– Legea nr. 50/1991
Criticile formulate de recurenta pârâta cu privire la solutia de admitere a actiunii nu pot fi nici ele retinute ca întemeiate, având în vedere ca, asa cum corect a aratat prima instanta, pârâta recurenta nu si-a îndeplinit obligatia de a comunica reclamantei în termenul legal de la primirea cererii ce acte mai erau necesare pentru eliberarea autorizatiei, astfel ca nu se poate imputa acesteia din urma completarea cu întârziere a documentatiei, iar în conditiile în care din actele dosarului s-a constatat ca reclamanta a întregit dosarul administrativ, în mod temeinic si legal prima instanta a apreciat ca fiind nejustificat refuzul pârâtei de a emite autorizatia.
Criticile formulate de recurenta pârâta cu privire la solutia de admitere a actiunii nu pot fi nici ele retinute ca întemeiate, având în vedere ca, asa cum corect a aratat prima instanta, pârâta recurenta nu si-a îndeplinit obligatia de a comunica reclamantei în termenul legal de la primirea cererii ce acte mai erau necesare pentru eliberarea autorizatiei, astfel ca nu se poate imputa acesteia din urma completarea cu întârziere a documentatiei, iar în conditiile în care din actele dosarului s-a constatat ca reclamanta a întregit dosarul administrativ, în mod temeinic si legal prima instanta a apreciat ca fiind nejustificat refuzul pârâtei de a emite autorizatia.
(CURTEA DE APEL BUCURESTI – SECTIA A VIII A ADMINISTRATIV SI FISCAL, DECIZIA CIVILA NR.2202/25.10.2010)
Deliberând asupra prezentei cauze, constata urmatoarele:
Prin actiunea înregistrata pe rolul Tribunalului Bucuresti – Sectia Contencios Administrativ si Fiscal sub nr.33602/CA/3/2009 si precizata ulterior (f.27- dosar fond), reclamanta I. M. a chemat în judecata pe pârâta PRIMARIA SECTORULUI 5 BUCURESTI – prin PRIMAR, solicitând obligarea pârâtei la eliberarea autorizatiei de construire în conformitate cu cererea nr.21816/06.05.2007 depusa de reclamanta.
În drept, reclamanta si-a întemeiat actiunea pe dispozitiile art.7 din Legea nr.50/1991 rep., Legea nr.554/2002 – art.1 alin1 si art.8 alin.1, art.242 Cod procedura civila.
Prin sentinta civila nr.481/10.02.2010 pronuntata în dosarul nr.33602/3/2009, Tribunalul Bucuresti a respins exceptiile lipsei capacitatii procesuale si lipsei calitatii procesuale pasive invocate de pârâta prin întâmpinarea depusa la dosar si a admis pe fond actiunea, obligând pârâta sa elibereze reclamantei autorizatia de construire solicitata prin cererea nr.21816/06.05.2007.
Pentru a hotarî astfel, instanta a retinut în ceea ce priveste exceptiile invocate ca reclamanta a precizat cadrul procesual, aratând ca întelege sa formuleze cererea în contradictoriu cu Primaria Sectorului 5 – prin Primar, iar în materia contenciosului administrativ, capacitatea procesuala si legitimarea procesuala pasiva presupun o corespondenta în plan procesual cu aptitudinea organelor administratiei publice de a fi subiect în raporturile de drept administrativ reclamate de realizarea competentei lor, fiind lipsit de relevanta faptul ca primaria nu are patrimoniu propriu, nici personalitate juridica.
A apreciat instanta de fond ca dispozitiile art.91 din Legea nr.215/2001 nu realizeaza în nici un caz o delimitare între structura functionala fara personalitate juridica denumita “primarie” si primar, ci potrivit acestora, primarul – autoritate executiva care este, potrivit Legii nr.50/1991 rep., si emitentul actului care constituie pretentia dedusa judecatii – face parte din structura pârâta.
Pe fondul cererii, tribunalul a retinut din examinarea înscrisurilor de la dosar ca, la momentul depunerii cererii de eliberare a autorizatiei de construire, dispozitiile Legii nr.50/1991 rep. – art.7 alin.1, în forma în vigoare la acea data, prevedeau ca autorizatia de construire se emite în cel mult 30 de zile de la data înregistrarii cererii, pe baza documentatiei depuse care va cuprinde: certificatul de urbanism, dovada titlului asupra terenului si/sau constructiilor, proiectul pentru autorizarea executarii lucrarilor de constructii, avizele si acordurile legale necesare, stabilite prin certificatul de urbanism, dovada privind achitarea taxelor legale.
În cererea de eliberare a actului administrativ se efectueaza mentiunea expresa a depunerii, în copie legalizata, a titlului asupra imobilului (f.56 verso), astfel încât, daca pârâta, care sustine ca nici în prezent nu se regasesc la dosar copiile legalizate ale sentintelor pronuntate de instanta civila care atesta proprietatea reclamantei (sentinta civila nr.2085/23.07.1990 si sentinta civila nr.1372/16.03.2004 ale Judecatoriei Sectorului 5), ar fi constatat nedepunerea dovezii titlului asupra imobilului, nu se explica de ce a notificat reclamanta în vederea depunerii acestor înscrisuri abia la data de 14.09.2009 (adresa nr.32283 – f.41) si nu în termenul legal de solutionare a cererii ori cel putin cu celelalte ocazii, anterioare datei de 14.09.2009, în care a solicitat reclamantei completarea dosarului administrativ.
Prin aceeasi adresa nr.32283/14.09.2009 (f.41), pârâta a mai solicitat reclamantei depunerea documentului privind radierea privilegiului copartasilor sau acordul acestora conform extrasului de carte funciara, act pe care reclamanta nu îl depune în dosarul administrativ.
Sub acest aspect, tribunalul a retinut ca documentul solicitat nu era prevazut de certificatul de urbanism nr.1785-G/17.10.2006 (f.60) si prin urmare, nici de art.7 alin.1 din Legea nr.50/1991 rep., care dispune în sensul depunerii acordurilor legale necesare, stabilite prin certificatul de urbanism.
În consecinta, tribunalul a apreciat ca solicitarea pârâtei este lipsita de suport legal, în conditiile în care în dispozitiile citate se prevede expres numai depunerea acordurilor stabilite de actul de informare emis prealabil obtinerii autorizatiei de construire si nu se face nici o mentiune privind dovada radierii eventualelor privilegii instituite tertilor, cu titlu de sulta, asupra imobilului.
De asemenea, în conditiile în care nu s-a solicitat autorizarea unei extinderi sau a altor lucrari din care sa rezulte modificarea amplasamentului actual al constructiei, nu se justifica interesul pârâtei în modul în care reclamanta îsi reglementeaza situatia fiscala în ce priveste terenul, iar impunerea conditiei analizate este o sarcina inutila si care nu poate explica nesolutionarea cererii de eliberare a autorizatiei.
Din punct de vedere al cererii cu care reclamanta a învestit instanta, de obligare la emiterea autorizatiei de construire, intereseaza ca pârâta se afla în posesia tuturor actelor necesare din punct de vedere legal pentru a proceda la solutionarea favorabila a cererii reclamantei, depunerea documentului privind radierea privilegiului copartasilor sau acordul acestora, respectiv a dovezii privind reglementarea situatiei fiscale a terenului nefiind necesare în opinia tribunalului, pentru considerentele deja aratate.
Asa fiind, neexistând la momentul actual niciun motiv pentru care pârâta sa refuze eliberarea autorizatiei, tribunalul a constatat ca actiunea reclamantei îndeplineste cerintele art.1 alin.1 si art.8 alin.1 teza finala din Legea nr.554/2004.
Împotriva acestei hotarâri a declarat recurs pârâta Primaria Sectorului 5 Bucuresti prin Primar, criticând-o ca fiind netemeinica si nelegala, pentru urmatoarele motive:
În mod eronat instanta de fond a respins exceptia lipsei capacitatii procesuale de folosinta si exceptia lipsei calitatii procesuale pasive ale recurentei-pârâte, ignorând prevederile dispozitiilor art.41 alin.1 Cod procedura civila, potrivit carora orice persoana care are folosinta drepturilor civile poate fi parte în judecata.
Având în vedere dispozitiile art.21 din Legea nr.215/2001, republicata “unitatile administrativ-teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridica deplina si patrimoniu propriu. Acestea sunt subiecte juridice de drept fiscal, titulare ale codului de înregistrare fiscala si ale conturilor deschise Ia unitatile teritoriale de trezorerie, precum si la unitatile bancare … “, Primaria nu are capacitate civila si, pe cale de consecinta, nici capacitate procesuala de folosinta, nici prin raportare la dispozitiile art.26 lit.e din Decretul nr.31/1954 privitor la persoanele fizice si la persoanele juridice, deoarece nu are un patrimoniu propriu, acesta apartinând unitatii administrativ-teritoriale, conform art.21 din Legea nr.215/2001, care defineste autoritatile administratiei: “consiliile locale, comunale si orasenesti, ca autoritati deliberative si primarii, ca autoritati executive”.
Conform art.91 din acelasi act normativ, primaria este o structura functionala, fara personalitate juridica si, neavând personalitate juridica, nu poate fi subiect de drept, titular de drepturi si obligatii.
Cu privire la cea de a doua exceptie, respectiv exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a Primariei Sectorului 5 Bucuresti, instanta de fond a pierdut din vedere ca aceasta calitate procesuala pasiva presupune identitatea dintre persoana pârâtului si cel obligat în raportul juridic dedus judecatii, ori Primaria Sectorului 5 Bucuresti nu poate avea calitatea de pârât în prezenta cauza, având în vedere ca exista o lege speciala, respectiv Legea nr.50/1991, care stabileste organul emitent al certificatului de urbanism.
A mai aratat recurenta ca intimata-reclamanta a facut referire doar la refuzul institutiei de a emite Autorizatia de construire pe care instanta l-a apreciat ca nejustificat, însa nu retine neglijenta de care intimata-reclamanta a dat dovada în ceea ce priveste obligatia sa de a depune întreaga documentatie în vederea obtinerii Autorizatiei de Construire, asa cum prevede Legea nr. 50/1991, republicata.
Un alt aspect retinut de instanta în mod nefondat ar fi acela ca documentatia necesara ar fi completa ca urmare a depunerii cererii de completare a dosarului administrativ, înregistrata sub nr.4410 1/18.12.2009, prin care s-au depus documentele: copie legalizata a Sentintei civile nr. 2085/23.07.1990, emisa de Judecatoria Sectorului 5 Bucuresti; copie legalizata a Sentintei civile nr.1372/16.03.2004, emisa de Judecatoria Sectorului 5 Bucuresti.
Însa, prin adresa nr.32283/14.09.2009 s-a solicitat intimatei-reclamante completarea dosarului cu copiile celor doua hotarâri, dar si radierea privilegiului copartasilor cu titlu de suIta sau acordul acestora, conform Extrasului de carte funciara, care nu a fost depus.
În aceste conditii instanta de fond nu putea obliga pârâta la emiterea Autorizatiei de Construire, aceasta însemnând încalcarea prevederilor dispozitiilor Legii nr.50/1991, republicata.
Un alt aspect învederat instantei de recurs este acela ca intimata-reclamanta a si executat lucrarile pentru care solicita autorizatie, fiind sanctionata prin procesul-verbal de sanctionare si constatare a contraventiei nr.45/21.06.2006, dispunându-se totodata intrarea în legalitate pâna în data de 01.09.2006.
Întrucât intimata-reclamanta nu s-a conformat masurilor dispuse, Primaria Sectorului 5 Bucuresti a formulat actiune, în sensul desfiintarii lucrarilor, admisa prin sentinta civila nr.2132/19.03.2008, pronuntata de Judecatoria Sectorului 5 Bucuresti. Împotriva acestei sentinte intimata-reclamanta a formulat apel, care însa a fost respins de catre Tribunalul Bucuresti.
În drept, recurenta a invocat prevederile art.3041, art.304 pct.9, art.41 Cod procedura civila, Legea nr.215/2001- privind Administratia Publica Locala, Decretul nr.31/1954 – privitor la persoanele fizice si la persoanele juridice, H.C.G.M.B. nr.269/21.12.2000, Legea nr.50/1991, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare.
La data de 25.10.2010, intimata reclamanta a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Examinând sentinta atacata, prin prisma motivelor de recurs invocate, pe baza actelor dosarului si a dispozitiilor legale aplicabile, inclusiv ale art.304 ind.1 Cod procedura civila, Curtea constata ca recursul este nefondat pentru urmatoarele considerente:
În ceea ce priveste critica adusa de recurenta solutiei de respingere a exceptiilor lipsei capacitatii procesuale de folosinta si lipsei calitatii procesuale pasive, aceasta este neîntemeiata, recurenta pârâta facând confuzie între personalitatea juridica si capacitatea de drept administrativ.
Conditia esentiala pentru ca o structura administrativa sa intre într-un raport juridic de drept administrativ o reprezinta competenta (în cazul organelor administratiei publice aceasta fiind constituita de ansamblul atributiilor publice conferite pentru a actiona pe baza si în executarea legii, efectuând acte administrative si operatiile administrative si materiale necesare).
Pentru a avea calitate procesuala pasiva în contenciosul administrativ, este necesar si suficient ca autoritatea publica respectiva sa aiba capacitate juridica de drept administrativ, adica sa aiba competenta.
Ori, potrivit Legii nr.50/1991 rep. si modif., organul executiv Primarul sectorului 5 împreuna cu aparatul sau tehnic, constituit de Primarie, cu serviciile acesteia, au competenta de a elibera actul solicitat, certificatul de urbanism emis deja reclamantei figurând ca fiind emis si el de Primaria sectorului 5 sub semnatura Primarului.
Prin urmare, rationamentul expus de prima instanta si care a condus la respingerea exceptiilor este temeinic si legal, solutia urmând a fi mentinuta.
Cât priveste radierea privilegiului copartasilor, corect s-a retinut ca o astfel de obligatie nu era stipulata drept conditie legala pentru emiterea autorizatiei, iar referitor la existenta hotarârii judecatoresti de obligare a reclamantei la desfiintarea lucrarilor neautorizate, aceasta nu este irevocabila, dosarul de recurs nr.3564/302/2007 fiind suspendat pana la solutionarea prezentului dosar.
Fata de aceste împrejurari de fapt si de drept, în baza art.312 raportat si la art.304 ind.1 Cod procedura civila, Curtea va respinge recursul pârâtei ca nefondat.
