În motivare, arată creditoarea că a votat împotriva rapoartelor supuse aprobării. Consideră că raportul de evaluare a subevaluat imobilul, fiind întocmit în noiembrie 2010, valoarea sa nemaicopespunzând valorii actuale şi cuprinzând valoarea de şi nu cea de piaţă. Mai mult, clădirea nu se află în totalitate în proprietatea debitorului. Lucrările efectuate în perioada august-noiembrie 2009 în valoare de 2.766.289,32 lei nu au fost recepţionate de debitor şi intabulate. Ipoteca BC este doar asupra terenului, nu şi asupra construcţiilor. Creditul acordat de BC debitorului nu a fost utilizat pentru decontarea lucrărilor de construcţii, debitorul trebuind să justifice modul de folosire al sumelor, iar BC să răspundă pentru că nu a urmărit destinaţia creditului acordat. Rapoartele întocmite, mai arată creditorul contestator, încalcă principiul maximizării averii debitorului.
În drept, se invocă art. 14 al. 7 şi 8, 116-117 din Legea 85/2006.
Lichidatorul judiciar a depus întâmpinare, solicitând respingerea contestaţiilor.
Contestatoarea C S.A. a depus şi precizări la acţiune.
Invocă în plus că potrivit art. 117 al.1 din Legea 85/2006, lichidatorul judiciar avea obligaţia de a prezenta comitetului creditorilor raportul de evaluare şi metoda de valorificare a bunurilor debitorului, cu obligaţia de a convoca adunarea creditorilor în 20 de zile de la data şedinţei comitetului creditorilor. Lichidatorul nu a respectat aceste prevederi legale şi această procedură, aducând raportul de evaluare direct în faţa adunării creditorilor. Omisiunea prezentării comitetului creditorilor a determinat şi încălcarea art. 17 al.5 din Legea 85/2006. Astfel, BC a votat direct în cadrul adunării creditorilor favorabil, deşi este în conflict de interese conform articolului menţionat. Dacă lichidatorul ar fi aplicat corect prevederile legale, acest creditor nu ar mai fi avut posibilitatea de a adopta hotărârea numai în favoarea sa. Prin această omisiune au fost încălcate şi prevederile art. 17 al.6 ind.1, privind posibilitatea creditorilor nemulţumiţi de a formula în Adunarea creditorilor contestaţie la hotărârea comitetului creditorilor.
Referitor la susţinerea lichidatorului în sensul că a informat creditorii cu privire la raportul de evaluare prin publicarea lui în BPI; contestatoarea opinează că acesta trebuie prezentat comitetului creditorilor, BPI nu reprezintă o informare reală şi completă, iar termenul de contestare nu se aplică comitetului creditorilor.
Răspunzând precizărilor, lichidatorul judiciar a arătat că împrejurarea că metoda de vânzare şi preţul activului nu au fost supuse în prealabil dezbaterii în comitetul creditorilor nu poate constitui motiv de nelegalitate întrucât comitetul creditorilor, spre deosebire de adunarea creditorilor, nu este organ de decizie, având rol consultativ. El poate face doar recomandări adunării creditorilor în legătură cu modul de desfăşurare a activităţii debitorului, însă deciziile majore sunt în sarcina adunării creditorilor potrivit art. 116 al.2 din Legea 85/2006. Dacă legiuitorul ar fi dorit ca raportul de evaluare să fie aprobate anterior de comitetul creditorilor ar fi arătat-o expres.
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine cele ce urmează:
Potrivit art. 14 al.7 din Legea 85/2006, hotărârea adunării creditorilor poate fi desfiinţată de judecătorul sindic doar pentru motive de nelegalitate, nu de oportunitate.
În fapt, la data de 31.08.2011, adunarea creditorilor a hotărât aprobarea raportului de evaluare întocmit de evaluator CE în noiembrie 2010, aprobarea regulamentului de vânzare, aprobarea raportului privind propunerea de vânzare.
Aspectele invocate de creditor privind modalitatea de evaluare a bunului debitorului, proprietatea imobilului, întinderea ipotecii, modul de folosire al creditului de către debitor nu ţin de legalitatea hotărârii, ci de oportunitate.
Singurele aspecte care ţin de legalitate invocate de creditoare sunt cele care privesc respectarea art. 117 din Legea insolvenţei.
Potrivit acestui text de lege, lichidatorul judiciar va prezenta comitetului creditorilor raportul de evaluare, raportul privind metoda de valorificare şi cel de propunere a modalităţii de vânzare, iar potrivit art. 117 al.3, lichidatorul va convoca adunarea generală a creditorilor în termen de 20 de zile de la data şedinţei comitetului.
Raţiunea prezentării acestor rapoarte se deduce din art. 17 lit c, care conferă posibilitatea comitetului creditorilor de a contesta rapoartele lichidatorului judiciar.
Împrejurarea că aceste rapoarte nu au fost întâi prezentate comitetului creditorilor înainte de a fi supuse dezbaterii în adunarea creditorilor nu afectează legalitatea adunării creditorilor, deoarece, pe de o parte, eventuala decizie a comitetului creditorilor asupra acestor rapoarte era supusă verificării tot de către adunarea creditorilor potrivit art. 17 al.6 din Legea insolvenţei, iar pe de altă parte aprobarea rapoartelor este în competenţa expresă a adunării creditorilor, faţă de art. 117 al.3.
Neprezentarea în comitetul creditorilor a rapoartelor respective este un motiv pentru invocarea unei repuneri în termenul de contestare a acestora, dar la momentul luării deciziei de către adunarea creditorilor nu exista formulată nici o contestaţie împotriva acestor rapoarte, astfel încât decizia este legală.
Pentru aceste motive, instanţa va respinge contestaţia formulată.
