Legea 248/2005. Instanţa nu poate să restrângă dreptul pârâtului la liberă circulaţie pe viitor dacă reclamanta nu a dovedit prin ce ar ameninţa conduita pârâtului, una din valorile arătate în actul normativ.
Prin s.c. 174 din 26.03.2007, dosarul nr.2737/95/2007, s-a respins cererea formulată de reclamanta Direcţia de Paşapoarte în contradictoriu cu pârâtul având ca obiect restrângerea dreptului la libera circulaţie.
S-a reţinut, că în raport de dispoziţiile art. 10 şi 11 din Directiva 204/38/CE a Parlamentului European, pârâtul are dreptul la şedere în calitatea sa de membru al familiei, fiind cetăţean al Uniunii , dispoziţiile art. 38 lit.a din L.248/2005, fiind inaplicabilă.
Prin decizia civilă nr. 573 din 2.05.2007 a Curţii de Apel Craiova, s-a admis apelul reclamantei, s-a schimbat sentinţa şi s-a admis acţiunea, restrângându-se dreptul la libera circulaţie pe teritoriul Italiei pe o perioadă de 6 luni.
S-a reţinut, că măsura restrângerii dreptului la libera circulaţie trebuie dispusă pe teritoriul statului care a dispus măsura restrângerii în baza acordului de readmisie, fiind aplicabile disp.art. 38 lit.a din L.248/2005.
Prin decizia civilă nr. 6465 din 5.10.2007, ÎCCJ a admis recursul pârâtului, a modificat deciziei pronunţată în apel şi a admis acţiunea.
S-a reţinut că România este ţară membră a UE şi este obligată să respecte prevederile dreptului comunitar.
Că, reclamanta nu a dovedit că pârâtul prin conduita sa a pus în pericol vreuna din valorile ocrotite de lege şi nu a demonstrat necesitatea şi proporţionalitatea măsurii solicitate.
