Actiune în granituire. Limitele investirii instantei. Cazurile de modificare a hotarârii prevazute de art. 304 pct. 6, 8 si 9 C.pr.civ.
Art. 584 Cod civil; art. 304 pct. 6, 8 si 9 C.pr.civ.
I. Criticile recurentilor-pârâti referitoare la faptul ca, prin admiterea actiunii în granituire, reclamantilor li s-a acordat mai mult teren decât au în realitate, poate fi încadrata în cazul de modificare a hotarârii prevazut de art. 304 pct. 6 C.pr.civ. însa este nefondata, în conditiile în care prima instanta a solutionat cauza în limitele investirii sale, stabilind linia de hotar între proprietatile partilor, ea neavând de solutionat o actiune în revendicare.
II. Nu poate fi primita o critica prin care se sustine ca instantele de fond au interpretat gresit actul de vânzare-cumparare autentificat din 09.02.2004, în conditiile în care recurentii nu arata în concret care este interpretarea gresita a actului juridic dedus judecatii.
III. Nu este întemeiat cazul de modificare prevazut de art. 304 pct. 9 C.pr.civ., în conditiile în care recurentii nu indica nici un text de lege care sa fi fost gresit interpretat ori aplicat.
În motivarea actiunii în granituire promovata pe rolul Judecatoriei Calarasi, reclamantii au aratat ca proprietatile partilor sunt clar delimitate, prin raportare la contractul de vânzare-cumparare autentificat din 09.02.2004, ca între terenurile proprietatea partilor nu exista o linie de hotar fixata prin semne externe si vizibile si ca doar pe o parte a liniei de hotar exista un gard de sârma si ca, desi au dorit sa construiasca un gard pe linia de hotar, pârâtii s-au opus acestui demers.
Pârâtii au formulat întâmpinare prin care au solicitat admiterea actiunii în granituire si cerere reconventionala prin care au solicitat suspendarea judecarii cauzei pâna la solutionarea actiunii de reziliere a cartii funciare.
Prin sentinta civila nr. 815/25.03.2009 Judecatoria Calarasi a admis actiunea reclamantilor, a respins cererea reconventionala, a stabilit linia de hotar între proprietatile partilor conform variantei nr. I de granituire propusa prin raportul de expertiza tehnica judiciara de expertul tehnic C.V. si a compensat partial cheltuielile de judecata.
Apelul declarat de pârâti a fost respins prin decizia civila nr. 138A/08.10.2009, Tribunalul Calarasi retinând ca eventualele întelegeri dintre parti cu privire la folosirea efectiva a terenului, nu pot fi avute în vedere de catre instanta, deoarece în acest fel nu se asigura respectarea dispozitiilor actului autentic de partaj voluntar.
De asemenea tribunalul a retinut ca prin cererea reconventionala pârâtii nu au solicitat revendicarea suprafetei detinuta în plus de catre reclamanti, iar o astfel de solicitare nu poate fi formulata direct în apel.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâtii, în sustinerea caruia au aratat ca instanta de fond a interpretat în mod gresit documentatia întocmita de persoana autorizata din cadrul Oficiului de Cadastru; ca instantele si expertul nu au tinut seama de întelegerea partilor cu privire la folosirea terenului, interpretând gresit actul de vânzare-cumparare autentificat si ca instanta a motivat gresit si nelegal aspectul în urma caruia s-a ajuns la îmbogatirea cu o suprafata de teren suplimentara a reclamantilor, acceptând prejudicierea prezumtivului proprietar UAT Calarasi.
În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozitiile art. 304 pct. 8 si 9 C.pr.civ., iar în cadrul concluziilor pe fond, aparatorul recurentilor a invocat si dispozitiile art. 304 pct. 6 C.pr.civ.
Analizând actele si lucrarile dosarului, Curtea a retinut ca:
În art. 304 pct. 6, 8 si 9 se arata ca modificarea unor hotarâri se poate cere, numai pentru motive de nelegalitate: daca instanta a acordat mai mult decât s-a cerut, ori ceea ce nu s-a cerut; când instanta, interpretând gresit actul juridic dedus judecatii, a schimbat natura ori întelesul lamurit si vadit neîndoielnic al acestuia si când hotarârea pronuntata este lipsita de temei legal ori a fost data cu încalcarea sau aplicarea gresita a legii.
Curtea constata ca motivul de modificare prevazut de art. 304 pct. 6 C.pr.civ. poate fi analizat de catre instanta, deoarece din dezvoltarea criticilor recurentilor, se deduce nemultumirea acestora fata de faptul ca reclamantilor li s-a acordat mai mult teren decât au în realitate.
Desi admisibila, critica recurentilor întemeiata pe dispozitiile art. 304 pct. 6 C.pr.civ. este vadit nefondata. Astfel, prima instanta a fost investita cu solutionarea unei actiuni în granituire si respectând cererea introductiva, a stabilit linia de hotar între proprietatile partilor.
Întrucât prima instanta nu a solutionat o actiune în revendicare si nu s-a pronuntat asupra a altceva decât ceea ce s-a cerut, Curtea constata ca sustinerile recurentilor nu pot fi primite.
Art. 584 C.civ. stabileste ca orice proprietar poate îndatora pe vecinul sau la granituirea proprietatii lipite cu a sa; cheltuielile granituirii se vor face pe jumatate.
Omologarea uneia sau alteia dintre variantele raportului de expertiza si existenta unor diferente între variantele de granituire propuse nu are semnificatia încalcarii dispozitiilor art. 304 pct. 6 C.pr.civ.
Sustinerea recurentilor conform careia instanta de fond si instanta de apel au interpretat gresit actul de vânzare-cumparare autentificat din 09.02.2004, poate fi încadrata în motivul de recurs prevazut de art. 304 pct. 8 C.pr.civ., dar este neadevarata. Actul de vânzare mentionat reprezinta titlul de proprietate al intimatilor-reclamanti si a fost avut în vedere ca atare de catre instanta. Recurentii nu arata în concret care este interpretarea gresita a actului juridic dedus judecatii, astfel ca instanta nu poate primi motivul de recurs prevazut de art. 304 pct. 8 Cod procedura civila.
În privinta motivului de recurs prevazut de art. 304 pct. 9 C.pr.civ., Curtea constata în primul rând ca recurentii nu indica nici un text de lege care sa fi fost gresit interpretat ori aplicat. În al doilea rând, Curtea constata ca nemultumirile partilor fata de alegerea uneia sau alteia dintre variantele raportului de expertiza privesc situatia de fapt si nu pot fi analizate în recurs decât în masura în care ar avea la baza elemente de nelegalitate ceea ce nu a fost cazul în speta.
Sunt irelevante în cauza sustinerile recurentilor conform carora, prin intabularea dreptului de proprietate al reclamantilor si prin stabilirea liniei de hotar s-ar fi adus atingere dreptului de proprietate al prezumtivului proprietar UAT Calarasi.
Fata de limitele criticilor recurentilor, Curtea nu analizeaza modul în care prima instanta a solutionat cererea reconventionala si nici modul în care s-au raportat instantele la obiectul acestei cereri.
