Salariatul are dreptul la plata indemnizaţiei aferentă concediului de odihnă anual proporţional cu perioada în care a desfăşurat efectiv activitatea.
La data de 14.04.2006 s-a înregistrat acţiunea reclamantei SC SEVERNAV SA Dr. Tr.Severin împotriva pârâtei R.A. prin care a solicitat ca aceasta să fie obligată la restituirea sumei de 223 RON reprezentând indemnizaţie concediu de odihnă încasată necuvenit în raport cu timpul efectiv lucrat în anul 2004.
Prin sentinţa civilă nr. 944 din 12.06.2006 Tribunalul Mehedinţi a respins ca acţiunea reclamantei ca nefondată.
Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa a reţinut că, potrivit art. 139 alin.l Codul muncii , dreptul la concediu de odihnă anual plătit este garantat tuturor salariaţilor, iar pârâta a beneficiat în anul 2004 de 29 de zile CO şi o indemnizaţie aferentă de 797 lei RON. în cursul acestui an, conform foilor colective de prezenţă pârâta s-a aflat în incapacitate temporară de muncă.
Art. 50 Codul muncii reglementează situaţiile în care contractul individual de muncă se suspendă de drept, printre care este prevăzută la punctul b concediu pentru incapacitate temporară de muncă.
Suspendarea de drept a contractului individual de muncă intervine în virtutea legii, din pricina unei împrejurări independente de voinţa părţilor şi este o suspendare a principalelor efecte ale contractului individual de muncă: prestarea muncii şi plata salariului.
într-o atare situaţie salariatul este îndreptăţit la indemnizaţia CO avându-se în vedere protecţia salariaţilor , precum şi posibila convenţie a părţilor prin CCM sau Regulamentul intern, ca în cazul incapacităţii temporare de muncă intervenită în cursul unui an calendaristic să nu restituie parte din indemnizaţia CO.
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Prin decizia nr. 3823/13.11.2006 Curtea de Apel Craiova a admis recursul declarat de reclamanta SC SEVERNAV SA Dr.Tr.Severin, împotriva sentinţei civile nr. 944/12.06.2006 , în contradictoriu cu intimata R.A. având ca obiect acţiune în răspundere patrimonială, a modificat sentinţa în sensul că a admis acţiunea formulată de reclamantă şi a obligat pârâta la plata sumei de 223 RON diferenţă indemnizaţie CO pe anul 2004.
Pentru a pronunţa această decizie Curtea de Apel Craiova a reţinut următoarele:
Art. 142 alin.2 Codul muncii prevede că durata CO se stabileşte prin CCM sau CIM , proporţional cu activitatea prestată în anul calendaristic, dispoziţie care este incidenţă în cauza de faţă.
Intimata a prestat activitatea pe anul 2004 numai parţial, dar a primit indemnizaţie CO pentru întregul an.
Curtea a apreciat că în acest caz pârâta a primit o plată nedatorată şi astfel se impune restituirea acesteia conform art. 272 alin.l Codul muncii.
A mai reţinut Curtea că prin actul adiţional la CCM 2001 – 2005 s-a stabilit că salariaţii, care au avut contractul individual de muncă suspendat, vor primi concediu de odihnă şi implicit indemnizaţia aferentă numai proporţional cu activitatea prestată în anul respectiv.
