Prin sentinţa penală nr. 42/4.04.2013 pronunţată de Judecătoria Tg. Secuiesc în dosarul penal nr. 604/322/2013 a fost condamnat în baza art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. a, g şi i Cod penal, cu aplicarea art. 3201 al.7 Cod procedură penală inculpatul K.S. la pedeapsa de 3 ani (trei ani) închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat.
În baza art.71 al.1 si 2 Cod penal i s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza II şi lit. b Cod penal.
În baza art. 861 alin.2 Cod penal si art.862 Cod penal s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe o durată de 5 ani, ce constituie termen de încercare si care se va socoti de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
În baza art. 863 Cod penal s-a dispus ca pe durata termenului de încercare inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte la Serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Covasna la datele fixate de acest serviciu; să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă si orice deplasare ce depăşeşte 8 zile precum la întoarcere, să comunice si să justifice schimbarea locului de muncă, să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lor de existentă. Cu aplicarea art. 863 alin.2 Cod penal.
În baza art. 71 alin.5 Cod penal s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a, b şi c Cod penal, pe durata suspendării executării pedepsei închisorii sub supraveghere.
În baza art. 359 Cod procedură penală i s-a atras atenţia inculpatului asupra prevederilor art. 864 Cod penal privind cauzele care atrag revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
În baza art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. a, g şi i Cod penal, cu aplicarea art. 3201 alin.7 Cod procedură penală a fost condamnat inculpatul F.L., la pedeapsa de 3 ani (trei ani) închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat.
În baza art.71 alin.1 si 2 Cod penal i s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza II şi lit. b Cod penal.
În baza art. 861 alin.2 Cod penal, si art.862 Cod penal s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe o durată de 5 ani, ce constituie termen de încercare si care se va socoti de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
În baza art. 863 Cod penal s-a dispus ca pe durata termenului de încercare inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte la Serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Covasna la datele fixate de acest serviciu; să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă si orice deplasare ce depăşeşte 8 zile precum la întoarcere, să comunice si să justifice schimbarea locului de muncă, să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lor de existentă. Cu aplicarea art. 863 alin.2 Cod penal.
În baza art. 71 alin.5 Cod penal, s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a, b si c Cod penal, pe durata suspendării executării pedepsei sub supraveghere a pedepsei închisorii.
În baza art. 359 Cod procedură penală i s-a atras atenţia inculpatului asupra prevederilor art. 864 Cod penal privind cauzele care atrag revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
Au fost obligaţi inculpaţii la plata în solidar al sumei de 45.300 lei câtre partea civilă SC P SA., cu sediul în mun. T..
În baza disp.art.118 lit. b, Cod penal s-a dispus confiscarea specială al unui fierăstrău al unui cuţit si unui briceag, ridicate prin Dovada din data de 07. Iunie 2012 (fila 71).
În baza disp.art.118 alin.5 Cod penal s-a dispus confiscarea sumei de 1.800 lei, reprezentând banii obţinuţi în urma vânzării bunului sustras martorului S.V..
Au fost obligaţi coinculpaţii la plata sumei de câte 930 lei fiecare, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 300 lei fiecare reprezentând onorarii avocaţiale din oficiu către Biroul de avocaţi Târgu – Secuiesc, vor fi avansate din fondurile Ministerului Justiţiei.
Pentru a pronunţa această hotărâre prima instanţă a reţinut în esenţă că prin Rechizitoriul din data de 06.03.2013 din dos. nr. 858/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg. Secuiesc au fost trimişi în judecată inculpaţii: K.S. şi F.L. ambii pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. a, g şi i Cod penal constând în aceea că în noaptea de 29/30.05.2012, în jurul orelor 22,30-23,00, în baza unei înţelegeri prealabile inculpaţii, prin escaladarea gardului, au pătruns în incinta SC P SA, de unde au sustras cablul de alimentare al unei macarale – pod rulant aflată în curte, prin secţionarea acestuia, producând un prejudiciu material părţii vătămate SC P SA.
Partea vătămată SC P SA., s-a constituit parte civilă cu suma de 45.300 lei reprezentând valoarea cablului electric de alimentare şi manopera pentru repunerea în funcţiune a podului rulant de la care a fost sustras cablul electric de alimentare.
Inculpaţii au solicitat în faţa instanţei judecarea cauzei după procedura simplificată prevăzută de art. 3201 Cod procedură penală, arătând că recunosc integral faptele astfel cum sunt descrise în actul de sesizare al instanţei şi îşi însuşesc materialul probator administrat în cursul urmăririi penale.
Din materialul probator administrat în cauză în cursul urmăririi penale (declaraţiile de recunoaştere date de inculpaţi, declaraţiile date de către martorii S.V., E.A. şi G.F., Proces-verbal de cercetare la faţa locului şi planşe fotografice, Proces-verbal de conducere în teren şi planşe fotografice si Raport de constatare tehnico-ştiinţifică) prima instanţă a reţinut în fapt următoarele:
La data de 29.05.2012, după o întelegere prealabilă, inculpaţii K.S. şi F.L. au hotărât ca în cursul nopţii să sustragă cablul de alimentare cu energie electrică, de pe macaraua aflată în curtea SC P SA, care era vizibilă din afara curţii societăţii, pentru a valorifica sârma din cupru din care este alcătuit.
În aceste condiţii, în jurul orelor 22,30 după lăsarea întunericului, s-au deplasat la gardul din spate al societăţii ce se învecinează cu autogara, pe care l-au escaladat şi au pătruns în curtea din spate unde se află amplasată macaraua.
Cu ajutorul unui fierăstrău tip bomfaier pe care îl aveau asupra lor, au secţionat cablul electric al macaralei aflat pe tambur şi în continuare până la cabină, în mai multe bucăţi cu lungimea de circa 5-6 metri. Materialul rezultat l-au transportat până la poarta din spate a societăţii, l-au scos din incintă pe sub aceasta, au escaladat gardul în imediata apropiere a porţii, după care au transportat acest material în curtea fostului IFET Tg. Secuiesc unde cunoşteau că nu pot fi observaţi, pentru a extrage sârma din cupru din învelişul în care se afla înfăşurată.
După ce au incendiat învelişul din plastic al cablurilor sustrase, sârma astfel eliberată au încărcat-o în saci şi au transportat-o la locuinţa inculpatului K.S. de pe strada G.
În zilele următoare, inculpatul K.S. a comercializat sârma din cupru sustrasă, martorului S.V., persoană care se ocupă cu achiziţii de materiale neferoase, pentru suma de 1.800 lei, sumă pe care au împărţit-o cei doi inculpţi în mod egal.
În zilele următoare, inculpatul K.S. a comercializat sârma din cupru sustrasă, martorului S.V., persoană care se ocupă cu achiziţii de materiale neferoase, pentru suma de 1.800 lei, sumă pe care au împărţit-o cei doi inculpţi în mod egal.
În acest context, instanţa conchis că faptele inculpaţilor întrunesc toate elementele constitutive ale infracţiunilor de furt calificat, prevăzută şi pedepsită de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. a, g şi i Cod penal, pentru săvârşirea cărora cu aplicarea art. 3201 alin.7 Cod procedură penală, inculpaţilor li se va aplica pedepse cu închisoarea de câte 3 ani fiecare, dispunându-se totodată, în conformitate cu art. 861 alin.2 Cod penal si art.862 Cod penal suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe o durată de 5 ani, ce constituie termen de încercare si care se va socoti de la data rămânerii definitive a hotărârii.
În baza art. 863 Cod penal inculpaţii pe durata termenului de încercare trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte la Serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Covasna la datele fixate de acest serviciu; să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă si orice deplasare ce depăşeşte 8 zile precum la întoarcere, să comunice si să justifice schimbarea locului de muncă, să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lor de existentă.
Instanţa de fond a reţinut că inculpatul K.S. este cunoscut cu condamnări care însă nu atrag starea de recidivă, prin Sentinţa penală nr. 42/2009 al acestei instanţe a fost condamnat la 1 închisoare cu suspendare, pentru o faptă săvârşită în timpul minorităţii.
La stabilirea şi aplicarea pedepselor instanţa de fond a arătat că a avut are în vedere criteriile generale de individualizare, prevăzute de art.72 Cod penal, gradul de pericol social ridicat al faptei săvârşite, valoarea substanţială a pagubei cauzate părţii vătămate, precum şi circumstanţele personale ale inculpaţilor aceştia au recunoscând sincer fapta săvârşită, dând dovadă de regret, însă pe seama ambilor inculpaţi anterior fiind aplicate multiple sancţiuni administrative, pentru fapte similare ca atare inculpaţii nedând dovadă convingătoare până în prezent de îndreptare.
În baza dispoziţiilor art. 14 alin.1 alin.2 si alin.3 lit. b Cod penal, combinat cu dispoziţiile art. 998 Cod civil şi art. 1003 Cod civil se impune obligarea în solidar a coinculpaţilor la plata sumei de 45.300 lei către partea civilă SC P SA., cu sediul în mun. T, reprezentând contravaloarea cablului electric de alimentare şi manopera pentru repunerea în funcţiune a podului rulant de la care a fost sustras cablul electric de alimentare.
S-a dispus confiscarea specială al unui fierăstrău al unui cuţit si unui briceag, ridicate prin Dovada din data de 07 iunie 2012 (fila 71).
În baza disp.art.118 alin.5, Cod penal s-a dispus confiscarea sumei de 1.800 lei, reprezentând banii obţinuţi în urma vânzării bunului sustras martorului S.V..
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs Parchetul de pe lângă Judecătoria Tg. Secuiesc criticând-o pentru nelegalitate şi solicitând casarea ei iar în cadrul rejudecării pronunţarea unei hotărâri legale şi temeinice prin care să se înlăture măsura confiscării speciale de la inculpaţi a sumei de 1800 de lei, sumă ce reprezintă preţul obţinut de aceştia în urma vânzării bunului sustras.
În motivarea recursului formulat Parchetul a arătat că în măsura în care cei doi inculpaţi au fost obligaţi la plata către partea civilă S.C. P S.A. a despăgubirilor civile solicitate de către aceasta din urmă, nu se impunea confiscarea specială a acestei a sumei de 1800 de lei sumă ce reprezintă preţul obţinut de aceştia în urma vânzării bunului sustras.
De asemenea, un alt aspect de nelegalitate invocat în cuprinsul memoriului de recurs, vizează faptul că prima instanţă nu a avut în vedere cu ocazia pronunţării sentinţei penale nr. 42 din 04 aprilie 2013, cheltuielile judiciare în cuantum de 1200 de lei ce au fost efectuate în faza de urmărire penală, ci doar pe cele efectuate în faza de cercetare judecătorească.
Verificând hotărârea atacată pe baza actelor şi lucrărilor dosarului, prin prisma criticilor formulate, precum şi din oficiu sub toate aspectele, astfel cum cer dispoziţiile art. 3856 alin. 3 Cod procedură penală, dar în limitele prevăzute de alin. 1 al aceluiaşi articol, Curtea constată că recursul declarat de Parchet este fondat pentru următoarele considerente:
Prima instanţă a stabilit în mod corect, pe baza materialului probator administrat în cursul urmăririi penale pe care inculpaţii nu l-au contestat o stare de fapt corectă, recunoscută de altfel de către inculpaţi, constând în esenţă în aceea că după o întelegere prealabilă, în data de 29.05.2012, în jurul orelor 22,30 după lăsarea întunericului, inculpaţii K.S. şi F.L. s-au deplasat la gardul din spate al societăţii SC P SA ce se învecinează cu autogara, pe care l-au escaladat şi au pătruns în curtea din spate unde se află amplasată o macara, vizibilă din afara curţii societăţii. Cu ajutorul unui fierăstrău tip bomfaier pe care îl aveau asupra lor, au secţionat cablul electric al macaralei aflat pe tambur şi în continuare până la cabină, în mai multe bucăţi cu lungimea de circa 5-6 metri. Materialul rezultat l-au transportat până la poarta din spate a societăţii, l-au scos din incintă pe sub aceasta, au escaladat gardul în imediata apropiere a porţii, după care au transportat acest material în curtea fostului IFET Tg. Secuiesc unde cunoşteau că nu pot fi observaţi, pentru a extrage sârma din cupru din învelişul în care se afla înfăşurată.
După ce au incendiat învelişul din plastic al cablurilor sustrase, sârma astfel eliberată au încărcat-o în saci şi au transportat-o la locuinţa inculpatului K.S. de pe strada G..
În raport de starea de fapt stabilită, prima instanţă a dat o încadrare juridică corectă faptelor comise de inculpaţii K.S. şi F.L. reţinând în mod temeinic că în speţă sunt întrunite condiţiile pentru tragerea la răspundere penală a inculpaţilor pentru săvârşirea infracţiunilor de furt calificat, prev. şi ped. de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. a, g şi i Cod penal, pentru săvârşirea cărora cu aplicarea art. 3201 alin.7 Cod procedură penală.
La individualizarea judiciară a pedepselor aplicate celor doi inculpaţi prima instanţă a avut în vedere toate criterile de individualizare prevăzute de art. 72 Cod penal precum şi dispoziţiile art. 52 Cod penal referitoare la scopul pedepsei, situaţie în care pedepsele aplicate celor doi inculpaţi sunt corect dozate atât sub aspectual cuantumului cât şi al modalităţii de executare stabilite.
În ceea ce priveşte latura civilă a cauzei, Curtea reţine că în speţă a exercitat acţiunea civilă în cadrul procesului penal partea civilă SC P SA., cu sediul în mun. T solicitând obligarea inculpaţilor la plata sumei de 45.300 lei reprezentând contravaloarea cablului electric de alimentare sustras şi distrus de inculpaţi precum şi manopera pentru repunerea în funcţiune a podului rulant de la care a fost sustras cablul electric de alimentare.
Prima instanţă a apreciat în mod judicios că în cauză sunt întrunite condiţiile răspunderii civile delictuale prevăzute de Codul Civil. Cu toate că instanţa de fond a reţinut în mod greşit ca şi temei de drept al răspunderii civile delictuale prevederile vechiului Cod civil (art. 998 şi 1003 Cod civil) în loc de dispoziţiile art. 1349, 1357 şi 1382 Cod civil nou (în vigoare la data săvârşirii faptei de către inculpaţi – 29.05.2012) această eroare nu poate fi remediată în calea de atac a recursului date fiind limitele devoluţiunii recursului promovat de Parchet care a criticat hotărârea doar sub aspectul laturii penale.
Pe altă parte Curtea constată că sunt îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale; astfel potrivit noilor prevederi legale: „orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune şi să nu aducă atingere, prin acţiunile ori inacţiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane; cel care, având discernământ, încalcă această îndatorire răspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat să le repare integral.”(art. 1349 Cod civil) De asemenea, condiţiile pentru răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie sunt prevăzute de art. 1357 Cod civil în conformitate cu care cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârşită cu vinovăţie, este obligat să îl repare; autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai uşoară culpă. Potrivit art. 1382 Cod civil nou „Cei care răspund pentru o faptă prejudiciabilă sunt ţinuţi solidar la reparaţie faţă de cel prejudiciat”.
Faţă de acestea, instanţa de recurs constată că, pentru ca o persoană să răspundă civil, este necesar să existe o faptă ilicită (încălcarea legii sau a obiceiului locului), prejudiciu, legătura de cauzalitate directă între acestea precum şi vinovăţia (chiar şi cea mai uşoară culpă). În speţă sunt îndeplinite aceste condiţii, în sarcina inculpaţilor fiind reţinută săvârşirea unei infracţiuni de furt calificat, care a dus în mod direct la producerea unui prejudiciu şi care a fost comisă cu intenţie.
Întrucât s-a dispus repararea prejudiciului cauzat de inculpaţi părţii civile SC P SA prin echivalent bănesc, iar martorul S.V. a precizat încă din cursul urmăririi penale că nu a fost vătămat în nici un fel – şi deci nu are nici un fel de pretenţie civilă de la inculpaţi – întrucât a revândut în beneficul propriu bunurile cumpărate de la inculpat, în mod greşit a procedat prima instanţă dispunând confiscarea de la inculpaţi în solidar a sumei de 1.800 lei obţinuţi din vânzarea bunurilor sustrase.
Potrivit art. 118 alin. 1 lit. e Cod penal bunurile dobândite prin săvârşirea faptei prevăzute de legea penală se confiscă dacă nu sunt restituite persoanei vătămate şi în măsura în care nu servesc la despăgubirea acesteia. Potrivit aliniatului 4 al aceluiaşi articol, dacă bunurile supuse confiscării nu se găsesc, în locul lor se confiscă bani şi bunuri până la concurenţa valorii acestora.
Măsura de siguranţă a confiscării speciale reprezintă deci o sancţiune de drept penal, care se ia faţă de persoana ce a comis o faptă penală şi constă în trecerea silită şi gratuită în proprietatea statului a bunurilor dobândite prin săvârşirea faptei penale sau a contravalorii lor fiind justificată de necesitatea înlăturării stării de pericol care s-ar crea pentru societate prin rămânerea în mâinile infractorului a bunurilor obţinute printr-o infracţiune; această măsură de siguranţă are un caracter „in rem” şi produce efecte faţă de orice persoană la care s-ar găsi lucrurile confiscate; ea nu poate fi luată faţă de mai multe persoane în solidar, ci se aplică în mod individual pentru fiecare persoană care deţine sau a deţinut bunuri obţinute prin săvârşirea unei infracţiuni, instanţa având obligaţia să identifice persoanele la care se găsesc e bunurile sau sumele de bani supuse confiscării, iar când la comiterea faptei penale au participat mai multe persoane să indice în concret ce bunuri sau sume de bani confiscă de le fiecare dintre participanţi.
În speţă nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 118 lit. e Cod penal privind confiscarea specială întrucât banii obţinuţi de cei doi inculpaţi din vânzarea bunurilor sustrase de la partea vătămată SC P SA servesc la despăgubirea acestei din urmă părţi, constituită parte civilă. În aceste condiţii inculpaţii nu pot primi o dublă sancţiune pecuniară civilă şi penală: obligaţi la despăgubirea părţii civile pentru repararea integrală a prejudiciului produs şi confiscaţi banii obţinuţi în urma vânzării bunurilor sustrase; în procesul penal nu au fost formulate mai multe acţiuni civile şi nu există mai multe părţi vătămate, or, în aceste condiţii, având în vedere că banii obţinuţi de inculpaţi din vânzarea bunurilor sustrase servesc la despăgubirea părţii civile SC P SA nu se poate dispune şi confiscarea acestora, cu atât mai mult în solidar de la inculpaţi.
Sub acest aspect, criticile aduse de Parchet sentinţei penale atacate sunt fondate, impunându-se casarea hotărârii şi reformarea ei în sensul înlăturării dispoziţiei de confiscare de la inculpaţi a sumei de 1.800 lei obţinuţi din vânzarea bunurilor sustrase.
Sunt însă nefondate criticile aduse de Parchet sentinţei recurate sub aspectul cuantumului cheltuielilor judiciare stabilite în sarcina inculpaţilor.
Contrar celor susţinute de Parchet, Curtea constată că la stabilirea cheltuielilor judiciare de către prima instanţă s-au avut în vedere atât cheltuielile efectuate în cursul urmăririi penale (în sumă de 1200 lei) cât şi cele ocazionate de judecarea în fond a cauzei (onorarii avocaţiale şi alte cheltuieli cu citarea şi îndeplinirea actelor de procedură pentru termenul de judecată din data de 28.03.2013 când au avut loc şi dezbaterile).
În considerarea celor expuse, în baza art. 38515 pct. 2 lit. d Cod procedură penală se va admite recursul formulat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Tg. Secuiesc împotriva sentinţei penale nr. 42/4.04.2013 a Judecătoriei Tg. Secuiesc care va fi casată în ceea ce priveşte dispoziţia de confiscare în baza art. 118 alin. 5 Cod penal de la inculpaţi a sumei de 1.800 lei reprezentând bani obţinuţi în urma vânzării bunului sustras martorului S.V..
Rejudecând cauza în aceste limite se va înlătura dispoziţia de confiscare de la inculpaţii K.S. şi F.L. a sumei de 1.800 lei reprezentând bani obţinuţi în din vânzarea bunului sustras, urmând a se menţine restul dispoziţiilor sentinţei penale atacate.
În baza art. 192 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs vor rămâne în sarcina acestuia.
