La data de 25.09.2009 I.I.D. a formulat contestatie împotriva hotarârii de stabilire a despagubirilor nr.32/2009, în contradictoriu cu Consiliul Local Calafat – Comisia pentru Aplicarea Legii 198/2004 si cu C.N.A.D.N.R. SA – Directia Regionala de Drumuri si Poduri Craiova.
În motivarea contestatiei s-a aratat ca despagubirea acordata pentru suprafata de teren expropriat de 1712 mp. este mult prea mica, contestatorul solicitând stabilirea unei despagubiri raportata la suma de 42 euro pentru un mp de teren.
Intimata C.N.A.D.N.R. SA, prin Directia Regionala de Drumuri si Poduri Craiova, a formulat întâmpinare, aratând ca evaluarea terenului a fost facuta de un evaluator autorizat si ca s-a tinut cont de piata imobiliara aflata în continua scadere.
Pentru solutionarea cauzei s-a încuviintat efectuarea unei expertize tehnice în vederea stabilirii valorii reale a imobilului expropriat, în aplicarea dispozitiilor art.9 din Legea 198/2004 si a art.26 din Legea 33/1994, expertiza fiind realizata de o comisie formata din 3 experti, D.D, desemnat de instanta, B C., desemnat de expropriat si C.A., desemnat de expropriator.
Raportul de expertiza a fost depus la dosar la 29.04.2010, expertii stabilind o valoare de piata a terenului expropriat de 8 euro/mp.
Prin sentinta civila nr.213 din 28 mai 2010 pronuntata de Tribunalul Dolj în dosarul cu nr.11412/63/2009, s-a respins contestatia formulata de I.I-D, în contradictoriu cu intimatii CONSILIUL LOCAL CALAFAT – COMISIA PENTRU APLICARE A LEGII 198/2004, C.N.A.D.N.R. SA – Directia Regionala de Drumuri si Poduri Craiova.
S-a retinut ca prin hotarârea nr.32/24.06.2009 emisa de cu C.N.A.D.N.R. SA si de Comisia pentru Aplicarea Legii 198/2004, din cadrul Consiliului Local Calafat, judetul Dolj, s-a dispus exproprierea si s-a aprobat consemnarea despagubirii aferente terenului situat în Municipiul Calafat, având numarul cadastral 1815/1, pentru suprafata de 1712 mp livada, apartinând contestatorului din cauza de fata; s-a stabilit conform art.6 din Legea 198/2001, un cuantum total al despagubirilor de 11.984 euro, echivalentul a 50.727,07 lei, suma cuvenita proprietarului expropriat.
Aceasta hotarâre a fost emisa în baza Legii 198/2004 privind unele masuri prealabile lucrarilor de constructie de autostrazi si drumuri nationale.
Din procesul-verbal de stabilire a cuantumului despagubirii si din raportul de evaluare depus la dosar a rezultat ca suprafata expropriata de 1712 mp teren a fost evaluata de Comisia de la suma de 7 euro/mp.
Comisia de experti numita de instanta pentru solutionarea prezentei contestatii formulate în temeiul art.9 din Legea 198/2004, a stabilit o valoare de 8 euro/mp în functie de pretul pietei la data întocmirii expertizei, cu aceasta suma fiind de acord toti cei trei experti care au compus comisia, cel desemnat de instanta, cel desemnat de persoana expropriata si cel desemnat de expropriator.
Tribunalul a constatat ca diferenta de 1 euro/mp dintre suma stabilita în cadrul procedurii de expropriere si cea stabilita în cadrul procedurii judiciare de solutionare a contestatiei, este nesemnificativa si nu poate conduce la concluzia ca s-ar fi facut o gresita evaluare a terenului în cadrul procedurii de expropriere.
Aceasta diferenta baneasca este minimala, nu are legatura cu valoarea de 42 euro/mp pretinsa de contestator si se încadreaza într-o marja rezonabila de fluctuatie a valorii de piata a unui mp de teren, fluctuatie care pe piata libera, tine seama de cerere si de oferta, de negocierea pretului si de formarea acordului de vointa în momentul încheierii actelor de înstrainare.
În consecinta, nu exista un temei pentru a se modifica suma stabilita drept despagubire în cadrul procedurii de expropriere iar aceasta nu poate fi considerata ca inadecvata fata de valoarea de piata a terenului expropriat.
Împotriva sentintei a declarat recurs, calificat apoi ca apel, reclamantul I. I.D solicitând casarea sentintei si trimiterea cauzei spre rejudecare sau retinerea ei pentru rejudecare si admiterea cererii astfel cum a fost formulata.
În motivarea apelului reclamantul a sustinut ca sentinta este nelegala întrucât expertii nu au avut specializarea necesara, cea de evaluator bunuri imobile; specializarea expertilor care au întocmit lucrarea a fost de topografie, si geodezie. Necesitatea efectuarii expertizei de catre experti specializati în evaluari imobile a fost învederata si la instanta de fond prin cererea depusa pentru termenul din 23 oct. 2009.
O alta critica formulata împotriva sentintei vizeaza competenta tribunalului – sectia civila de a solutiona cauza, apelantul sustinând ca obiectul litigiului îl constituie contestarea unui act administrativ, respectiv a hotarârii de stabilirea despagubirilor nr.32 din 24 iunie 2009.
Verificându-se critica referitoare la lipsa de competenta a instantei de fond Curtea constata ca aceasta este întemeiata, însa pentru alte considerente decât cele invocate de apelantul reclamant.
Izvorul pretentiilor deduse judecatii îl constituie aplicarea prevederilor Legii nr.198/2004, lege prin care a fost reglementata o procedura speciala în materie de expropriere. În raport de prevederile acestei legi, în situatia exproprierii unor imobile pentru realizarea unor obiective de infrastructura, respectiv autostrazi si drumuri de interes national, proprietarii ale caror imobile sunt supuse exproprierii pot contesta în instanta suma stabilita cu titlu de despagubire. Litigiile ce au ca obiect acest gen de despagubiri sunt de competenta instantei de drept comun (potrivit art.10 din Legea nr.198/2004, astfel cum a fost modificat prin O.U.G. nr.228/2008). Astfel fiind se constata ca tribunalul nu era competent sa solutioneze litigiul în prima instanta si ca Judecatoria Calafat este competenta sa solutioneze cauza.
Admiterea criticii din apel referitoare la competenta face de prisos verificarea celorlalte aspecte deduse judecatii, care însa vor fi avute în vedere de instanta de rejudecare.
