Instanţa competentă să soluţioneze cererea de revizuire în primă instanţă, în legătură cu infracţiuni pentru care a intervenit o modificare de competenţă.
Noul Cod de procedură penală şi Legea nr. 255/2013 de punere în aplicare a noului Cod de procedură penală, nu conţin dispoziţii tranzitorii speciale referitoare la competenţa de judecată a cererilor de revizuire.
În acest context devine incidentă regula statuată prin decizia nr. 30/2006, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în recurs în interesul legii, potrivit căreia instanţa competentă să soluţioneze cererea de revizuire este instanţa care a judecat cauza în primă instanţă, chiar dacă, la momentul introducerii cererii, datorită modificării dispoziţiilor legii procesual penale, aceasta nu mai avea competenţa de a judeca fondul cauzei în primă instanţă.
Secția penală și pentru cauze cu minori – Decizie penală nr. 539/A/17 iulie 2014
Deliberând asupra excepţiei de necompetenţă, reţine:
Revizuentul a fost condamnat în primă instanţă prin sentinţa penală nr. 44/10.02.2011 pronunţată de Judecătoria Mediaş în dosar penal nr.12849/257/2010, pentru o infracţiune de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. 1 lit. b din Legea 241/2005.
Această sentinţă a fost modificată prin decizia nr. 1193/08.11.2012, pronunţată în dosarul penal nr. 120/57/2012 al Curţii de Apel Alba Iulia.
Deşi inculpatul îşi îndreaptă cererea de revizuire împotriva deciziei penale, întemeindu-şi-o pe dispoziţiile art. 451 alin. 1 lit. a din noul Cod de procedură penală, afirmând că s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluţionarea cauzei şi care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunţate în cauză, Curtea observă că, potrivit art. 458 teza I din noul Cod de procedură penală, competentă să judece cererea de revizuire întemeiată pe motivul invocat de revizuent este instanţa care a judecat cauza în prima instanţă.
În materia infracţiunilor de evaziune fiscală de art. 9 alin. 1 lit. b din Legea 241/2005, competenţa de judecată în primă instanţă a fost acordată, conform art. 36 alin. 1 lit. c1 din noul Cod de procedură penală, tribunalelor.
Cercetând prevederile noului Cod de procedură penală şi ale Legii nr. 255/2013 de punere în aplicare a noului Cod de procedură penală, Curtea nu a descoperit dispoziţii tranzitorii speciale referitoare la competenţa de judecată a cererilor de revizuire în legătură cu infracţiuni pentru care a intervenit o modificare de competenţă.
În acest context devine incidentă regula statuată prin decizia nr. 30/2006, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în recurs în interesul legii, potrivit căreia instanţa competentă să soluţioneze cererea de revizuire este instanţa care a judecat cauza în primă instanţă, chiar dacă, la momentul introducerii cererii, datorită modificării dispoziţiilor legii procesual penale, aceasta nu mai avea competenţa de a judeca fondul cauzei în primă instanţă.
Având în vedere dispoziţiile legale mai sus redate şi regula statuată prin decizia de recurs în interesul legii, Curtea și-a declinat competenţa de soluţionare a prezentei cereri de revizuire în favoarea Judecătoriei Mediaş, care a judecat cauza în primă instanţă, procedând, conform art. 50 alin. 1 din noul Cod de procedură penală, la trimiterea deîndată a dosarului către instanţa competentă.
