În ceea ce priveşte motivul întemeiat pe art. 509 alin. 1 pct. 5 N.C.pr.civ., Curtea reţine că înscrisul indicat de revizuientă, respectiv o comunicare a situaţiei debitelor sale către AJFP Galaţi efectuată după data pronunţării deciziei criticate în prezenta cale de atac, nu constituie „înscris nou” în înţelesul dispoziţiilor procedurale. Astfel, în înţelesul disp. art. 509 alin. 1 pct. 5 N.C.pr.civ., revizuirea hotărârii rămase definitivă presupune îndeplinirea cumulativă a mai multor condiţii: înscrisul invocat să fi existat în momentul judecării procesului finalizat prin hotărârea atacată; el să nu fi fost cunoscut de instanţă şi să fi fost determinant pentru soluţionarea litigiului; partea să fi fost împiedicată a-l prezenta din motive mai presus de voinţa ei sau pentru că a fost reţinut de partea potrivnică.
Cum în speţă, înscrisul de care se prevalează revizuienta nu întruneşte condiţiile mai sus precizate, este nefondată critica întemeiată pe disp. art. 509 alin. 1 pct. 5 N.C.pr.civ.
Potrivit disp. art. 509 alin. 1 pct. 6 N.C.pr.civ., revizuirea poate fi cerută în ipoteza casării, anulării ori a schimbării hotărârii unei instanţe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere.
În speţă, deşi revizuienta a invocat motivul prevăzut la art. 509 alin. 1 pct. 6 nu a indicat vreo hotărâre judecătorească pe care s-ar fi întemeiat instanţa de recurs şi care să fi fost desfiinţată, singura referire privind o rezoluţie a Parchetului (nr. 4891 din 02.04.2012 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Galaţi) care ar fi fost ignorată de instanţa de recurs, rezoluţie care însă nu constituie hotărâre judecătorească.
În speţă, deşi revizuienta a invocat motivul prevăzut la art. 509 alin. 1 pct. 6 nu a indicat vreo hotărâre judecătorească pe care s-ar fi întemeiat instanţa de recurs şi care să fi fost desfiinţată, singura referire privind o rezoluţie a Parchetului (nr. 4891 din 02.04.2012 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Galaţi) care ar fi fost ignorată de instanţa de recurs, rezoluţie care însă nu constituie hotărâre judecătorească.
Aceeaşi revizuientă, referindu-se la o altă rezoluţie a aceluiaşi Parchet, respectiv 4982/P/2012, apreciază că decizia instanţei de recurs încalcă autoritatea de lucru judecat a respectivei rezoluţii. Or, potrivit disp. art. 509 alin. 1 pct. 8 N.C.pr. civ., este necesară existenţa unor hotărâri judecătoreşti potrivnice, adică a unor hotărâri care să provină de la instanţele de judecată, şi nu de la alte organe din afara sistemului judecătoresc.
Decizia nr. 8106 din 13.11.2014 a Curţii de Apel Galaţi
Prin cererea înregistrată la această instanţă sub nr. 710/44/2014 din data de 21.07.2014, petenta M. SRL a solicitat revizuirea deciziei civile nr. 6661 din 26.06.2014 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi în dosarul nr. 2511/121/2013, în esenţă, pentru următoarele motive:
1. După darea hotărârii s-au descoperit înscrisuri doveditoare care nu au putut fi înfăţişate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor (art. 509 alin. 1 pct. 5 N.Cpr. civ.).
Astfel, la data de 10.07.2014 cu adresa nr. 2607 AJFP Galaţi a comunicat M SRL o situaţie a obligaţiilor fiscale diferită de cea comunicată la data de 04.12 2013 şi care a fost avută în vedere de instanţa de recurs.
2. Instanţa de judecată (Curtea de Apel Galaţi) a nesocotit prin decizia nr. 6661/2014 rezoluţia nr. 4891 din 02.04.2012 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Galaţi care a rămas definitivă prin neatacarea ei de către AJFP Galaţi (art. 509 alin. 1 pct. 6 NCpr. civ.).
Potrivit respectivei rezoluţii, M SRL nu mai datorează acele impozite şi contribuţii pentru care termenul de prescripţie s-a împlinit şi care totalizează suma de 15265 lei.
3. Instanţa de recurs a încălcat art. 509 pct. 8 în sensul că nu a ţinut cont de faptul că o instanţă de grad diferit, respectiv Parchetul de pe lângă Judecătoria Galaţi a pronunţat rezoluţia nr. 4982/P/2012 care are autoritate de lucru judecat în cauza de faţă.
4. Instanţa de recurs a încălcat şi art. 509 alin. 1 pct. 10 în sensul că nu a ţinut cont de faptul că CEDO a constatat în repetate rânduri încălcări ale drepturilor omului prevăzute de art. 6 pct. 1 din Convenţia europeană, drept pentru care instanţa de fond şi instanţa de recurs trebuia să ţină cont că rezoluţia nr. 4982/p/2012 este o hotărâre de care trebuia să ţină cont cele două instanţe judecătoreşti ( E.g., Cauza Zazanis şi alţii c. Greciei, Cauza Amurăriţei c. României).
Pentru motivele expuse succint mai sus, revizuienta M. SRL a solicitat retractarea deciziei criticate şi rejudecarea recursului cu consecinţa casării sentinţei recurate şi a exonerării reclamantei de la plata tuturor obligaţiilor fiscale în sumă de 49092 lei reprezentând debit 7558 lei şi accesorii în sumă de 40574 lei.
În dovedirea motivelor de revizuire, revizuienta a solicitat proba cu înscrisuri, depunând la dosar adresa nr. 2607/10.07.2014 emisă de AJFP Galaţi, precum şi adresa anterioare referitoare la situaţia debitelor reclamantei la bugetul de stat, rezoluţia nr. 4982/P/2012 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Galaţi.
Intimatele din prezenta cauză (DGRFP Galaţi şi AJFP Galaţi), deşi legal citate, nu s-au prezentat în instanţă şi nu au formulat întâmpinare la motivele revizuirii de faţă.
Cererea de revizuire este nefondată din perspectiva următoarelor considerente:
Revizuirea este o cale de atac de retractare, deoarece se adresează aceleiaşi instanţe care a soluţionat pricina în fond, cerându-i-se să revină asupra hotărârii atacate, în baza noilor împrejurări invocate care, de regulă, s-au ivit ulterior pronunţării hotărârii. Motivele caracteristice de revizuire presupun că hotărârea a fost justă în raport de actele dosarului existente la data pronunţării hotărârii, însă, ulterior s-au descoperit materiale noi sau se constată că probele care au fundamentat-o au fost false, astfel încât situaţia de fapt reţinută de către instanţă, văzută prin prisma noilor elemente, nu mai corespunde realităţii, impunându-se retractarea hotărârii respective.
În speţă, revizuienta se prevalează de descoperirea unui înscris nou, de existenţa autorităţii de lucru judecat în raport de o rezoluţie a Parchetului şi de nesocotirea Convenţiei europene a drepturilor omului.
În ceea ce priveşte motivul întemeiat pe art. 509 alin. 1 pct. 5 N.Cpr. civ., Curtea reţine că înscrisul indicat de revizuientă, respectiv o comunicare a situaţiei debitelor sale către AJFP Galaţi efectuată după data pronunţării deciziei criticate în prezenta cale de atac, nu constituie „înscris nou” în înţelesul dispoziţiilor procedurale. Astfel, în înţelesul disp. art. 509 alin. 1 pct. 5 N.C.pr.civ., revizuirea hotărârii rămase definitivă presupune îndeplinirea cumulativă a mai multor condiţii: înscrisul invocat să fi existat în momentul judecării procesului finalizat prin hotărârea atacată; el să nu fi fost cunoscut de instanţă şi să fi fost determinant pentru soluţionarea litigiului; partea să fi fost împiedicată a-l prezenta din motive mai presus de voinţa ei sau pentru că a fost reţinut de partea potrivnică.
Cum, în speţă, înscrisul de care se prevalează revizuienta nu întruneşte condiţiile mai sus precizate, este nefondată critica întemeiată pe disp. art. 509 alin. 1 pct. 5 NCpr. civ.
Potrivit disp. art. 509 alin. 1 pct. 6 NCP. Civ., revizuirea poate fi cerută în ipoteza casării, anulării ori a schimbării hotărârii unei instanţe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere.
Aceeaşi revizuientă, referindu-se la o altă rezoluţie a aceluiaşi Parchet, respectiv 4982/P/2012, apreciază că decizia instanţei de recurs încalcă autoritatea de lucru judecat a respectivei rezoluţii. Or, potrivit disp. art. 509 alin. 1 pct. 8 N.C.pr.civ., este necesară existenţa unor hotărâri judecătoreşti potrivnice, adică a unor hotărâri care să provină de la instanţele de judecată, şi nu de la alte organe din afara sistemului judecătoresc.
Prin urmare, nu se confirmă în speţă nici acest motiv de revizuire.
Cât priveşte motivul de revizuire întemeiat pe art. 509 alin. 1 pct. 10 C.pr. civ., Curtea apreciază că invocarea nesocotirii jurisprudenţei CEDO este făcută la modul general, nealiindu-se pe spiritul reglementării de la art. 509 alin. 1 pct. 10 N.C.pr.civ.
Astfel, inserând ca şi motiv distinct de revizuire împrejurarea potrivit căreia: „Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat o încălcare a drepturilor sau libertăţilor fundamentale datorată unei hotărâri judecătoreşti, iar consecinţele grave ale acestei încălcări continuă să se producă”, legiuitorul a vizat situaţia în care în cauza în care s-a pronunţat hotărârea a cărei revizuire se solicită să fi fost constatată de către Curtea Europeană o încălcare a drepturilor şi libertăţilor fundamentale, iar această încălcare să îşi aibă cauza în hotărârea judecătorească supusă revizuirii, iar consecinţele încălcării să continue să se producă.
În speţă, revizuienta nu a făcut decât să indice cauze CEDO în care s-a constatat încălcarea dreptului la un proces echitabil în privinţa altor reclamanţi, ceea ce nu reclamă retractarea deciziei instanţei de recurs, cu atât mai mult cu cât CEDO însăşi acordă o importanţă considerabilă principiului securităţii juridice în virtutea căruia hotărârile intrate în puterea lucrului judecat nu pot fi desfiinţate decât în mod excepţional.
Neconstatând existenţa vreunuia dintre motivele de revizuire invocate în prezenta cauză şi având în vedere caracterul nedevolutiv al căii de atac accesate de M. SRL, Curtea urmează a proceda la respingerea acesteia.
