Contestaţie în anulare. Noţiunea de „greşeală materială”. Analiza motivelor de recurs.
Cod procedură civilă- art. 318
Art.318 Cod pr.civilă deschide calea contestaţiei în anulare pentru două motive – greşeală materială şi omisiunea de a cerceta vreunul din motivele de casare sau modificare.
Art.318 Cod pr.civilă deschide calea contestaţiei în anulare pentru două motive – greşeală materială şi omisiunea de a cerceta vreunul din motivele de casare sau modificare.
Greşelile instanţei de recurs, care deschid calea contestaţiei în anulare, sunt greşeli de fapt şi nu greşeli de judecată, de interpretare a unor dispoziţii legale sau de apreciere a probelor. Pe această cale nu este admisibil să se examineze justeţea soluţiei pronunţate.
Pentru ca o contestaţie în anulare să poată fi admisă în temeiul art.318 teza a II-a Cod pr.civilă, trebuie îndeplinite următoarele condiţii: instanţa de recurs să fi omis să cerceteze vreunul din motivele de casare sau modificare ; această omisiune să se fi produs din greşeală.
Prin decizia civilă nr. 109/8.0.2.2010, Curtea de Apel Ploieşti a respins ca nefondată contestaţia în anularea deciziei civile nr. 998/7.12.2009 pronunţată de aceeaşi instanţă, contestaţie formulată de numita V.E.
În sensul textului de lege menţionat „ greşeală materială ” înseamnă eroare materială evidentă în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului ( cum ar fi respingerea unui recurs ca tardiv sau ca insuficient timbrat, deşi la dosar se găsesc dovezi din care rezultă că a fost depus în termen sau că a fost legal timbrat ) pentru verificarea cărora nu este necesară o reexaminare a fondului sau o reapreciere a probelor. Legiuitorul nu a urmărit să deschidă părţilor calea recursului la recurs.
Prin urmare, greşelile instanţei de recurs, care deschid calea contestaţiei în anulare, sunt greşeli de fapt şi nu greşeli de judecată, de interpretare a unor dispoziţii legale sau de apreciere a probelor. Pe această cale nu este admisibil să se examineze justeţea soluţiei pronunţate.
Faţă de cele expuse, aspectele invocate vizând soluţia respingerii excepţiei inadmisibilităţii recursurilor declarate de intervenienţi (care din eroare ar fi fost menţionaţi ca părţi în dispozitivul sentinţei şi deciziei din apel) şi aceea a casării integrale a deciziei tribunalului (pe considerentul că instanţa de apel a soluţionat cauza în condiţiile în care recurentul – intervenient I.I. ar fi fost legal citat) nu constituie temei de exercitare a contestaţiei în anulare, care este o cale extraordinară de atac, de retractare, ce poate fi primită numai pentru motivele limitativ prevăzute în textul de lege enunţat şi nu pentru că judecata nu ar fi fost bine făcută, excedând, în mod evident, noţiunii de greşeală materială, astfel cum aceasta a fost expusă în paragrafele precedente.
Referitor la ultimul motiv al contestaţiei în anulare se impun următoarele precizări :
Pentru ca o contestaţie în anulare să poată fi admisă în temeiul art.318 teza a II-a Cod proc.civilă, trebuie îndeplinite următoarele condiţii: instanţa de recurs să fi omis să cerceteze vreunul din motivele de casare sau modificare; această omisiune să se fi produs din greşeală.
În cazul în speţă, în considerentele deciziei civile nr.998/7.12.2009, instanţa de recurs a menţionat că, în raport de soluţia de casare în totalitate a deciziei tribunalului şi admiterea tuturor recursurilor, devine de prisos analizarea tuturor criticilor formulate de recurenta-reclamantă.
În acest context, neanalizarea tuturor motivelor invocate de recurenta-reclamantă nu se datorează unei omisiuni săvârşite din greşeală de instanţă, ci a avut un caracter deliberat, iar considerentul pentru care instanţa de recurs a procedat în acest mod nu poate fi cenzurat pe calea contestaţiei în anulare, deoarece această cale de atac nu poate fi utilizată ca un recurs la recurs.
