Prin sentinţa nr. 3248 din 26.05.2010 pronunţată de Judecătoria Brăila a fost respinsă ca neîntemeiată acţiunea.
Instanţa a reţinut că uzucapiunea este un mod de dobândire a proprietăţii sau a altor drepturi reale cu privire la un lucru, prin exercitarea unei posesii neîntrerupte a acestui lucru în tot timpul fixat de lege.
Posesia reprezintă o condiţie esenţială a uzucapiunii.
Efect al posesiei, uzucapiunea presupune o posesie utilă, neafectată de niciunul dintre viciile acesteia.
Două elemente trebuie să fie întrunite, cumulativ, pentru ca stăpânirea unui lucru să poată fi calificată drept posesie şi anume: un element material – corpus şi un element psihologic, intenţional – animus.
Dacă elementul material presupune contactul direct cu lucrul, concretizat în orice fel de acte materiale, animus implică intenţia, voinţa celui care stăpâneşte bunul de a efectua această stăpânire pentru sine, de a se comporta cu privire la lucru ca proprietar ori ca titular al altui drept real – animus domini sau animus sibi habendi.
Lipsa elementului psihologic face ca acela care deţine lucrul să nu aibă calitatea de posesor, ci pe aceea de detentor precar.
Reclamanta a invocat în cauză joncţiunea posesiilor.
Pentru a fi posibilă joncţiunea, este necesar ca în ambele cazuri să fie vorba de o posesie propriu-zisă, detenţia precară neputând fi unită cu o posesie.
Deşi este tratată că viciu al posesiei în Codul civil, precaritatea reprezintă însăşi lipsa posesiei.
Instanţa a constatat că reclamanta nu a exercitat o posesie utilă asupra suprafeţei de 116 m.p., stăpânirea bunului fiind lipsită de animus sibi habendi, aceasta considerându-se titulară a unui drept de folosinţă, pentru care a achitat taxă proprietarului, astfel cum rezultă din istoricul de rol fiscal, din adresa nr. 2997/19.02.2010 emisă de Direcţia Finanţelor Publice Locale (fila 61) şi din chitanţele depuse la dosar (fila 62).
De asemenea, în cuprinsul certificatelor de moştenitor nr. 12/30.08.2002 şi nr. 202/24.11.2005, eliberate ca urmare a deceselor părinţilor reclamantei, se menţionează că terenul ce face obiectul prezentei cauze este proprietate de stat.
Având în vedere probele administrate în cauză, instanţa a constatat că reclamanta are calitatea de detentor precar.
Prin decizia civilă nr. 324/2010, Tribunalul Brăila a respins recursul ca nefondat.
