, spunându-i să le transmită prietenilor săi (cei care au dat declaraţii împotriva inculpatului), să strângă nişte bani pentru că el, ca să iasă din puşcărie, a plătit bani (stare de fapt atestată de declaraţiile martorilor CT, BA).
Declaraţia inculpatului, care a arătat că avea permisiunea organelor judiciare de a se afla atât în localităţile Maieru, cât şi în Ilva Mică şi consecutiv şi în zona dintre aceste localităţi, şi că şefii de post ai comunelor Maieru şi Ilva Mică i-au învederat faptul că singura interdicţie legat de zona tranzitată era să nu intre în baruri (afirmaţie neprobată şi puţin credibilă), relevă însă faptul că acesta speculează faptul că prin hotărârea instanţei de recurs se instituia interdicţia de a părăsi ambele localităţi, Maieru şi Ilva Mică, astfel că pentru a ajunge în Ilva Mică din Maieru trebuia să treacă prin localitatea Sângeorz Băi. În această localitate nu avea voie să se afle întrucât nu putea părăsi localitatea Maieru pentru a ajunge în localitatea Ilva Mică-unde locuia fără forme legale-decât prin încălcarea dispoziţiilor instituite.
Astfel, interdicţia de a părăsi localitatea Maieru excludea prezenţa sa în localitatea Ilva Mică şi invers. Desigur, dispoziţiile instanţei de recurs îi permiteau inculpatului să se instaleze fie în localitatea Maieru, fie în Ilva Mică, fără a părăsi localitatea aleasă, ulterior, aceasta însemnând încălcarea obligaţiei de a nu o părăsi.
Posibilitatea deplasării intre cele două localităţi exista doar în situaţia în care i s-ar fi interzis să părăsească comunele Maieru şi Ilva Mică, şi acestea ar fi fost învecinate, ceea ce nu este cazul în speţă, între cele două comune existând o alta.
Oricum, chiar în cazul existenţei unei posibile nelămuriri, înainte de a lua o decizie riscantă pentru sine-care, după cum a fost atenţionat de instanţa de recurs, putea atrage luarea măsurii arestării preventive, inculpatul trebuia să apeleze la serviciile unui avocat, sau chiar să consulte procurorul în acest sens.
În consecinţă, apărarea inculpatului în sensul că martora CAM a declarat că inculpatul nu a intrat în bar, nu are relevanţă, întrucât încălcarea obligaţiei de către BV viza interdicţia de a părăsi localitatea Maieru, fără a avea relevanţă dacă a intrat în vreun local sau nu. Probele aflate la dosarul cauzei indică faptul că inculpatul a încălcat dispoziţiile instanţei de recurs, în plus folosindu-se de deplasarea sa pentru a transmite ameninţări la adresa martorilor care au dat declaraţii în defavoarea sa, ceea ce denotă intenţia sa de a-i intimida (şi date fiind ameninţările publice, să intimideze orice persoană care ar putea da astfel de declaraţii) şi de a obstrucţiona cercetările penale, aspect ce relevă periculozitatea sa socială.
3. Deşi inculpatul DAD zis „B” avea stabilită obligaţia de a nu părăsi limita teritorială a oraşului Sângeorz-Băi, în data de 2 iunie 2011 s-a deplasat în oraşul Năsăud, în jurul orelor 17 fiind depistat de organele de poliţie în zona stadionului Progresul Năsăud din acest oraş. I s-a cerut să prezinte cartea de identitate, inculpatul declarând că nu o deţine asupra sa, astfel că a fost condus la sediul Poliţiei oraşului Năsăud, unde a fost identificat pe baza sistemului electronic de evidenţă a populaţiei, stabilindu-se că este posesorul cărţii de identitate seria XB nr. 174513 şi are CNP 1810310460034, ocazie cu care a declarat că se află sub supraveghere judiciară, dar nu i s-a adus la cunoştinţă că nu are dreptul de a părăsi localitatea de domiciliu, instituită de Curtea de Apel Cluj, prin care s-a instituit măsura obligării de a nu părăsi localitatea, decât a doua zi, de la poliţistul FV (dată de la care şi-a respectat obligaţiile), nu poate fi primită.
Este cert faptul că i s-a comunicat o copie a hotărârii instanţei de recurs, fapt atestat de procesul-verbal de luare la cunoştinţă despre faptul că prin încheierea nr.811/R/2011 a Curţii de Apel Cluj s-a luat măsura preventivă, întrucât semnase la rubrica „am luat la cunoştinţă”- în privinţa semnăturii inculpatul a arătat că nu ştie dacă-i aparţine, dar este posibil să fie semnătura sa. Examinând comparativ semnătura de pe procesul-verbal respectiv şi semnătura inculpatului, dată în faţa procurorului, se poate observa fără dificultate că caracteristicile acestora sunt aproape identice, iar susţinerea inculpatului că nu a semnat procesul-verbal respectiv, la eliberarea din arest, este neîntemeiată.
Oricum, inculpatul, la primirea hotărârii judecătoreşti, era obligat să o lectureze, ca şi procesul-verbal de luare la cunoştinţa încheierii pronunţate de instanţa de recurs (şi actul întocmit de centrul de deţinere atesta faptul că faţă de inculpat s-a luat măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea, cu obligaţiile prev. de art. 145 al.1/1 Cod procedură penală). Neprocedând în această manieră, inculpatul şi-a asumat riscul de a încălca obligaţiile instituite de autorităţile judiciare şi de a se lua împotriva sa măsura arestării preventive. În consecinţă, a încălcat obligaţia de a nu părăsi localitatea, aspect dovedit prin procesul-verbal de identificare, raportul din 14.06.2010 şi cel din 2.06.2010.
Apoi, reau-credinţă a inculpaţilor, expusă mai sus, este confirmată şi de faptul că cu ocazia instrumentării recursului s-a pus în discuţie alternativa luării măsurii preventive de a nu părăsi localitatea, cu obligaţiile aferente (fiind prezenţi la judecarea cauzei, în condiţiile în care erau arestaţi preventiv) astfel că nu se poate afirma că erau în necunoştinţă de cauză asupra existenţei posibilităţii instituirii acesteia.
4. Apoi, în cursul serii de 4 iunie 2011 şi al nopţii de 4/5 iunie 2011, deşi ştiau că aveau stabilită obligaţia de a nu intra în legătură cu ceilalţi inculpaţi din dosar, inculpaţii DAD zis „B”, SA, AD, zis „B”, HT şi TM s-au deplasat fiecare la clubul Boka’s din Sângeorz-Băi, inculpaţii necontestând prezenţa lor acolo. Mai întâi au mers în local primii 2 inculpaţi care au stat un timp la aceeaşi masă şi în timp ce consumau băuturi, au purtat diferite discuţii între ei sau cu alţi tineri ce mai erau împreună cu ei, încălcând astfel obligaţia de a nu lua legătura unul cu celălalt, respectiv, potrivit declaraţiei învinuitului HC şi a martorilor AO, AM, CI, JT, LIM, inculpatul SA se afla împreună cu inculpatul DAD, iar AD era cu TM şi HT, iar la un alt moment, lângă bar şi d.j. se afla DAD împreună cu SA şi AD, iar inculpatul HT se afla la bar cu o altă persoană, pe un colţar aflându-se TM şi două fete.
In jurul orelor 23-24, în local a sosit şi învinuitul HC însoţit de martorul JT ambii din Sângeorz-Băi – cel dintâi fiind audiat în dosar la data de 23 ianuarie 2011 cu privire la comiterea infracţiunii de cumpărare/deţinere de droguri de mare risc pentru consum propriu în care a descris împrejurările în care a cumpărat, deţinut şi consumat substanţa aşa-numita „sare de baie” conţinând mefedronă, făcând referire la toate persoanele implicate – inclusiv la inculpaţii AD şi TM.
Ulterior, în local au venit şi inculpaţii AD, HT şi TM, apoi, inculpatul AD a stat un timp la masă cu inculpaţii DAD zis „B” şi SA, cel dintâi consumând băuturi alcoolice. La un moment dat, inculpatul TM s-a apropiat de HC şi 1-a întrebat de ce se uită urât la el, la care învinuitul i-a răspuns că nu se uită urât şi nu are nicio problemă cu el, inculpatul TM plecând, dar după câteva minute la învinuit a venit inculpatul AD, care 1-a întrebat ce probleme are cu inculpatul TM, învinuitul răspunzându-i că nu are nicio problemă cu acesta. Inculpatul AD a plecat la rândul său la masa la care stătea cu inculpaţii TM şi HT, dar după alte câteva minute inculpatul TM a revenit la învinuitul HC, pe care 1-a ameninţat că dacă are treabă cu AD îl omoară, „chiar de-ar fi să stea el 10 ani la puşcărie”- la care învinuitul i-a răspuns că nu are nicio problemă cu niciunul dintre ei, fapt pentru care inculpatul TM a plecat din nou la masa la care stătea el.
In jurul orelor 3:30-4:00 dimineaţa, învinuitul HC s-a dus singur la toaleta localului şi imediat după el a intrat în toaletă inculpatul AD, care 1-a întrebat: „credeai că nu ne vom întâlni singuri la baie sau în alt loc încât să nu ne vadă nimeni?”. Învinuitul l-a întrebat ce are cu el, însă inculpatul a încercat să-1 lovească cu pumnul, învinuitul intenţionând să se îndrepte spre uşa de ieşire din toaletă.
Inculpatul AD 1-a prins însă din spate de tricoul cu care era îmbrăcat şi 1-a tras înapoi, iar când învinuitul s-a întors cu faţa spre el, inculpatul, 1-a lovit cu capul în gură, încât acesta, de durere s-a aplecat, inculpatul prinzându-l cu o mână din zona gâtului şi ridicându-l în sus încât nu mai ajungea cu picioarele jos, iar cu cealaltă mână inculpatul i-a aplicat învinuitului două palme peste faţă, timp în care îl întreba de ce a dat declaraţie şi îi spunea că vor urma „D” şi „S” – adică învinuiţii PO şi CT.
Văzând însă că HC sângera tare, inculpatul i-a dat drumul, i-a spus să se spele cu apă pe gură, şi să nu-1 reclame la poliţie, ameninţându-1 că în caz contrar o să-1 omoare, şi ca după ce iese din baie, în caz că va fi întrebat de ce-i curge sânge din gură să răspundă că a căzut în baie şi s-a lovit ceea ce învinuitul a acceptat, de teamă.
In acele momente a intrat în toaleta localului martorul JT, care 1-a văzut pe învinuit plin de sânge pe faţă şi pe tricou – realizând că a fost bătut de inculpat – şi 1-a auzit pe acesta din urmă când îi cerea învinuitului să nu „îl toarne la poliţie” şi să mintă că a căzut în baie. După ce au ieşit din toaletă, inculpatul 1-a condus pe învinuit la el la masă unde i-a oferit de băut, cerându-i din nou să nu îl reclame la organele de poliţie, învinuitul răspunzându-i, de teamă, că nu îl va reclama.
Raportat la această stare de fapt, şi la încălcarea de către inculpaţii DAD, SA, HT, AD, TM a obligaţiei de a nu lua legătura unii cu alţii, apărările inculpatului DAD în sensul că nu putea evita întâlnirea cu coinculpaţii, întrucât este administratorul localului respectiv, iar coinculpaţii erau clienţi pe care trebuia să-i servească, şi că întâlnirea nu a avut drept scop obstrucţionarea cercetărilor, nu pot fi primite.
Astfel, pentru respectarea obligaţiei respective, inculpatul DAD trebuia să evite orice acţiune sau activitate în care era posibilă interacţiunea de orice fel cu inculpaţii, inclusiv cea de servire a clienţilor, şi să desemneze o altă persoană care să-l înlocuiască, aşa cum de fapt a procedat pe perioada arestării sale preventive, când de clubul respectiv s-a ocupat asociatul său, martorul SE.
Susţinerea sa, ca şi a inculpaţilor SA, HT şi TM că în fapt nu au luat legătura cu ceilalţi inculpaţi nominalizaţi de procuror, este contrazisă de declaraţiile inculpatului SA (care a arătat că suprafaţa barului era mică, în aceste condiţii profitându-se de acest lucru pentru stabilirea de contacte), şi de cele ale martorilor audiaţi nominalizaţi, martorul JT arătând că lângă bar şi d.j. erau D, SA şi AD. De altminteri, agresiunea serioasă exercitată de inculpatul AD asupra învinuitului HC şi faptul că acesta a fost abordat succesiv de AD şi TM, care comunicau şi cu ceilalţi inculpaţi, dă naştere unor suspiciuni asupra existenţei unei participaţii şi din partea celorlalţi inculpaţi aflaţi în barul respectiv la comiterea acestei fapte, dat fiind faptul că învinuitul declarase nefavorabil acestora, în dosarul în care sunt cercetaţi.
Susţinerea inculpaţilor SA, HT şi TM că, fiind singurul club din Sângeorz Băi, nu aveau unde să iasă, este neîntemeiată, culpa pentru deplasarea în singurul local din Sîngeorz Băi, unde era foarte probabil să se întâlnească, mai ales că era administrat de coinculpatul DAD, aparţinându-le în întregime.
Nu poate fi primită apărarea că era singurul local din oraşul Sîngeorz Băi, şi doreau să-l frecventeze pentru a ieşi şi a consuma băuturi alcoolice, dat fiind faptul că inculpaţii trebuiau să conştientizeze faptul că se află într-o situaţie specială, că singurul motiv pentru care se află în libertate este clemenţa instanţei, şi că trebuie să îşi revizuiască conduita potrivit dispoziţiilor instanţei de recurs, evitând orice împrejurare riscantă.
5. Deşi inculpatul SA avea stabilită obligaţia de a nu părăsi limita teritorială a oraşului Sângeorz-Băi, unde îşi are domiciliul, în data de 16 iunie 2011 acesta s-a deplasat împreună cu învinuitul AG zis „GM” în municipiul Bistriţa, fără a avea acordul procurorului care efectuează urmărirea penală în dosar, iar în jurul orelor 15:15 a fost depistat de organele de poliţie din cadrul SCCO Bistriţa-Năsăud pe strada Independenţei în zona imobilului cu nr.12, inculpatul declarând că a venit în Bistriţa pentru a-l căuta pe procurorul L pentru a-i cere acordul să participe la o nuntă ce urmează să aibă loc în data de 18 iunie 2011 la un local din Bistriţa, dar că nu a anunţat pe nimeni cu privire la plecarea sa din Sângeorz-Băi „pentru că nu şi-a dat seama”.
Apărările inculpatului SA, în sensul că nu şi-a dat seama că face o greşeală, pentru că anterior se mai deplasase în Bistriţa-deşi pentru acea dată obţinuse acordul procurorului, şi că s-a gândit să meargă personal să îl caute pe procuror, pentru a obţine aprobarea în a se deplasa la o nuntă, fără a mai aştepta aprobarea telefonică a acestuia, sunt neîntemeiate, atâta vreme cât nu reuşise contactarea procurorului pentru a obţine acordul acestuia în a părăsi localitatea, inculpatul era obligat să nu părăsească oraşul Sângeorz-Băi. De altminteri, este de menţionat faptul că a fost interceptat de organele de poliţie în partea opusă celei de origine a oraşului Bistriţa, şi nicidecum în zona sediului Parchetului de pe lângă Tribunalul Bistriţa-Năsăud.
Nu se poate reţine buna-credinţă a inculpaţilor, în contextul aspectelor reţinute mai sus, pentru că aceasta presupune motive temeinice de nerespectare a obligaţiilor instituite de autorităţile judiciare (şi scopuri licite), ceea ce nu este cazul în speţă, mai ales că încălcările au fost însoţite de ameninţări la adresa persoanelor care au dat declaraţii în defavoarea inculpaţilor, iar în cazul inculpatului AD, a fost însoţită şi de agresarea fizică a numitului HC, comiterea acestor fapte în public denotând nepăsarea faţă de autorităţile judiciare, precum şi scopul urmărit, respectiv intimidarea tuturor persoanelor care ar fi dispuse să declare nefavorabil la adresa inculpaţilor.
Reaua-credinţă nu se analizează doar raportat la obstrucţionarea cercetărilor de către inculpaţi, sau la comiterea de fapte ilicite, ci şi la atitudinea acestora de sfidare a autorităţilor judiciare ale statului, prin încălcarea obligaţiilor instituite, şi la conduita de urmare a propriilor reguli, ceea ce denotă absenţa vreunei intenţii de resocializare.
Toate aceste aspecte, reţinute mai sus, denotă nepăsarea inculpaţilor în a respecta regulile stabilite de organele judiciare, ignorând conştient obligaţiile instituite în sarcina lor şi faptul că sunt la dispoziţia autorităţilor judiciare, precum şi încercarea de obstrucţionare a cercetărilor prin intimidarea persoanelor dispuse să declare în defavoarea lor.
Instanţa a apreciat că legiuitorul, prin disp.art.148 alin.1 lit.a/1 Cod procedură penală, a dorit să sancţioneze comportamentul unei persoane care sfidează autoritatea statală, neconformându-se obligaţiilor impuse printr-o hotărâre judecătorească, neprevăzând altă condiţie pentru a se lua măsura arestării preventive în acest caz, decât încălcarea cu rea-credinţă a măsurii obligării de a nu părăsi ţara ori obligaţiile care îi revin pe durata acestor măsuri, alături de îndeplinirea cerinţelor prev. de art.143 Cod procedură penală. Dispoziţiile art.145 al.2 Cod procedură penală, invocate în drept, prevăd că în cuprinsul ordonanţei sau încheierii prin care se ia măsura obligării de a nu părăsi ţara sunt menţionate expres obligaţiile pe care inculpatul trebuie să le respecte şi i se atrage atenţia acestuia că, în caz de încălcare cu rea-credinţă a măsurii sau obligaţiilor care îi revin, se va lua faţă de acesta măsura arestării preventive.
Pentru toate aceste considerente, va fi admisă propunerea formulată de procurorul din cadrul DIICOT privind înlocuirea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi localitatea cu măsura arestării preventive pentru fiecare dintre inculpaţi.
