În fapt, s-a retinut ca inculpatul, sofer profesionist, conducând sub influenta alcoolului, a accidentat mortal un copil de 14 ani si a vatamat grav un altul de 15 ani, pe care i-a abandonat în strada, parasind locul accidentului si ascunzând autovehiculul în curtea unei rude. Fiind depistat de politie, a recunoscut faptele.
Instanta de fond a apreciat ca recunoasterea faptelor nu înfrânge prezumtia de nevinovatie, în absenta unor dovezi temeinice si a unei hotarâri judecatoresti definitive de condamnare, iar din întreg materialul probator nu rezulta potentialul risc al afectarii societatii si nici desfasurarea normala a urmaririi penale daca inculpatul ar fi cercetat în stare de libertate.
Tribunalul a retinut ca în mod gresit prima instanta a analizat propunerea de arestare preventiva prin prisma incidentei art. 5/2 Cpp si a lipsei unei hotarâri judecatoresti definitive de condamnare a unei persoane. La luarea masurii arestarii preventive conform art. 149/1 Cpp, se analizeaza incidenta art. 143 Cpp potrivit caruia este suficient sa existe indicii temeinice sau probe care sa conduca la presupunerea rezonabila a savârsirii infractiunilor imputate de catre inculpat, precum si întrunirea celorlalte conditii prevazute de art. 148 lit. f Cpp: cuantumul pedepsei si pericolul social concret pentru ordinea publica.
Probele administrate demonstreaza ca exista motive verosimile de a presupune ca inculpatul a comis infractiunile pentru care este cercetat, ele fiind pedepsite cu închisoare mai mult de 4 ani.
Având în vedere conditiile concrete în care s-au comis faptele: conducerea sub influenta alcoolului (0,90 mg/l), producerea unui accident soldat cu decesul unui minor si vatamarea corporala a altuia, la care se adauga parasirea locului accidentului si lasarea victimelor în strada, noaptea, fara ajutor, ascunderea autoturismului, rezonanta negativa în rândul comunitatii fata de faptele inculpatului, determina tribunalul sa aprecieze ca lasarea în libertate a inculpatului, sofer profesionist, prezinta pericol concret pentru ordinea publica si justifica luarea masurii privative de libertate, cel putin o perioada de timp.
În consecinta, în temeiul art. 385/15 pct.2 lit. d Cpp., rap. la art. 140/3 Cpp., recursul Parchetului de pe lânga Judecatoria Videle a fost admis, s-a casat încheierea atacata, dispunându-se arestarea preventiva a inculpatului si emiterea mandatului de arestare corespunzator.
