Decizie de impunere emisă de angajator drept consecinţă a constatării de către Curtea de Conturi a unor prejudicii. Exonerare plată.
Legea nr.84/2012 – art.1, 2.
Potrivit art. 2 din acest act normativ se aprobă exonerarea de la plată pentru sumele reprezentând venituri de natură salarială stabilite în condiţiile art. 1 pe care personalul din sectorul bugetar trebuie să le restituie ca urmare a deciziilor de impunere emise de angajatori drept consecinţă a constatării de către Curtea de Conturi a unor prejudicii.
Secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale – Decizia civilă nr.1663/14 octombrie 2013.
Prin acţiunea civilă înregistrată la Tribunalul Sibiu sub dosar nr. 7801/85/2012, reclamantul T.N„R S.” Sibiu a chemat-o în judecată pe pârâta N.R. solicitând obligarea acesteia la restituirea sumei de 2478 lei reprezentând drepturi speciale încasate necuvenit în perioada ianuarie–august 2011 în baza contractului colectiv de muncă aprobat prin H.C.L. 164/2005.
În motivarea acţiunii reclamantul arată că pârâta a beneficiat în baza raporturi de muncă derulate între părţi şi acordului/ contractului colectiv de muncă aprobat prin HCL nr.164/2005 de drepturile pretinse.
Urmarea acţiunii de audit financiar pe anul 2011, Camera de Conturi S. prin Decizia nr.(…)/2012 a dispus în sarcina conducerii reclamantului obligaţia de stabilire a întinderii prejudiciului cauzat prin plata drepturilor băneşti acordate angajaţilor în 2011 în baza acordului/contractului colectiv de muncă aprobat prin HCL nr.164/2005 şi restituirea acestor sume deoarece au fost acordate fără o justificare legală.
Având în vedere caracterul execuţional al acestei decizii şi în considerarea prevederilor art.1341 alin.1, art.1344, art.1635 şi urm Cod Civil, reclamantul susţine că se impune admiterea acţiunii.
Pârâta nu a formulat întâmpinare dar a solicitat suspendarea judecării cauzei până la soluţionarea dosarului nr.6817/85/2012.
Tribunalul Sibiu-secţia I Civilă, prin sentinţa civilă nr.691/10.06.2013, pronunţată în cauză a respins acţiunea.
Cu privire la cererea de suspendare a cauzei, Tribunalul a apreciat că prevederile art.244 pct.1 Cod procedură civilă reglementează un caz de suspendare legală facultativă şi că oportunitatea luării acestei măsuri nu se justifică, având în vedere că actul care constituie obiectul cercetării judecătoreşti (decizia nr.(…)/2012) și care este supus executării, impune analiza prin prisma interesului acţiunii în raport cu prevederile Legii nr.84/2012.
Cu privire la fondul pricinii, prima instanţă, reţine, în esenţă, faptul că pârâta a fost angajata reclamantului şi în această calitate a beneficiat de drepturi speciale conform contractului colectiv de muncă aprobat prin H.C.L. 164/2005 pentru perioada ianuarie – august 2011.
Reclamantul a fost supus unui audit financiar iar, prin Decizia nr.(..)/2012 s-a dispus înlăturarea deficienţelor constatate, respectiv restituirea sumelor acordate fără justificare legală deoarece s-au încălcat prevederile art.3 lit.b și art.37 din Legea nr.284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice şi art.14 din Legea 273/2006 privind finanţele publice locale.
La data de 14.06.2012 s-a adoptat Legea nr.84/2012 publicată în Monitorul Oficial nr.401/15.06.2012.
Prin dispoziţiile art.2, 3 se înlătură efectele analizei de legalitate a cheltuielilor publice stabilite prin contracte colective încheiate de autorităţi administrative cu personalul contractual privind acordarea unor drepturi salariale pentru menţinerea sănătăţii şi securităţii muncii, ţinută, statuând prin voinţa legiuitorului exonerarea persoanelor, personal contractual pentru perioada supusă controlului, de la plata sumelor încasate cu acest titlu.
Chiar dacă nelegalitatea cheltuielilor bugetare angajate de autoritatea supusă auditului invocate de Curtea de Conturi prin raportul de audit fac obiectul contestării de către reclamant, argumentele de legalitate nu mai sunt de natură să justifice un interes legitim pentru promovarea unei acţiuni în restituirea sumelor încasate ca drepturi speciale.
Aceasta deoarece chiar legiuitorul a înţeles prin Legea nr.84/2012 să înlăture de la executare aceste sume, ceea ce face de prisos analiza legalităţii actelor de audit financiar asupra modului de acordare a sumelor reprezentând drepturi speciale salariale pentru anul 2010.
Prin urmare, întrucât pârâtul în calitate de personal contractual a beneficiat de aceste drepturi, constatate prin Decizia nr.(…)/2012 ca fiind acordate cu încălcarea dispoziţiilor legale la momentul acordării, se încadrează în ipoteza normei juridice, Tribunalul, constată, astfel, că acesta este îndreptăţit să beneficieze de regimul de amnistie prev. de Legea nr. 84/2012.
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs, în termen legal, reclamantul solicitând modificarea sentinţei atacate în sensul admiterii acţiunii.
În expunerea de motive recurentul critică sentinţa atacată ca fiind dată cu aplicarea şi interpretarea greşită a legii, deoarece prin apariţia Legii nr.84/2012, reclamantul nu a fost exonerat de plata prejudiciului cauzat prin plata drepturilor de natură salarială acordate angajaţilor în anul 2011 în baza acordului/contractului colectiv de muncă aprobat cu HCL nr.164/2005.
Arată recurentul că pe rolul Tribunalului Sibiu se află acţiunea în contencios administrativ (dosar civil nr. 6817/85/2012) având ca obiect anularea deciziei nr.(…)/01.06.2012 şi Încheierii nr.(…)/10.08.2012 emise de Curtea de Conturi S. şi că până la soluţionarea dosarului cu acest obiect intimatul nu poate fi exonerat de plata sumelor reprezentând venituri de natură salarială.
În drept invocă: art. 299, 304 pct. 9, 312 alin.(3) Cod de procedură civilă.
CURTEA, analizând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate cât şi din oficiu conform cerinţelor art. 304 indice 1 Cod procedură civilă în limitele statuate de art.306 alin.(2) Cod procedură civilă, reţine următoarele :
Recursul este nefondat.
La data de 18.06.2012 a intrat în vigoare Legea nr.84/2012 privind unele măsuri referitoare la veniturile de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice publicată în Monitorul Oficial nr.401 din 15 iunie 2012.
Această lege se aplică aşa cum se menţionează expres în art. 1 personalului din sectorul bugetar plătit din bugetul general consolidat al statului ale cărui venituri de natură salarială au fost stabilite până la intrarea în vigoare a Legii-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările ulterioare, în baza: a) contractelor sau acordurilor colective de muncă încheiate, înregistrate la Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale sau, după caz, la inspectoratele teritoriale de muncă şi necontestate la instanţele judecătoreşti competente; b) hotărârilor consiliilor locale şi judeţene; c) contractelor de muncă/convenţiilor civile încheiate în cadrul proiectelor finanţate din fonduri europene, conform Ghidului de finanţare, în care Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului sau unităţile şi instituţiile aflate în subordine/coordonare au calitatea de beneficiar/partener.
Potrivit art. 2 din acest act normativ: se aprobă exonerarea de la plată pentru sumele reprezentând venituri de natură salarială stabilite în condiţiile art. 1 pe care personalul din sectorul bugetar trebuie să le restituie ca urmare a deciziilor de impunere emise de angajatori drept consecinţă a constatării de către Curtea de Conturi a unor prejudicii.
Prin această dispoziţie legiuitorul a statuat în sensul lipsirii de efecte a măsurilor dispuse prin actele Curţii de Conturi, înlăturând efectele nelegalităţii constate prin actele organului de control.
În speţă, ne aflăm într-o atare situaţie, prin acţiunea de faţă recurentul reclamant, în calitate de angajator, solicitând obligarea pârâtei la restituirea sumei reprezentând drepturi speciale, încasate în perioada ianuarie–august 2011, în baza contractului colectiv de muncă aprobat prin H.C.L. 164/2005, urmarea constatării de către Curtea de Conturi, prin Decizia nr.(…)/2012 a acordării acestor sume fără justificare legală, apreciindu-se că s-au încălcat prevederile art.3, lit.b şi art.37 din Legea nr.284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice şi art.14 din Legea 273/2006 privind finanţele publice locale.
Astfel, instanţa de fond, în mod justificat a respins acţiunea, reţinând că este de prisos analiza legalităţii actelor de audit financiar asupra modului de acordare a sumelor reprezentând drepturile speciale pentru anul 2011, atâta vreme cât chiar legiuitorul a înţelese să înlăture de la executare aceste sume prin adoptarea unei legi speciale în acest sens.
În acest context, soluţionarea prezentei cauzei, aşa cum corect a reţinut prima instanţă, nu depinde de soluţionarea cauzei nr.6817/85/2012 aflată pe rolul Tribunalul Sibiu.
Faţă de cele ce preced, Curtea, în conformitate cu prevederile art. 312 alin.(1) din Codul de procedură civilă a respins ca nefondat recursul.
