SENTINŢA CIVILĂ NR. 4167
Şedinţa publică de la 21 octombrie 2011
Completul compus din:
JUDECĂTOR SINDIC:
GREFIER:
Pe rol judecarea cauzei în materia insolvenţei promovată de D.G.F.P. TULCEA, cu sediul în Tulcea, creditor la S.C. L. S.R.L. TULCEA, în contradictoriu cu pârâţii V.I.M. şi L.M.I., ambii cu domiciliul în Bucureşti şi debitoarea SC C. SRL prin lichidator judiciar R. I., cu sediul în Tulcea, având ca obiect angajarea răspunderii conform art.138 din Legea 85/2006.
La apelul nominal făcut în şedinţa publică se prezintă av. M.S. cu împuternicire av. din partea pârâţilor V.C. şi L.M.I. şi E.A. din partea lichidatorului.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Apărătorul pârâţilor solicită termen pentru a studia rapoartele de activitate ale lichidatorului judiciar din dosarul de faliment în vederea formulării obiectivele de expertiză pe care intentionează să o solicite în probatoriu.
Reprezentantul lichidatorului arată că nu se opune.
Instanţa pune în discuţie excepţia lipsei calităţii procesuale active a DGFP Tulcea, invocată de pârâţi în intâmpinare.
Apărătorul pârâţilor solicită admiterea excepţiei, arătând că există jurisprundenţă în sensul că reclamanta nu poate promova acţiune în temeiul art 138 din Lg nr 85 din 2006.
Lichidatorul, prin reprezentant, solicită respingerea excepţiei dat fiind că DGFP Tulcea este singurul creditor, că nu a fost desemnat comitetul creditorilor, iar adunarea creditorilor se subrogă comitetului creditorilor.
Apărătorul pârâţilor arată că este nevoie de avizul comitetului creditorilor, chiar dacă este singurul creditor.
Instanţa, faţă de dispoziţiile art 138 alin 2 teza finală respinge excepţia lipsei calităţii procesuale active a creditorului DGFP Tulcea, fiind creditorul ce deţine mai mult de 50 % decât valoarea masei credale, ceea ce justifică promovarea prezentei acţiuni.
Instanţa acordă cuvântul în probatoriu.
Apărătorul pârâţilor solicită administrarea probei cu expertiza contabilă pentru care va depune obiectivele întrucât se impune a se verifica modul de ţinere a contabilităţii, dacă s-au eludat sau nu obligaţiile financiare. Arată că nedepunerea bilanţului nu înseamnă că nu a fost ţinută corect contabilitatea, potrivit art 138 din Lg insolvenţei.
Reprezentantul lichidatorului arată că nu se opune probei solicitate, din verificările proprii constatându-se că nu sunt întrunite condiţiile pentru atragerea răspunderii foştilor administratori. Menţionează că şi dacă se depunea bilanţul contabil, în lipsa unei activităţi care să ducă la profit, debitoarea nu putea să plătească impozitele aferente anului 2001. Acele rapoarte contabile au fost depuse la DGFP Tulcea, motivul nedepunerii la ORC este faptul că nu se primeau prin poştă, trebuiau depuse personal, cu plata unei taxe. Precizează că nu există legătură de cauzalitate între nedepunerea raportărilor contabile şi apariţia stării de .
Instanţa respinge cererea privind efectuarea unei expertize contabile în cauză, înscrisurile aflate la dosarul de insolvenţă, precum şi cele aflate în prezentul dosar permiţând verificarea situaţiei de care se prevalează creditorul pentru antrenarea răspunderii.
Nefiind motive de amânare, constată dosarul în stare de judecată şi acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Apărătorul pârâţilor arată că au dovedit angajarea unui de către debitoare şi nu reţine care este ilegalitatea săvârşită în ţinerea contabilităţii, neexistând legătură de cauzalitate între apariţia insolvenţei şi ţinerea contabilităţii.
Solicită respingerea acţiunii ca nefondată.
Reprezentantul lichidatorului solicită respingerea acţiunii ca neîntemeiată, deşi există fapta de nedepunere a situaţiilor financiare care ar putea fi interpretată, nu există legătură între acest fapt şi apariţia stării de insolvenţă, în dosarul de faliment au arătat cauzele, însă nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de art 138 din Lg nr 85 din 2006.
Instanţa reţine cauza în pronunţare.
JUDECĂTORUL SINDIC:
Prin cererea adresată judecătorului sindic şi înregistrată la nr. 2247/88/16 iunie 2011, creditorul D.G.F.P. Tulcea a solicitat atragerea răspunderii foştilor administratori – V.I.M. şi L.M.I. ai debitoarei S.C. C. S.R.L. Tulcea, aflată în procedura insolvenţei în formă simplificată pentru creanţa certă, lichidă şi exigibilă în sumă de 98.904 lei reprezentând pasivul neacoperit, în baza prevederilor art. 138 alin. 3 din şi art. 138 alin. 1 lit. d din acelaşi act normativ.
In motivare, creditorul arată că, prin sentinţa civilă nr. 2510/06.09.2009 a Tribunalului Tulcea s-a dispus dizolvarea S.C. C. S.R.L. Tulcea pentru că, în cel mult 6 luni de la expirarea termenelor legale, nu s-au depus situaţiile financiare anuale care se depun la Oficiul Registrului Comerţului, după care, prin Sentinţa civilă nr. 719/21.04.2011, s-a dispus deschiderea procedurii insolvenţei în formă simplificată, aşa încât rezultă că una din principalele cauze pentru care s-a ajuns în procedura insolvenţei a fost neîndeplinirea acestei obligaţii întrucât foştii administratori nu au ţinut contabilitatea în conformitate cu legea, jurisprudenţa relevând o tendinţă de utilizare a prezumţiilor simple de culpă în sarcina membrilor organelor de conducere sub acest aspect.
Se mai susţine că fapta ilicită a pârâţilor a condus la neplata obligaţiilor societăţii debitoare, vinovăţia aparţinând administratorilor care nu şi-au exercitat atribuţiile imperativ stabilite de dispoziţiile Legii nr. 31/1990, ale Legii nr. 82/1990 şi ale Codului de procedură fiscală.
In drept, s-au invocat dispoziţiile art. 138 alin. 3 din Legea Nr. 85/2006 şi art. 138 alin. 1 lit. d.
In probatoriu, creditorul nu a anexat la dosar niciun înscris.
In apărare, pârâţii au depus întâmpinare prin care au invocat excepţia lipsei calităţii procesual active, la care s-au anexat înscrisuri.
Examinând cauza, în raport cu probele administrate, judecătorul sindic reţine că prin Incheierea nr. 67/15 ianuarie 2010 a Tribunalului Tulcea s-a dispus deschiderea procedurii de insolvenţă în formă simplificată, cu intrarea în faliment, faţă de debitoarea S.C. C. S.R.L. Tulcea, dispunându-se totodată desemnarea în calitate de lichidator a R. I. I.P.U.R.L. Tulcea.
In cursul derulării procedurii, s-au formulat declaraţii de creanţă de către creditorii D.G.F.P. Tulcea pentru suma de 98.904 lei şi Primăria Tulcea pentru suma de 25.795 lei, ce au fost înscrişi în tabelul preliminar al creanţelor şi mai apoi în tabelul definitiv, cuantumul total al debitelor fiind de 124.699 lei.
Prin raportul asupra cauzelor şi împrejurărilor care au condus la apariţia stării de insolvenţă a debitoarei (completat) s-a stabilit că, în perioada 2001 – 2008, debitoarea nu a desfăşurat activitate comercială, iar raportările contabile periodice au fost depuse doar la D.G.F.P. Tulcea pentru că Oficiul Registrului Comerţului Tulcea nu permitea comunicarea prin poştă, în timp ce cei doi administratori erau domiciliaţi în Bucureşti, o atare situaţie determinând dizolvarea în temeiul art. 237 alin. 1 lit. b) din Legea nr. 31/1990, republicată, fără a fi incidente prevederile art. 138 din Legea nr. 85/2006.
De asemenea, înscrisurile anexate relevă că, până în anul 2009 inclusiv, debitoarea a avut încheiat cu o societate specializată un contract de prestări-servicii contabile, iar analiza informaţiilor existente în baza de date centrale a Ministerului Finanţelor Publice realizată de lichidator a evidenţiat că, în perioada 2002 – 2008, au fost depuse anual situaţii financiare la organul fiscal.
Din verificările realizate de lichidator a rezultat că societatea debitoare nu figurează cu bunuri mobile şi imobile în patrimoniu.
Potrivit art. 138 alin. 1 lit. d) din Legea nr. 85/2006, în cazul în care în raportul întocmit în conformitate cu dispoziţiile art. 59 alin. 1 sunt identificate persoane cărora le-ar fi imputabilă apariţia stării de insolvenţă a debitorului, la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvenţă, să fie suportată de membrii organelor de conducere şi/sau supraveghere din cadrul societăţii, precum şi de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvenţă a debitorului, prin una dintre următoarele fapte: au ţinut o fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ţinut contabilitatea în conformitate cu legea;
Antrenarea răspunderii membrilor organelor de supraveghere şi conducere presupune îndeplinirea următoarelor condiţii: prejudiciul creditorilor, fapta să se încadreze în cazurile prevăzute de lege, raportul de cauzalitate dintre faptă şi încetarea plăţilor, culpa persoanei a cărei răspundere se antrenează;
In doctrină, se admite că natura juridică a administratorilor împrumută cele mai multe din caracteristicile răspunderii delictuale, fiind o răspundere specială.
Fiind în discuţie o răspundere delictuală, înseamnă că pentru a fi angajată, trebuie să îndeplinească condiţiile generale ale răspunderii civile delictuale care reies din art. 998 – 999 (faptă ilicită, prejudiciu, legătură de cauzalitate, culpă), condiţii care, în această situaţie specială, capătă şi unele conotaţii speciale, respectiv sfera persoanelor ce pot fi obligate la acoperirea pasivului societăţii este limitată, iar faptele a căror săvârşire atrage antrenarea răspunderii sunt şi cele strict şi limitativ prevăzute de lege.
In cauză, faţă de situaţia învederată, se constată că nu există faptă ilicită, constând în neţinerea contabilităţii în conformitate cu legea şi, implicit, nici legătură de cauzalitate cu prejudiciul, elemente obligatorii pentru antrenarea răspunderii civile delictuale.
Drept urmare, cât timp nu sunt realizate cumulativ cerinţele menţionate, cererea creditorului privind antrenarea răspunderii pârâţilor pentru acoperirea pasivului societăţii debitoare va fi respinsă ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ş T E:
Respinge cererea promovată de creditorul D.G.F.P. TULCEA, cu sediul în Tulcea, în contradictoriu cu pârâţii V.I.M. şi L.M.I., ambii cu domiciliul în Bucureşti, , şi cu debitoarea SC C. S.R.L., prin lichidator judiciar RomINSOL I.P.U.R.L. TULCEA, cu sediul în Tulcea,, având ca obiect angajarea răspunderii conform art. 138 din Legea nr. 85/2006, ca nefondată.
Definitivă. Executorie.
Cu recurs în 7 zile de la comunicare.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 21 octombrie 2011.
JUDECĂTOR SINDIC, GREFIER,
16.11.2011/Red.jud.CDA
Tehnored. DS/ex. 6/16.11.2011/4com/24.11.2011
