Stabilirea cuantumului daunelor morale presupune o apreciere, in raport de criterii precum consecintele negative suferite de victimă, in plan fizic si psihic, importanta valorilor sociale lezate, masura in care au fost atinse aceste valori, intensitatea cu care au fost percepute consecintele vatamarii, vinovăţia persoanei răspunzătoare
Reclamantul T.C. reclamă faptul că, în şedinţa de judecată din data de xx.xx.xx, în dosarul nr. xx/xx/xxxx al Judecătoriei Lieşti, i s-a adus acuzaţia de luare de mită, solicitând pârâtului P.T. daune morale de 10000 de euro.
Prin întâmpinare, pârâtul arată că reclamantul, în calitatea sa de expert desemnat în dosarul nr. xx/xx/xxxx, a primit suma de 80 de lei, cu titlu de cheltuieli de transport. Arată că, în şedinţa de judecată, a cerut recuzarea expertului, iar ulterior, după cum susţine, lipsei de reacţie a instanţei, a replicat că recuzarea este motivată pe faptul că expertul a solicitat bani, suplimentar faţă de onorariul stabilit de instanţă, asimilând-o cu o cerere şi o luare de mită. Prin răspunsul la interogatoriu, a negat afirmația că reclamantul a primit mită pentru a întocmi raportul de expertiză în dosarul menționat.
Nu vor fi reţinute apărările pârâtului.
Prin chiar întâmpinarea depusă, acesta revine asupra susţinerilor potrivit cărora reclamantul a primit suma de 80 de lei, susţineri pe care le reiterează. În şedinţa de judecată din data de xx.xx.2013, în dosarul nr. xx/838/2013, pârâtul a declarat că mita pe care a primit-o este de la el, este în suma de 80 lei reprezentând cheltuielile de transport, benzina, deplasarea domiciliul expertului la locul în care este situat imobilul expertizat. Martorul B.I., a confirmat afirmația pârâtului despre expert că acesta din urma este corupt.
Acuzaţia adusă reclamantului, că ar fi solicitat bani pentru a începe şi derula expertiza tehnică, este de natură a aduce prejudicii de imagine, întrucât este legată – de către pârât – de infracţiunea de luare de mită. Nu a fost pronunţată o sentinţă penală prin care să se constate săvârşirea acestei infracţiuni. Chiar dacă, ipotetic, ar fi fost pronunţată o hotărâre judecătorească de condamnare pentru săvârşirea infracţiunii de corupţie, nu îi este îngăduit niciunei persoane să aducă atingere onoarei şi reputaţiei persoanei condamnate.
Instanţa reţine că, în cauză, afirmaţia pârâtului, potrivit căreia reclamantul a luat mită, nu a fost făcută cu bună credinţă, întrucât nu a fost dovedită, anterior afirmaţiei sale, fapta imputabilă şi, chiar dacă ar fi adevărată, nu este permis nimănui să lezeze demnitatea altei persoane. Pârâtul a făcut afirmaţii denigratoare cu vinovăţie, având intenţia de a afecta reputaţia reclamantului, a-l decredibiliza şi a obţine refacerea expertizei. Prin afirmaţia pârâtului, reclamantul a suferit un prejudiciu de imagine, întrucât încrederea unui justiţiabil în împarţialitatea expertului, este şubrezită prin acuzaţii de corupţie.
În drept, instanţa constată că în speţă sunt aplicabile dispoziţiile art. 1349 Cod civil fiind îndeplinite condiţiile pentru angajarea răspunderii civile delictuale: existenţa unei fapte ilicite, existenţa unui prejudiciu, raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită şi prejudiciu şi culpa făptuitorului.
Săvârşirea unui delict civil, cumulată cu îndeplinirea celorlalte condiţii menţionate anterior îi conferă persoanei prejudiciate dreptul de a pretinde daune-interese care pot fi acordate şi în ipoteza în care prejudiciul este unul moral.
Conform art. 58 cod civil, „Orice persoană are dreptul la viaţă, la sănătate, la integritate fizică şi psihică, la demnitate, la propria imagine, la respectarea vieţii private, precum şi alte asemenea drepturi recunoscute de lege. Potrivit art 72 cod civil, „Orice persoană are dreptul la respectarea demnităţii sale. Este interzisă orice atingere adusă onoarei şi reputaţiei unei persoane, fără consimţământul acesteia”.
În raport de acestea, instanţa apreciază că, prin admiterea acţiunii civile şi acordarea unor despăgubiri în cuantum de 1500 de lei, reclamantului i se acordă o satisfacţie echitabilă, întrucât fapta de luare de mită, ce i se impută de către pârât, nu a ajuns la cunoştinţa unui număr important de oameni, reputaţia reclamantului fiind puţin afectată.
Va respinge celelalte pretenţii de despăgubire.
