Potrivit dispoziţiilor art.10 din Legea nr. 554/2004, competenţa instanţei de contencios administrativ este determinată de calitatea de autoritate administrativă centrală sau locală a emitentei actului administrativ contestat, chemarea în judecată a unor instituţii publice centrale cum sunt Autoritatea Rutieră Română sau Agenţia Pentru Serviciile Societăţii Informaţionale nefiind de natură a schimba această competenţă.
Art. 10 Legea nr. 554/2004
Prin acţiunea precizată ( fila 29), înregistrată sub nr.4784/114/2008 la Tribunalul Buzău,ca urmare a declinării competenţei de către Curtea de Apel Bucureşti, prin sentinţa nr. 3184 din 19.11.2009, reclamanta SC R.T. SRL a solicitat în contradictoriu cu pârâţii Agenţia pentru Serviciile Societăţii Informaţionale – A.S.S.I., Autoritatea Rutieră Română – A.R.R. şi Consiliul Judeţean – Comisia Paritară, pronunţarea unei sentinţe prin care să se dispună anularea rezultatelor licitaţiei electronice prevăzute în Hotărârile nr. 130 şi nr. 131 din 25.08.2008 .
În motivarea acţiunii, reclamanta a susţinut că sunt nelegale rezultatele licitaţiei prin care au fost atribuite traseele B- A S- M- V, cod 004 şi cod 005, operatorilor de transport SC RT SRL şi SC TE SRL , întrucât nu au fost stabilite pe baza criteriilor de evaluare prevăzute de Ordinul MIRA nr. 134/2007, anexa 2.
Reclamanta a precizat că potrivit criteriului menţionat la pct. 6 din anexă, SC T E SRL trebuia depunctată, deoarece prin decizia nr. 73/08.01.2008 emisă de Autoritatea Rutieră Română i-a fost suspendată copia conformă a licenţei de transport.
Prin sentinţa nr.517/07 aprilie 2009, Tribunalul Buzău a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâta A.R.R. şi a respins acţiunea faţă de aceasta,ca fiind formulată împotriva unei părţi fără calitate procesuală pasivă, a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâta A.S.S.I. Bucureşti şi a respins ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamanta SC R.T. SRL în contradictoriu cu celelalte două pârâte C.J.B şi ASSI şi a obligat reclamanta la 260 lei cheltuieli de judecată către pârâta A.R.R. Bucureşti.
În ceea ce priveşte cererea de introducere în cauză a SC T.E. SRL, celalalt participant la licitaţia electronică pentru atribuirea traseelor de transport judeţean, prin încheierea din 09.01.2009, tribunalul a dispus respingerea cererii, ca fiind neîntemeiată.
Tribunalul a constatat că este întemeiată excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâta A.R.R. Bucureşti şi în consecinţă a respins acţiunea formulată faţă de aceasta, având în vedere art. 19 alin.2 din Ordinul MIRA nr. 353/2007, conform căruia atribuirea traseelor se face electronic, prin sistemul naţional pentru fiecare judeţ, iar pe baza rezultatelor atribuirii electronice, comisia paritară din cadrul consiliului judeţean emite o hotărâre, ARR şi agenţiile teritoriale ale acestei instituţii neavând atribuţii în privinţa atribuirii traseelor de transport judeţene.
De altfel, în precizarea la acţiune (f. 29 dosar nr. 5085/2/2008), reclamanta a susţinut că înţelege să se judece cu A.R.R. Bucureşti întrucât aceasta avea obligaţia legală să comunice A.S.S.I. Bucureşti copiile conforme ale licenţelor de transport suspendate.
Tribunalul a constatat că această obligaţie nu intră în conţinutul raportului juridic dedus judecăţii, care privea anularea rezultatelor licitaţiei electronice prevăzute în hotărârea nr. 130 şi nr. 131 din 25.08.2008, emise de Consiliul Judeţean Buzău.
Tribunalul a constatat că este neîntemeiată excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâta A.S.S.I şi în consecinţă a respins-o, având în vedere art. 2 lit. a din O.U.G. nr. 73/28.06.2007 privind organizarea şi funcţionarea Agenţiei pentru Serviciile Societăţii Informaţionale, în conformitate cu care această pârâtă are atribuţia de a opera sistemul informatic pentru atribuirea electronică a traseelor naţionale din programele anulate de transport, prin serviciile regulate judeţene.
Pe fondul acţiunii, tribunalul a constatat că acţiunea formulată este neîntemeiată şi în consecinţă a respins-o, având în vedere următoarele considerente:
In urma rezultatelor operate de pârâta A.S.S.I., privind atribuirea electronică a traseelor de transport judeţean din programul 2008-2011, sesiunea 14.08.2008 (f.103, f.113, f. 125) prin hotărârile nr. 130 şi nr. 131 din 25.08.2008, (f.35- f. 38 dosar nr. 5085/2/2008) pârâtul Consiliul judeţean Buzău- Comisia Paritară a stabilit atribuirea traseelor Buzău- Autogara Sud- Merei- Vispeşti, cod 004 şi cod 005 către operatorii de transport SC R.T. SRL şi SC T.E. SRL.
Conform proceselor verbale anexă (f.36 şi f. 39 dosar nr. 5085/2/2008), fiecare transportator trebuia să efectueze cursele prin rotaţie, unul o zi, celălalt următoarea zi.
Tribunalul a constatat că hotărârile adoptate sunt legale, fiind respectată procedura prevăzută de Ordinul MIRA menţionat, întrucât suspendarea licenţei SC T.E. SRL a avut loc anterior programului de transport judeţean 2008-2011, respectiv perioadei 01.07.2008-31.06.2011.
Conform pct. 4 din anexa 2 la Ordinul MIRA nr. 174/2007, instanţa a reţinut că operatorul de transport rutier trebuia depunctat cu câte un punct, pentru fiecare copie conformă a licenţei de transport suspendată, pe perioada de valabilitate a programului de transport judeţean.
S-a constatat că suspendarea licenţei SC T.E. SRL, conform deciziei nr. 73 din 08.01.2008 (f. 43 dosar nr. 5085/2/2008) a avut loc în cadrul programului de transport judeţean valabil până la 30.06.2008, astfel cum rezultă din adresa emisă de A.R.R. Bucureşti sub nr. 4183 din 25.07.2008 (f. 23), precum şi comunicarea nr. 1563/MP/15.02.2008 MIRA (f. 32-33), concluzionându-se că sunt legale rezultatele licitaţiei de atribuire a traseelor de transport.
In temeiul art. 274 Cod pr. civilă, tribunalul a dispus obligarea reclamantei la plata sumei de 260 lei cheltuieli de judecată către A.R.R. Bucureşti, reprezentând cheltuieli de transport dovedite cu documentele depuse la dosar.
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs reclamanta SC R.T. SRL şi pârâtul CJB.
Reclamanta SC R.T. SRL a criticat sentinţa pentru nelegalitate şi netemeinicie susţinând că aceasta s-a pronunţat cu încălcarea regulilor de competenţă materială, invocând prevederilor art. 304 pct. 1 şi 3 C.pr.civ.
Recurenta reclamantă a arătat că potrivit art. 10 din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată, competenţa soluţionării cauzei în primă instanţă revenea Curţii de Apel Bucureşti, deoarece atât pârâta Agenţia pentru ASSI, cât şi ARR sunt autorităţi publice centrale.
S-a susţinut că potrivit art. 19 alin. 1 din Ordinul nr. 553 MIRA pentru aprobarea Normelor de aplicare a Legii serviciilor de transport public local nr. 92/2007, atribuirea traseelor se face electronic, prin sistemul naţional, pentru fiecare judeţ, iar pe baza rezultatelor acesteia comisia paritară trebuia să emită o hotărâre privind traseele atribuite, hotărârea comisiei paritare reprezentând un act subsidiar de a actului administrativ principal, care este acela al atribuirii traseelor, act efectuat de ASSI, solicitând casarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre competentă soluţionare Curţii de Apel Bucureşti.
Recurenta reclamantă a mai învederat că hotărârea atacată este lipsită de temei legal şi s-a dat cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii, în drept invocând dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C.pr.civ.
S-a arătat că prima instanţa a omis să se pronunţe cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive ridicată de ARR Bucureşti, nici pe fond Tribunalul Buzău nepronunţându-se în contradictor cu această instituţie, solicitându-se casarea cu trimitere, în vederea rejudecării cauzei.
Recurenta a arătat că pe fondul cauzei îşi menţine toate susţinerile făcute în acţiunea introductivă şi în notele scrise depuse la dosar şi că înţelege să invoce atât prevederile art. 304 pct. 7 C.pr.civ, întrucât sentinţa recurată nu cuprinde motivele pe care se sprijină, dar şi disp.art. 304 ind.1 C pr.civ, hotărârea nefiind supusă apelului, solicitându-se rediscutarea cauzei sub toate aspectele.
Pârâta Consiliul Judeţean Buzău a criticat la rândul său hotărârea pentru nelegalitate şi netemeinicie, arătând că reclamanta a solicitat prin acţiunea introductivă anularea rezultatelor şedinţei de atribuire electronică organizate de ASSI pentru traseele cod 004 şi 005 B– M – V, prin care s-a stabilit că ambele societăţi sunt câştigătoare, la egalitate de punctaj, dar şi anularea hotărârilor nr. 130 şi 131 din 25.08.2008 a Comisiei paritare din cadrul Consiliului Judeţean , prin care s-a luat act de rezultatele şedinţei de atribuire electronică şi s-a stabilit modalitatea de operare pe trasee.
A învederat recurenta că în baza celor două hotărâri, cei doi operatori de transport îşi desfăşoară activitatea, iar în eventualitatea anulării acestora, sentinţa nu va fi opozabilă SC TE SRL , considerând că s-au încălcat prevederile art. 57 alin. 1 C.pr.civ., deoarece în ipoteza admiterii acţiunii, procesul nu s-a judecat în contradictoriu cu toate părţile implicate în actele a căror anulare s-a solicitat, recurenta considerând că se impune casarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Analizând sentinţa criticată prin prisma motivelor de recurs, ţinând cont de actele şi lucrările dosarului, precum şi de dispoziţiile legale incidente, Curtea a constatat următoarele :
Cu privire la recursul reclamantei SC R.T. SRL .
Prima critică formulată de recurenta reclamantă vizează necompetenţa Curţii de Apel Ploieşti de a soluţiona cauza, considerând că era competentă Curtea de Apel Bucureşti să judece acest litigiu, conform art. 10 din Legea nr. 554/2004.
Susţinerea recurentei este nefondată, deoarece iniţial reclamanta a sesizat Curtea de Apel Bucureşti cu acţiunea ce formează prezentului dosar, însă prin sentinţa nr.3184 din 19.11.2008 această instanţă şi-a declinat competenţa în favoarea Tribunalului Buzău, iar această sentinţă nu a fost atacată de către recurentă.
In legătură cu calitatea părţilor de autorităţi centrale sau locale, care determină competenţa instanţei potrivit art. 10 din Legea nr. 554/2004, importantă este calitatea de autoritate administrativă centrală sau locală a emitentei actului administrativ a cărui anulare se solicită, chemarea în judecată şi a altor instituţii administrative centrale sau locale neavând relevanţă în privinţa stabilirii competenţei instanţei.
In speţă au fost chemate în judecată de către reclamantă atât Autoritatea Rutieră Română, cât şi CJB, ulterior fiind introdusă în cauză ASSI Bucureşti care a operat rezultatele privind atribuirea electronică a traseelor de transport judeţean din programul 2008-2011, sesiunea 14.08.2008, prin hotărârile nr. 130 şi 131 din 25.08.2008,însă pârâtul CJB, prin Comisia paritară a stabilit atribuirea traseelor B – A S-M-V, cod 004 şi cod 005, către operatorul de transport SC Radnico Trans SRL, recurenta reclamantă din prezentul proces şi SC TE SRL.
Cum actele administrative contestate de către recurenta reclamantă – hotărârile Comisiei paritare din cadrul CJB, au fost emise de către o autoritate publică locală şi nu centrală, faţă de prevederile art. 10 din Legea nr. 554/2004 în mod corect cauza a fost soluţionată de Tribunalul Buzău, învestit de altfel cu soluţionarea acestui proces printr-o hotărâre judecătorească devenită irevocabilă prin nerecurare – sentinţa nr. 3184/29.11.2008 a Curţii de Apel Bucureşti.
I.C.C.J. s-a pronunţat în cauze similare în legătură cu competenţa instanţelor de a soluţiona acţiuni de contencios administrativ privind licitaţii publice organizate de ARR Bucureşti, stabilind competenţa tribunalelor de a judeca în fond aceste acţiuni, în acest sens fiind şi decizia nr. 1736/26.03.2009.
Cea de a doua critică formulată de recurenta reclamantă se întemeiază pe prevederile art. 304 pct. 9 C.pr.civ., arătând că prima instanţă a omis să se pronunţe cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive ridicată de pârâta Autoritatea Rutieră Română Bucureşti, solicitându-se casarea hotărârii şi trimiterea cauzei spre rejudecare pentru acest motiv.
Nici acest motiv de recurs nu este fondat, alegaţiile recurentei reclamante privind omisiunea soluţionării excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive ridicată de ARR fiind contrazise de dispozitivul sentinţei nr. 517/2009 în care s-a admis această excepţie şi s-a respins acţiunea faţă de ARR Bucureşti, dispozitiv care concordă cu considerentele sentinţei, în care s-a motivat soluţia de admitere a acestei excepţii.
De altfel, faţă de prevederile art. 105 (2) C.pr.civ. potrivit cărora actele îndeplinite cu neobservarea formelor legale sau de un funcţionar necompetent se vor declara nule numai dacă prin acesta s-a pricinuit părţii o vătămate ce nu se poate înlătura decât prin anularea lor, în speţă numai pârâta ARR Bucureşti care se putea pretinde vătămată prin pretinsa omisiune a soluţionării excepţiei lipsei calităţii sale procesuale pasive, prin sentinţa recurată, putea formula recurs împotriva acestei hotărâri, astfel încât această pretinsă neregulă procesuală nu putea fi invocată de o altă parte din proces.
Pe fondul cauzei, recurenta reclamantă nu a indicat nici un motiv concret de modificare a sentinţei, făcând trimitere la susţinerile sale din acţiunea şi concluziile formulate la instanţa de fond.
Analizând totuşi sentinţa în raport de prevederile art. 304/1 C.pr.civ., Curtea a constatat că în mod judicios s-a stabilit că s-a respectat procedura prevăzută de Ordinul MIRA menţionat, deoarece suspendarea licenţei SC T.E. SRL, declarată câştigătoare a licitaţiei, împreună cu recurenta reclamantă, a avut loc anterior programului de transport judeţean 2008-2011, respectiv perioadei 1.07.2008-31.06.2011 şi conform punctului 4 din Anexa 2 la Ordinul MIRA nr. 174/2007 acest operator de transport rutier nu mai putea fi depunctat, deoarece sancţiunea suspendării copiei conforme a licenţei de transport s-a aplicat în afara perioadei de valabilitate a programului de transport judeţean licitat, respectiv în perioada derulării vechiului program de transport, 2005-2008, a cărui valabilitate a expirat la 30.06.2008.
Afirmaţiile recurentei reclamante întemeiate pe prevederile art. 304 pct. 7 C.pr.civ., potrivit cărora sentinţa recurată nu cuprinde motivele pe care se sprijină, raportat la susţinerile din acţiune au fost înlăturate de instanţa de recurs, hotărârea atacată fiind judicios motivată în fapt şi în drept.
Constatând că sentinţa recurată nu este afectată de niciunul din motivele de casare sau de modificare prev. de art. 304 C.pr.civ, în baza disp.art. 312 C.pr.civi, Curtea a respins recursul reclamantei ca nefondat.
