Prin sentinţa penală nr. 1110 din data de 25.06.2015 Judecătoria Găeşti a hotărât astfel:
„În baza art. 335 alin. 1 din Noul Cod Penal, cu aplicarea art. 38 alin. 1 din Noul Cod Penal, cu referire la art. 396 alin. 1 şi 2 din Noul Cod de Procedură Penală:
Condamnă pe inculpatul DC la o pedeapsă de un an şi o lună de închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de conducerea unui vehicul fără permis de conducere, faptă din data de 09.06.2014.
În temeiul art. 15 din Legea 187/2012, raportat la art. 85 alin. 1 Cod penal anterior:
Constată că fapta dedusă judecăţii în prezenta cauză este concurentă cu faptele pentru care a fost condamnat inculpatul prin sentinţa penală nr. 2024 din data de 27.11.2014 pronunţată de Judecătoria Găeşti în dosarul nr. 3978/232/2013, definitivă prin neexercitarea căii de atac la data de 16.12.2014.
Anulează suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 1 an şi 4 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 2024 din data de 27.11.2014 pronunţată de Judecătoria Găeşti în dosarul nr. 3978/232/2013, definitivă prin neexercitarea căii de atac la data de 16.12.2014.
Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 1 an şi 4 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 2024 din data de 27.11.2014 pronunţată de Judecătoria Găeşti în dosarul nr. 3978/232/2013, definitivă prin neexercitarea căii de atac la data de 16.12.2014, în pedepsele componente, astfel:
-pedeapsa de 8 luni închisoare, aplicată inculpatului pentru art. 86 alin. 1 din OUG 195/2002;
-pedeapsa de 8 luni închisoare, aplicată inculpatului pentru art. 86 alin. 1 din OUG 195/2002;
-pedeapsa de 1 an şi 4 luni închisoare, aplicată inculpatului pentru art. 87 alin. 5 din OUG 195/2002.
-pedeapsa de 1 an şi 4 luni închisoare, aplicată inculpatului pentru art. 87 alin. 5 din OUG 195/2002.
În baza art. 38 alin. 1 din Noul Cod Penal, raportat la art. 39 alin. 1 lit. b din Noul Cod Penal:
Aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea, aceea de 1 an şi 4 luni închisoare, la care se adaugă un sport de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite (1 an şi 9 luni), respectiv un spor de 7 luni închisoare, urmând ca inculpatul să execute o pedeapsă finală de 1 an şi 11 luni închisoare.
Pedeapsa de 1 an şi 11 luni închisoare se va executa efectiv în penitenciar, conform art. 60 din Noul Cod Penal.
Pedeapsa de 1 an şi 11 luni închisoare se va executa efectiv în penitenciar, conform art. 60 din Noul Cod Penal.
Ia act că inculpatul a fost cercetat în stare de libertate.
În baza art. 274 alin. 1 din Noul Cod de Procedură Penală:
Obligă pe inculpat la 300 lei cheltuieli judiciare statului.
În baza art. 408 şi următoarele din Noul Cod de Procedură Penală:
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicarea copiei minutei.
Pronunţată în şedinţă publică azi, 25.06.2015”.
Pentru a hotărî în acest sens, Judecătoria Găeşti a reţinut următoarele:
Prin rechizitoriul din data de 27.01.2015, întocmit în dosarul nr. 1676/P/2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Găeşti, s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a inculpatului DC, pentru săvârşirea infracţiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere, faptă prevăzută şi pedepsită de dispoziţiile art. 335 alin. 1 din Noul Cod Penal, cu aplicarea art. 38 alin. 1 din Noul Cod Penal.
În fapt, s-a reţinut în actul de sesizare a instanţei că:
La data de 09.06.2014 lucrătorii Postului de Poliţie Ulieşti l-au depistat în trafic pe numitul DC, în timp ce conducea mopedul marca Leone, cu nr. de înregistrare …, pe DN 61, la intersecţia cu DC 77 Ragu, pe raza satului Ragu, judeţul Dâmboviţa, deşi nu poseda permis de conducere.
Potrivit adresei nr. 798015 din data de 18.06.2014 emisă de Inspectoratul de Poliţie Judeţean Dâmboviţa – Serviciul Rutier, inculpatul DC nu figurează în baza de date ca posesor de permis de conducere.
La momentul opririi în trafic, pe moped se afla şi pasagera GL. Aceasta a precizat că, în data de 09.06.2014, în jurul orei 16.00, împreună cu concubinul său – DC, a plecat în vizită la părinţii săi, în satul Croitori, judeţul Dâmboviţa, deplasându-se cu mopedul marca Leone, cu nr. de înregistrare …, proprietatea lui DC, fiind condus de acesta din urmă. În jurul orei 17.00, cei doi s-au întors la domiciliul comun, din satul Ragu, comuna Ulieşti, judeţul Dâmboviţa, deplasându-se cu acelaşi moped, condus de DC, ocazie cu care au fost depistaţi în trafic de organele de poliţie. La acel moment, DC a oprit motorul mopedului, comunicându-le lucrătorilor de poliţie că nu are asupra sa niciun document, că nu deţine permis de conducere şi că mopedul este înregistrat la Primăria Ulieşti din anul 2008.
Şi martorul CI confirmă că, în data de 09.06.2014, DC a condus mopedul marca Leone, cu nr. de înregistrare …, pe DN 61, pe raza comunei Ulieşti, judeţul Dâmboviţa, ocazie cu care a fost oprit de organele de poliţie.
Şi martorul CI confirmă că, în data de 09.06.2014, DC a condus mopedul marca Leone, cu nr. de înregistrare …, pe DN 61, pe raza comunei Ulieşti, judeţul Dâmboviţa, ocazie cu care a fost oprit de organele de poliţie.
Fiind audiat, inculpatul DC a precizat că la momentul depistării sale în trafic se afla pe moped, însă acesta nu avea motorul pornit, fiind oprit de organele de poliţie în pantă. A mai menţionat că, în cazul în care va fi considerat vinovat, este de acord cu prestarea unei munci în folosul comunităţii.
Fiind audiat, inculpatul DC a precizat că la momentul depistării sale în trafic se afla pe moped, însă acesta nu avea motorul pornit, fiind oprit de organele de poliţie în pantă. A mai menţionat că, în cazul în care va fi considerat vinovat, este de acord cu prestarea unei munci în folosul comunităţii.
Susţinerile inculpatului sunt contrazise de procesul-verbal de constatare din data de 09.06.2014 şi de declaraţiile martorilor CI şi GL.
Susţinerile inculpatului sunt contrazise de procesul-verbal de constatare din data de 09.06.2014 şi de declaraţiile martorilor CI şi GL.
În drept, s-a reţinut în actul de sesizare a instanţei că:
Fapta inculpatului DC care, cu intenţie, a condus în data de 09.06.2014 mopedul marca Leone, cu nr. de înregistrare …, pe DN 61, pe raza comunei Ulieşti, judeţul Dâmboviţa, deşi nu poseda permis de conducere, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere, faptă prevăzută şi pedepsită de dispoziţiile art. 335 alin. 1 din Noul Cod Penal.
Potrivit menţiunilor înscrise în cazierul judiciar, faţă de numitul DC s-a pus în mişcare acţiunea penală la data de 07.11.2013, în dosarul nr. 1942/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Găeşti, pentru infracţiunile prevăzute şi pedepsite de dispoziţiile art. 86 alin. 1 şi art. 87 alin. 5 din OUG 195/2002, astfel că fapta care face obiectul prezentei cauze a fost săvârşită în concurs real cu cele din dosarul nr. 1942/P/2013, fiind reţinute dispoziţiile art. 38 alin. 1 din Noul Cod Penal.
Potrivit menţiunilor înscrise în cazierul judiciar, faţă de numitul DC s-a pus în mişcare acţiunea penală la data de 07.11.2013, în dosarul nr. 1942/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Găeşti, pentru infracţiunile prevăzute şi pedepsite de dispoziţiile art. 86 alin. 1 şi art. 87 alin. 5 din OUG 195/2002, astfel că fapta care face obiectul prezentei cauze a fost săvârşită în concurs real cu cele din dosarul nr. 1942/P/2013, fiind reţinute dispoziţiile art. 38 alin. 1 din Noul Cod Penal.
Prin sentinţa penală nr. 2024 pronunţată la data de 27.11.2014 de Judecătoria Găeşti în dosarul nr. 3978/232/2013, rămasă definitivă la data de 16.12.2014, instanţa a dispus condamnarea inculpatului DC la pedeapsa rezultantă de 1 an şi 4 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunilor de conducere pe drum public a unui vehicul, fără a poseda permis de conducere, faptă din data de 19.08.2013, prevăzută şi pedepsită de art. 86 alin. 1 din OUG 195/2002 şi refuz de a se supune recoltării de probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, faptă din data de 19.08.2013, prevăzută şi pedepsită de art. 87 alin. 5 din OUG 195/2002. Totodată, în temeiul art. 81 şi art. 82 Cod penal anterior, instanţa a dispus suspendarea executării pedepsei închisorii aplicate pe o durată de 3 ani şi 4 luni, reprezentând termen de încercare.
Prin sentinţa penală nr. 2024 pronunţată la data de 27.11.2014 de Judecătoria Găeşti în dosarul nr. 3978/232/2013, rămasă definitivă la data de 16.12.2014, instanţa a dispus condamnarea inculpatului DC la pedeapsa rezultantă de 1 an şi 4 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunilor de conducere pe drum public a unui vehicul, fără a poseda permis de conducere, faptă din data de 19.08.2013, prevăzută şi pedepsită de art. 86 alin. 1 din OUG 195/2002 şi refuz de a se supune recoltării de probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, faptă din data de 19.08.2013, prevăzută şi pedepsită de art. 87 alin. 5 din OUG 195/2002. Totodată, în temeiul art. 81 şi art. 82 Cod penal anterior, instanţa a dispus suspendarea executării pedepsei închisorii aplicate pe o durată de 3 ani şi 4 luni, reprezentând termen de încercare.
Prin sentinţa penală nr. 2024 pronunţată la data de 27.11.2014 de Judecătoria Găeşti în dosarul nr. 3978/232/2013, rămasă definitivă la data de 16.12.2014, instanţa a dispus condamnarea inculpatului DC la pedeapsa rezultantă de 1 an şi 4 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunilor de conducere pe drum public a unui vehicul, fără a poseda permis de conducere, faptă din data de 19.08.2013, prevăzută şi pedepsită de art. 86 alin. 1 din OUG 195/2002 şi refuz de a se supune recoltării de probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, faptă din data de 19.08.2013, prevăzută şi pedepsită de art. 87 alin. 5 din OUG 195/2002. Totodată, în temeiul art. 81 şi art. 82 Cod penal anterior, instanţa a dispus suspendarea executării pedepsei închisorii aplicate pe o durată de 3 ani şi 4 luni, reprezentând termen de încercare.
Se constată că fapta care face obiectul prezentei cauze a fost săvârşită în condiţiile concursului de infracţiuni cu cele din dosarul nr. 3978/232/2013 al Judecătoriei Găeşti, în cauză fiind aplicabile dispoziţiile art. 85 Cod penal anterior şi art. 15 din Legea 187/2012 privind anularea suspendării condiţionate a executării pedepsei rezultante de 1 an şi 4 luni închisoare.
Ca mijloace de probă, sunt precizate în actul de sesizare a instanţei: procesul-verbal de constatare; declaraţiile inculpatului; declaraţiile martorilor; adresa nr. 798015 din data de 18.06.2014 emisă de Inspectoratul de Poliţie Judeţean Dâmboviţa – Serviciul Rutier.
Cu privire la inculpat, s-a arătat în actul de sesizare a instanţei că:
Inculpatul DC a avut o atitudine nesinceră, precizând că se afla pe moped la momentul depistării, însă acesta nu avea motorul pornit. Mai arată că, în cazul în care va fi considerat vinovat, este de acord cu prestarea unei munci în folosul comunităţii.
Din actele existente la dosarul cauzei se remarcă o perseverenţă infracţională a inculpatului DC în săvârşirea de infracţiuni la regimul circulaţiei, acesta fiind condamnat pentru săvârşirea infracţiunilor de conducere pe drum public a unui vehicul fără a poseda permis de conducere, faptă prevăzută şi pedepsită de dispoziţiile art. 86 alin. 1 din OUG 195/2002 şi refuz de a se supune recoltării de probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, faptă prevăzută şi pedepsită de dispoziţiile art. 87 alin. 5 din OUG 195/2002, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal anterior, raportat la art. 5 din Noul Cod Penal. Mai mult, cele două fapte au fost săvârşite prin utilizarea aceluiaşi moped ca şi în prezenta cauză, respectiv mopedul marca Leone, cu nr. de înregistrare …
Cauza a fost înregistrată la Judecătoria Găeşti sub nr. de dosar 390/232/2015 din data de 30.01.2015.
Analizând actele şi lucrările dosarului, prin prisma dispoziţiilor legale incidente, instanţa a reţinut următoarele:
Ca situaţie de fapt, instanţa a constatat că, la data de 09.06.2014, lucrătorii Postului de Poliţie Ulieşti l-au depistat în trafic pe numitul DC, în timp ce conducea mopedul marca Leone, cu nr. de înregistrare …, pe DN 61, la intersecţia cu DC 77 Ragu, pe raza satului Ragu, judeţul Dâmboviţa, deşi nu poseda permis de conducere.
Potrivit adresei nr. 798015 din data de 18.06.2014 emisă de Inspectoratul de Poliţie Judeţean Dâmboviţa – Serviciul Rutier, inculpatul DC nu figura în baza de date ca posesor de permis de conducere.
La momentul opririi în trafic, pe moped se afla şi pasagera GL. Aceasta a precizat că, în data de 09.06.2014, în jurul orei 16.00, împreună cu concubinul său DC, a plecat în vizită la părinţii săi, în satul Croitori, judeţul Dâmboviţa, deplasându-se cu mopedul marca Leone, cu nr. de înregistrare …, proprietatea lui DC, fiind condus de acesta din urmă. În jurul orei 17.00, cei doi s-au întors la domiciliul comun, din satul Ragu, comuna Ulieşti, judeţul Dâmboviţa, deplasându-se cu acelaşi moped, condus de DC, ocazie cu care au fost depistaţi în trafic de organele de poliţie. La acel moment, DC a oprit motorul mopedului, comunicându-le lucrătorilor de poliţie că nu are asupra sa niciun document, că nu deţine permis de conducere şi că mopedul este înregistrat la Primăria Ulieşti din anul 2008.
Situaţia de fapt reţinută de instanţă a reieşit din următoarele mijloace de probă: procesul-verbal de constatare; declaraţiile inculpatului DC; declaraţia martorului CI; declaraţia martorei GL; adresa nr. 798015 din data de 18.06.2014 emisă de Inspectoratul de Poliţie Judeţean Dâmboviţa – Serviciul Rutier.
În drept, instanţa a constatat că fapta inculpatului DC care, cu intenţie, a condus în data de 09.06.2014 mopedul marca Leone, cu nr. de înregistrare …, pe DN 61, pe raza comunei Ulieşti, judeţul Dâmboviţa, deşi nu poseda permis de conducere, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere, faptă prevăzută şi pedepsită de dispoziţiile art. 335 alin. 1 din Noul Cod Penal.
S-a constatat astfel că fapta care face obiectul prezentei cauze a fost săvârşită în condiţiile concursului de infracţiuni cu cele din dosarul nr. 3978/232/2013 al Judecătoriei Găeşti, în cauză fiind aplicabile dispoziţiile art. 85 Cod penal anterior şi art. 15 din Legea 187/2012 privind anularea suspendării condiţionate a executării pedepsei rezultante de 1 an şi 4 luni închisoare.
Prin încheierea de şedinţă din camera de consiliu din data de 16.04.2015, rămasă definitivă prin necontestare, judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanţei, a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală şi a dispus începerea judecăţii.
În cursul judecării cauzei, a fost depusă la dosar copie de pe cazierul judiciar al inculpatului; a fost audiat inculpatul la data de 21.05.2015; au fost audiaţi martorii indicaţi în actul de sesizare a instanţei.
Din procesul-verbal de la f. 2 din dosarul de urmărire penală reiese că la data de 09.06.2014, pe DN 61, pe raza comunei Ulieşti, judeţul Dâmboviţa, lucrătorul de poliţie a oprit pentru control mopedul marca Leone, cu nr. de înregistrare …, condus de o persoană de sex masculin, identificată ca fiind inculpatul DC. Acesta a declarat verbal că nu posedă permis de conducere şi că a condus mopedul pe drumurile publice pe o distanţă de aproximativ 3,5 km, deplasându-se din satul Croitori, spre satul Ragu. Pe moped se afla ca pasageră concubina sa, care a relatat aceleaşi aspecte. Ca obiecţiuni, inculpatul arată că, de fapt, mopedul nu era pornit, ci el a mers pe lângă moped. Procesul-verbal este semnat de inculpat, de pasagera GL şi de martorul asistent.
În declaraţia de la urmărirea penală, inculpatul menţionează că la data de 09.06.2014 a mers în satul Croitori, la o persoană la care lăsase mopedul, întrucât acea persoană voia să i-l cumpere. Deoarece inculpatul ştia că mopedul nu mai pornea, a luat-o cu el pe concubina sa, pentru a-l ajuta să ducă mopedul acasă. Inculpatul s-a urcat totuşi pe moped, pe o uliţă, pentru că acesta a pornit, iar când a ajuns pe drumul public mopedul s-a oprit, astfel că a mers pe lângă el. Ulterior, a întâlnit o pantă, astfel că inculpatul s-a urcat pe moped, fără a-l porni, fiind surprins de organele de poliţie.
Fiind audiată la urmărirea penală, martora GL, concubina inculpatului, susţine că în ziua de 09.06.2014 a plecat în vizită la părinţii săi, în satul Croitori, împreună cu inculpatul, care a condus respectivul moped, ea fiind pasageră. La întoarcere au fost opriţi de organele de poliţie, inculpatul conducând mopedul, deşi ştia că nu are acest drept, întrucât mai avusese probleme din această cauză.
Martorul CI, audiat fiind la urmărirea penală, arată că însoţea echipajul de poliţie care l-a surprins în trafic pe inculpat în acea zi, fiind de faţă când mopedul condus de DC a fost oprit.
Prin declaraţia sa din data de 21.05.2015, inculpatul a arătat în faţa instanţei că mopedul său, defect fiind, fusese lăsat la numitul ŞI cu aproximativ 2 săptămâni înainte de incident. Această persoană a crezut că poate repara mopedul, dar în ziua de 09.06.2014 l-a sunat pe inculpat pentru a veni să-şi ia mopedul înapoi, deoarece nu mai pornea. A mers la numitul ŞI cu concubina sa, luând mopedul cu ei spre domiciliu, fără a-l porni. La un moment dat, văzând că urmează o pantă, s-au urcat pe moped, atât inculpatul cât şi concubina sa, fără a-l porni, iar la baza pantei au fost surprinşi de echipajul de poliţie.
Prin declaraţia sa din data de 21.05.2015, martora GL, concubina inculpatului, arată în faţa instanţei că în ziua de 09.06.2014 a mers cu inculpatul la numitul ŞI din satul Croitori, unde se afla mopedul inculpatului, spre deosebire de etapa urmăririi penale, în care a declarat că în acea zi s-a deplasat cu concubinul său la părinţii săi din satul Croitori. Mai susţine martora că inculpatul încredinţase numitului ŞI mopedul pentru ca el să îl dea spre vânzare către o persoană din satul respectiv, cu toate că inculpatul menţionează în declaraţia dată în faţa instanţei că persoana la care lăsase mopedul (numitul ŞI) voia ea însăşi să îl cumpere. Martora mai relatează că mopedul a fost încredinţat lui ŞI în stare de funcţionare, dar ŞI a dat cuiva mopedul să îl testeze, iar cel care l-a probat l-a şi stricat, înapoindu-l apoi lui ŞI, cu respectiva defecţiune. Pe de altă parte, inculpatul susţine că a dat mopedul lui ŞI deja stricat, urmând ca ŞI să încerce să îl repare. Mai arată martora şi că ŞI nu se pricepe în acest sens, astfel că cei doi au dus mopedul la altcineva pentru a-l repara, spre deosebire de inculpat, care arată că mopedul fusese dat lui ŞI tocmai în scopul ca acesta din urmă să îl repare, iar apoi să îl cumpere chiar el. Mai precizează martora că au luat mopedul de la domiciliul lui ŞI, mergând pe lângă el şi, ajunşi la o pantă, inculpatul s-a urcat pe el, fără a-l porni, pentru a coborî acea pantă, iar concubina sa a alergat în urma mopedului, fără a se urca şi ea. Pe de altă parte inculpatul arată că şi concubina sa s-a urcat pe moped, cu toate că ea neagă acest aspect. Martora mai precizează că la baza pantei inculpatul a fost oprit de un poliţist, care era însoţit de martorul CI, deşi inculpatul afirmă că nu l-a observat pe acesta din urmă la faţa locului.
Martora mai menţionează că declaraţia sa de la urmărirea penală nu reflectă adevărul, deoarece ea doar a semnat o foaie de hârtie albă, fără nimic scris sau tipărit pe ea, semnând o singură dată, ulterior declaraţia fiind completată de poliţist. Această afirmaţie nu se confirmă, nefiind susţinută de nicio probă, mai ales că martora a semnat mai multe acte, precum: procesul-verbal din data de 09.06.2014 de constatare a infracţiunii – care poartă două semnături ale martorei, pe faţă şi pe verso, procesul-verbal din data de 12.01.2015 în care se consemnează refuzul inculpatului de a da o declaraţie, procesul-verbal de aducere la cunoştinţă a drepturilor şi obligaţiilor martorului – care este un formular tipizat, declaraţia de martor – care de asemenea este un formular tipizat şi care poartă patru semnături ale concubinei inculpatului.
De asemenea, prezentându-i-se semnăturile sale de pe declaraţia dată la urmărirea penală şi de pe procesul-verbal de constatare a infracţiunii, martora arată că nu îi aparţin, afirmaţie care, de asemenea, este considerată de instanţă ca necorespunzătoare adevărului.
Instanţa a apreciat deci că declaraţia dată de martoră în faţa instanţei este nesinceră, mai ales dată fiind relaţia de concubinaj dintre ea şi inculpat, fiind evidentă încercarea sa de a evita angajarea răspunderii penale în privinţa inculpatului, având în vedere şi că inculpatul şi concubina sa se contrazic în aspectele esenţiale ale declaraţiilor lor.
Singurul care şi-a menţinut declaraţia dată la urmărirea penală este martorul CI, cel care însoţea echipajul de poliţie în acel moment şi care a confirmat că mopedul era condus de inculpat, motorul acestuia fiind pornit.
În concluzie, cu privire la probele care susţin vinovăţia inculpatului, se poate observa că procesul-verbal de constatare a infracţiunii se coroborează cu declaraţia martorei GL şi cu declaraţia martorului CI, declaraţii date în faza de urmărire penală. Este adevărat că martora GL şi-a schimbat declaraţia în faza judecăţii, însă a făcut aceasta în mod nejustificat, afirmaţia sa în sensul că lucrătorul de poliţie a scris ce a dorit, iar ea nici măcar nu a semnat nefiind susţinută de probe.
Potrivit art. 103 alin. 1 din Noul Cod de Procedură Penală, probele nu au o valoare prestabilită, iar conform art. 100 din Noul Cod de Procedură Penală, administrarea probelor se face de către organul de urmărire penală şi de către instanţa de judecată. Din aceste prevederi legale nu se poate înţelege că probele administrate în cursul urmăririi penale au valoare doveditoare numai în cursul acestei faze a procesului penal şi numai în vederea sesizării instanţei de judecată. Principiul liberei aprecieri a probelor, prevăzut în art. 103 alin. 1 din Noul Cod de Procedură Penală, lasă instanţei de judecată libertatea să aprecieze concludenţa tuturor probelor, indiferent de faza procesuală în care au fost administrate, iar principiul aflării adevărului, consacrat în art. 5 din Noul Cod de Procedură Penală, impune instanţei de judecată să dea valoare acelor probe care, coroborate cu alte probe legal administrate, exprimă adevărul (I.C.C.J., decizia nr. 1975/2005).
Mijloacele de probă pot fi administrate în toate fazele procesului penal, legea nefăcând nicio deosebire în ceea ce priveşte forţa lor probantă, în raport cu împrejurarea că au fost administrate în cursul urmăririi penale sau al cercetării judecătoreşti. Neexistând niciun temei legal pentru a se crea o ordine de preferinţă între declaraţiile succesive ale părţilor sau ale martorilor, instanţa poate să constate, atunci când declaraţiile lor sunt contradictorii, că numai unele dintre ele exprimă adevărul, având obligaţia de a le înlătura motivat pe celelalte. Într-o astfel de situaţie, instanţa va reţine că sunt expresia adevărului acele declaraţii care se coroborează cu fapte şi împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor administrate în cauză, iar în prezentul dosar este evident că trebuie să se acorde eficienţă declaraţiei martorei GL din faza de urmărire penală.
Simpla retractare de către această martoră a declaraţiei anterioare nu poate produce efectul de a înlătura declaraţia retractată, mai ales atunci când situaţia de fapt arătată în cuprinsul său rezultă şi din alte probe ale dosarului.
Existenţa unor contradicţii între declaraţiile succesive ale aceluiaşi martor indică falsitatea uneia sau a unora dintre ele, cel puţin în acele elemente asupra cărora poartă contradicţia. Simpla retractare a unei declaraţii anterioare de către martoră nu justifică, prin ea însăşi, concluzia că acea declaraţie nu exprimă adevărul. Împrejurarea că modificările, în conţinutul declaraţiilor, au intervenit în cursul cercetării judecătoreşti şi că în această fază se statuează cu caracter definitiv asupra vinovăţiei sau nevinovăţiei inculpatului nu conferă, aprioric, un mai mare credit revenirii, în raport cu primele declaraţii.
Este cunoscut că, atunci când s-au respectat regulile procedurale, declaraţiile care reflectă cel mai bine adevărul sunt cele pe care martorii le-au dat în momentele iniţiale ale urmăririi penale, precum şi cele în care aceştia au relatat faptele într-un moment când încă nu au fost în măsură să conceapă strategii de apărare în favoarea inculpatului.
Astfel, instanţa a considerat că declaraţia dată de martora GL în cursul urmăririi penale corespunde adevărului, având în vedere că a fost luată cu respectarea tuturor drepturilor şi garanţiilor procesuale recunoscute de lege. Informaţiile relevate de martoră în etapa iniţială a urmăririi penale erau proaspete în memoria acesteia, iar martora nu putea fi supusă, la acel moment, unor influenţe din partea inculpatului sau a altor persoane interesate în a altera adevărul.
În concluzie, coroborând procesul-verbal de constatare a infracţiunii cu declaraţia martorei GL din faza de urmărire penală şi cu declaraţiile martorului CI (din faza de urmărire penală şi din faza judecăţii), înlăturând ca nesincere declaraţiile date în faţa instanţei de inculpat şi de martora GL, instanţa şi-a creat convingerea că acuzaţia a fost dovedită dincolo de orice îndoială rezonabilă şi va reţine că inculpatul DC a săvârşit fapta pentru care a fost trimis în judecată, în modalitatea descrisă în rechizitoriu, faptă ce întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de dispoziţiile art. 335 alin. 1 din Noul Cod Penal.
Nu este de neglijat nici conduita inculpatului care, în faza urmăririi penale, a refuzat să dea vreo declaraţie, iar în faza judecăţii, după ce a beneficiat de timpul necesar pregătirii unei strategii corespunzătoare, a relatat pe larg o poveste apreciată de instanţă ca neverosimilă şi care nu se coroborează cu nicio altă probă aflată la dosar. De asemenea, cu toate că i s-a încuviinţat proba cu audierea martorului ŞI, probă care nu a fost indicată în faza urmăririi penale, inculpatul nu a prezentat această persoană pentru a fi audiată, iar la termenul de judecată din data de 25.06.2015, fiind întrebat dacă mai doreşte administrarea acestei probe, a răspuns negativ, astfel încât s-a dispus trecerea la dezbateri.
Potrivit art. 335 alin. 1 din Noul Cod Penal, conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul ori a unui tramvai de către o persoană care nu posedă permis de conducere se pedepseşte cu închisoarea de la 1 la 5 ani.
Sub aspectul laturii obiective, elementul material constă în fapta inculpatului de a conduce pe un drum public un autovehicul fără a poseda permis de conducere, urmarea imediată o reprezintă starea de pericol cu privire la siguranţa circulaţiei, iar legătura de cauzalitate dintre elementul material şi urmarea imediată rezultă ex re, din însăşi materialitatea faptei.
Sub aspectul laturii subiective, instanţa a reţinut că inculpatul a săvârşit infracţiunea cu intenţie directă, prevăzând rezultatul faptei sale şi producerea acestui rezultat.
Instanţa a constatat că, din probele administrate în faza de urmărire penală şi în faza judecăţii, reiese că fapta inculpatului este stabilită şi că există suficiente date cu privire la persoana acestuia pentru a permite stabilirea unei pedepse.
La individualizarea pedepsei, instanţa a avut în vedere, conform art. 74 din Noul Cod Penal (criteriile generale de individualizare a pedepsei): împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii; starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită; conduita după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal; nivelul de educaţie al inculpatului, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi socială.
Instanţa nu a reţinut în favoarea inculpatului circumstanţe atenuante judiciare, deoarece nu au fost identificate împrejurări care să se încadreze în dispoziţiile art. 75 alin. 2 din Noul Cod Penal.
De asemenea, instanţa a reţinut în cauză incidenţa dispoziţiilor art. 38 alin. 1 din Noul Cod Penal, deoarece potrivit menţiunilor înscrise în cazierul judiciar, faţă de numitul DC s-a pus în mişcare acţiunea penală la data de 07.11.2013, în dosarul nr. 1942/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Găeşti, pentru infracţiunile prevăzute şi pedepsite de dispoziţiile art. 86 alin. 1 şi art. 87 alin. 5 din OUG 195/2002, astfel că fapta care face obiectul prezentei cauze a fost săvârşită în concurs real cu cele din dosarul nr. 1942/P/2013, fiind reţinute dispoziţiile art. 38 alin. 1 din Noul Cod Penal.
S-a constatat că fapta care face obiectul prezentei cauze a fost săvârşită în condiţiile concursului de infracţiuni cu cele din dosarul nr. 3978/232/2013 al Judecătoriei Găeşti, în cauză fiind aplicabile dispoziţiile art. 85 alin. 1 Cod penal anterior şi art. 15 din Legea 187/2012 privind anularea suspendării condiţionate a executării pedepsei rezultante de 1 an şi 4 luni închisoare.
Pentru aceste considerente, instanţa l-a condamnat pe inculpat la o pedeapsă de un an şi o lună de închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de conducerea unui vehicul fără permis de conducere, faptă din data de 09.06.2014.
În continuare, în temeiul art. 15 din Legea 187/2012, raportat la art. 85 alin. 1 Cod penal anterior, instanţa a constatat că fapta dedusă judecăţii în prezenta cauză este concurentă cu faptele pentru care a fost condamnat inculpatul prin sentinţa penală nr. 2024 din data de 27.11.2014 pronunţată de Judecătoria Găeşti în dosarul nr. 3978/232/2013, definitivă prin neexercitarea căii de atac la data de 16.12.2014.
Drept urmare, a anulat suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 1 an şi 4 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 2024 din data de 27.11.2014 pronunţată de Judecătoria Găeşti în dosarul nr. 3978/232/2013, definitivă prin neexercitarea căii de atac la data de 16.12.2014.
A descontopit pedeapsa rezultantă de 1 an şi 4 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 2024 din data de 27.11.2014 pronunţată de Judecătoria Găeşti în dosarul nr. 3978/232/2013, definitivă prin neexercitarea căii de atac la data de 16.12.2014, în pedepsele componente, astfel:
În final, în baza art. 38 alin. 1 din Noul Cod Penal, raportat la art. 39 alin. 1 lit. b din Noul Cod Penal, a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, aceea de 1 an şi 4 luni închisoare, la care se adaugă un sport de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite (1 an şi 9 luni), respectiv un spor de 7 luni închisoare, urmând ca inculpatul să execute o pedeapsă finală de 1 an şi 11 luni închisoare.
Instanţa a luat act că inculpatul a fost cercetat în stare de libertate şi l-a obligat la cheltuieli judiciare către stat.
Sentinţa penală a rămas definitivă prin decizia nr. 1028 din data de 27.10.2015 a Curţii de Apel Ploieşti, prin care s-a respins ca nefondat apelul declarat de inculpat.
