În fapt, la data de 25 octombrie 1999, sub nr. 7296 este încheiat contractul de concesiune între oraşul E. prin primar. în calitatc de concedent şi Asociaţia 22 E., în calitate de concesionar, având ca obiect terenul în suprafaţă de 90 mp, situat în oraşul E., Zona D., lotul nr. 7.
Prin actul adiţional la contractul nr. 7296/1996 se schimbă concesionarul din Asociaţia 22 E. în (…) G.T. SNC. ca urmare a înstrăinării construcţiei cdificate pe terenul respectiv.
Ulterior, prin actul adiţional nr. 2 la contractul de concesiune nr. 7296/1999 este majorată suprafaţa de teren concesionat la 144 mp şi ca urmare a înstrăinării construcţiei de pe acest teren cătrc reclamanta (…) E.J. SRL, se încheie actul adiţional înregistrat sub nr. 124/2003 la contractul de concesiune iniţial, prin care dreptul de concesiune se transmite în patrimoniul societăţii reclamante.
La data de 27 ianuarie 2005 Consiliul local E. emite Hotărârea nr. 21 prin care în mod unilateral aprobă rezilierea în mod generic a contractelor de concesiune pentru titularii care nu şi-au îndeplinit clauzele contractuale.
Prin încheierea pronunţată de Tribunalul Braşov la data de 28 iunie 2005 în dosarul nr. 1169/2005 s-a admis cererea reclamantei şi s-a dispus suspendarea executării H.C.L.
E. nr. 21/2005. Cu toate acestea, deşi hotărârea era suspendată, la data de 13 septembrie 2005 Consiliul local E. emite hotărârea nr. 128 prin care se aprobă concesiunea terenului în litigiu către U.E., iar în baza acestei hotărâri este încheiat la data de 19 septembrie 2005 contractul de concesiune nr. 7894, pârâtul U.E. înscriindu-şi în cartea funciară dreptul de concesiune.
Prin sentinţa civilă nr. 914/C din 15 noiembrie 2005 pronunţată de Tribunalul Braşov în dosarul nr. 1634/com/2005 s-a dispus anularea Hotărârii nr. 128 din 13 septembrie
2005 emisă de Consiliul local E. ca nelegală, iar prin decizia nr. 286/R/2006 a Curţii de Apel Braşov hotărârea primei instanţe a devenit irevocabilă.
încheierea contractului de concesiune nr. 7894 din 19 septembrie 2005, ce formează obiectul acţiunii s-a efectuat în baza H.C.L. E. nr. 128 din 13 septembrie 2005.
Cum această hotărâre de concesiune a fost anulată prin sentinţa civilă nr. 914/C din 15 noiembrie 2005 a Tribunalului Braşov, contractul de concesiune a rămas tără suport legal.
întrucât nulitatea îşi produce efectele retroactiv instanţa apreciază că lipseşte consimţământul concedentului în lipsa unei hotărâri a consiliului local, aşa cum sunt prevăzute cerinţele art. 8 din Legea nr. 219/1998. potrivit cărora concesiunea unor bunuri proprietate publică sau privată a statului se aprobă pe baza caietului de sarcini al concesiunii prin hotărâre a Guvernului, a Consiliului judeţean, orăşenesc sau comunal, după caz”.
Faţă de acestc considerente de fapt şi de drept instanţa a admis acţiunea şi a anulat contractul de concesiune nr. 7894 din 18 septembrie 2005.
Trib. Braşov, s. com., cont. adm. şi fisc., sentinţa nr. 3455/C din 19 octombrie 2007′
Nulitatea absolută intervine atunci când la eliberarea actului administrativ s-a încălcat o normă cu caracter imperativ. Efectul principal al nulităţii este că actul administrativ se desfiinţează retroactiv. Cauza de nulitate trebuie să fie anterioară sau concomitentă eliberării actului. în conţinutul autorizaţiei este prevăzută condiţia respectării recomandărilor din studiul geotehnic. Este adevărat că actele administrative de autoritate nu pot fi eliberate sub condiţie dar în speţă condiţia nu este relevantă pentru emiterea actului în sine ci are în vedere faza ulterioară emiterii şi anume executarea lucrărilor care au fost autorizate. încălcarea condiţiilor de autorizare nu afectează valabilitatea actului administrativ. Tribunalul reţine că anularea autorizaţiei nu se impune, căci nu există niciun motiv de nulitate. Vătămarea dreptului de proprietate al reclamantului, dacă acesta există, s-a produs prin executarea defectuoasă a autorizaţiei, nu prin emiterea ei.
Trib. Maramureş, s. cont. adm. şi fisc., sentinţa civilă nr. 1701/2000, nepublicată
Notă: Ca principiu, nulitatea actclor administrative individuale produce efecte retroactive, căci ea afectează actul încă de la momentul emiterii sale. Două idei principale se pot desprinde din speţele anterioare:
a) prin declararea nulităţii unui act administrativ se poate crea premisa anulării (ori, eventual, revocării) unui alt act juridic, la a cărui bază a stat actul anulat;
b) trebuie făcută distincţia între nevalabilitatea actului administrativ (care este viciat din momentul emiterii sale) şi executarea lui defectuoasă (când prejudiciul pe care un anumit particular, prin ipoteză, în suferă, este cauzat de un fapt posterior emiterii actului). în prima ipoteză vom avea un litigiu de administrativ, având in centru un petit de anulare a actului; în cel de-al doilea, un litigiu de drept comun, întemeiat pe ideea de răspundere civilă delictuală.
în această ultimă speţă, ar mai fi de semnalat – critic – şi susţinerea instanţei în sensul că actele administrative nu pot fi afectate de o condiţie la emiterea lor.
Prin sentinţa civilă 211 din 2 aprilie 2008 pronunţată de Tribunalul Bacău a fost admisă excepţia lipsei de interes în cauza privind pe reclamanta SC T.T. SRL B în contradictoriu cu pârâta SC D. SA B având ca obiect anularea procesului-verbal nr. 495 din 27 iulie 2006 prin care s-a constatat câştigarea licitaţiei de către reclamantă, iar în subsidiar anularea licitaţiei, restituirea garanţiei de participare la licitaţie sub sancţiunea daunelor cominatorii.
Justificarea interesului, ca una dintre condiţiile de exerciţiu ale acţiunii civile, este supusă cerinţelor generale privind caracterul legitim, personal, născut şi actual.
Din perspectiva caracterului actual instanţa constată că reclamanta nu a dovedit prejudiciul suferit prin actele a căror desfiinţare o solicită.
împrejurarea că în cauză sunt invocate motive care ar atrage nulitatea absolută în viziunea reclamantei nu este de natură să înlăture obligaţia respectării condiţiilor de exerciţiu a acţiunii civile, sub aspect procedural.
Prejudiciul potenţial ce ar putea interveni în situaţia contestării licitaţiei de către alţi participanţi nu îndeplineşte cerinţa ca interesul să fie născut şi actual, la momentul producerii putând fi valorificat din punct de vedere procedural.
Cum în prezenta cauză reclamanta solicită anularea licitaţiei şi a procesului-verbal de adjudecare al cărei câştigătoare este. prima instanţă a constatat în mod corect că nu a fost justificat interesul actual în promovarea acţiunii. în consecinţă, recursul a fost respins.
C.A. Bacău, s. com., cont. adm. şi Osc., decizia nr. 646 din 2 octombrie 2008
Notă: Mai rar se poate întâlni o speţă în care câştigătorul unei licitaţii să formuleze acţiune în contencios administrativ pentru anularea acesteia. Şi în acest caz, pe bună dreptate o asemenea acţiune a fost respinsă, ca fiind lipsită de interes. Astfel în contenciosul administrativ subiectiv, interesul este dat de vătămarea unui drept subiectiv ori interes legitim. Or, în cauză, reclamantul s-a limitat a înşirui câteva ilegalităţi de care suferă licitaţia în cauză, fără a arăta însă în ce constă vătămarea sa. Posibil să se fi răzgândit după organizarea licitaţiei şi, în consecinţă să fi urmărit să i se restituie garanţia de participare. Ar fi existat deci un interes actual, dar care nu ar fi fost legitim. Motiv pentru care nici nu a fost afirmat.
Atunci când o Curte de Apel declară nul un act administrativ numai pentru viitor, săvârşeşte un exces de putere, deoarece nulitatea loveşte actul în întregime, nu numai în parte, şi îl face să nu poată avea nici un efect juridic.
Cas. III, decizia nr. 1189/1928, în Legea pentru contenciosul administrativ, p. 67
Anularea în mod parţial pe calea justiţiei a unui act administrativ de autoritate poate fi pronunţată şi nu atrage după sine anularea întregului act, atunci când măsura constatată ilegală şi anulată este divizibilă şi nu condiţionează existenţa celorlalte dispoziţii cuprinse într-ânsul şi nici nu împictează cu nimic asupra atribuţiunilor puterii executive.
Cas. III, decizia nr. 1551/1934, în Legea pentru contenciosul administrativ, p. 52
Notă: Nulitatea poate fi şi parţială, însă acest caracter parţial se referă la unele părţi (dispoziţii) clin act. în cazul actelor individuale, nu este posibil să fie şterse numai efectele viitoare ale actului, rămânând neatinse cele trecute. Dimpotrivă, în cazul actelor normative, efectele ex nune ale nulităţii reprezintă regula, prevăzută de art. 23 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, despre care am mai vorbit şi pe care o vom analiza critic şi în continuare.
Prin pct. 4 din anexa 3B la H.C.L. nr. 168 din 22 septembrie 2005 a Consiliului local Aiud s-a stabilit o taxă locală pentru ocuparea terenurilor consiliului local cu posturi TRAFO. Este nelegală stabilirea acestei taxe întrucât consiliul local nu are dreptul să impună taxe pe terenuri care nu aparţin domeniului public sau privat al unităţii administrativ teritoriale, ci domeniului statului.
Astfel, art. 37 alin. (4) din Legea nr. 318/2003 a energiei electrice statuează că terenurile pe care se află reţele electrice de distribuţie existente la data intrării în vigoare a legii sunt şi rămân proprietatea publică a statului.
Totodată. Legea nr. 318/2003 defineşte reţeaua electrică ca fiind un ansamblu de linii, inclusiv elementele de susţinere şi protecţie a acestora, staţiile electrice şi posturile de transformare precum şi alte echipamente electroenergetice conectate între ele, prin urmare şi posturile TRAFO. Pe de altă parte, se reţine că toate cele situate pe raza municipiului Aiud au fost construite anterior intrării în vigoarea Legii nr. 318/2003.
Aşa fiind, rezultă că terenul pe care acestca se află face parte din domeniul public al statului şi în mod nelcgal consiliul local a procedat la impunerea lor.
Urmare celor sus expuse. în baza art. 304 pct. 9 C. proc. civ., constatând o greşită aplicarc a legii. Curtea va admite recursul reclamantei, va modifica hotărârea atacată în sensul admiterii acţiunii şi va dispune anularea parţială a H.C.L. nr. 168/2005, respectiv anularea pct. 4 anexa 3 B la această hotărâre.
C.A. Alba-lulia, s. cont. adm. şi fisc., decizia nr. 1087 din 10 iulie 2006, în B.J.C.P.J. 2006, p. 187
Notă: Speţa ne prilejuieşte o discuţie pe marginea prevederilor art. 23 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, potrivit cărora nulitatea actelor administrative normative produce efecte numai pentru viitor. Reprezentând o importantă derogare de la adagiul roman quod nullum est nullum producil effectum, potrivit căruia consecinţele nulităţii sunt totale, căci efectele actului se şterg inclusiv pentru trecut, cea mai importantă problemă care se pune este aceea a modului de interpretare a acestuia.
Astfel, în speţă suntem în prezenţa unei hotărâri normative a consiliului local, prin care, la 22 septembrie 2005, aceasta a stabilit, nelegal, taxe pe domeniul public al statului. Sesizată de un particular lezat prin această hotărâre, instanţa de contencios administrativ a anulat-o irevocabil la 10 iulie 2006. Evident că, aplicând ad literam textul art. 23, rezultă că reclamantul va plăti acele taxe ilegale în intervalul 22 septembrie 2005 – 10 iulie 2006, căci efectele trecute ale actului în cauză nu se şterg. Situaţia parc absurdă şi inechitabilă. Tocmai de aceea am propus, de lege ferenda, ca această regulă prevăzută de art. 23 să se aplice numai actelor favorabile particularilor (care, la nivel abstract, creează drepturi în favoarea acestora, fiind urmate de acte individuale achizitive de drepturi subiective). Numai în aceste ipoteze se justifică menţinerea efectelor trecute ale actului administrativ, pentru ca particularii să poată invoca în favoarea lor securitatea şi stabilitatea raporturilor juridice. Dimpotrivă, dacă actul normativ creează la nivel abstract obligaţii în sarcina
persoanelor (ori a unei categorii determinate de persoane), o nulitate cu efecte retroactive se justifică, întrucât nu exista vreo situaţie care sâ merite protecţie.
De lege lata, singura modalitate prin care putem ameliora efectele nefericite ale art. 23 este aceea de a considera că anularea nu afectează efectele trecute ale actului numai în măsura în care ele au fost consolidate prin realizarea lor materială. Altfel spus, în speţa de faţă, din momentul anulării hotărârii de consiliu local, reclamanta nu va mai datora nici impozitele şi taxele dinainte de 10 iulie 2006, în măsura în care acestea nu au fost achitate. Iar dacă particularul a fost diligent şi a solicitat şi suspendarea judiciară a actului atacat, administraţia nu poate obţine, în cursul procesului, nici executarea silită a acestora.
Actul administrativ atacat a fost emis la data de 3 aprilie 2007. Autorizaţia de construire în baza căreia s-au executat lucrările a fost anulată prin sentinţa civilă nr. 1.423 din 8 iunie 2007. iar sentinţa de anulare a devenit irevocabilă şi deci autorizaţia de construire anulată definitiv la data de 14 noiembrie 2007 (decizia nr. 2.023 din 14 noiembrie 2007 a Curţii de Apel Cluj).
Textele legale incidente în materie confirmă faptul că prin intermediul dovezii de luare în folosinţă, autoritatea publică stabileşte identitatea dintre construcţia realizată efectiv şi cea autorizată.
La data emiterii dovezii, pârâta a putut constata acea identitate. însă ulterior. începând cu data de 14 noiembrie 2007 (data pronunţării deciziei în recurs). acea identitate nu mai poate 11 confirmată întrucât, sub sancţiunea anulării, autorizaţia de construire a încetat să mai existe.
Autorizaţia de construire are valoarea unui act principal, iar anularea ei, ce îşi produce efecte cu caracter retroactiv, lipseşte de efecte toate actele juridice încheiate în considerarea existenţei valabile a acesteia.
Eliberarea dovezii de luare în folosinţă s-a întemeiat pe existenţa valabilă a autorizaţiei de construire astfel încât, anularea ei ulterioară lipseşte de valabilitate dovada de luare in folosinţă.
Hotărârea judecătorească de anulare totală a autorizaţiei de construire lipseşte de efecte acel act, cu caracter retroactiv, încă de la momentul emiterii actului. A constatat instanţa investită cu soluţionarea cererii având ca obiect anularea autorizaţiei de construire că actul nu au fost emis cu respectarea dispoziţiilor legale în materie de urbanism, drepturile preexistente ale reclamantei, rezultate din raporturile de vecinătate, fiind nesocotite de emitentul actului.
Aşadar. în urma constatării consecinţelor juridice ale anulării autorizaţiei de construire, respectiv faptul că la data emiterii dovezii de luare în folosinţă autorizaţia de construire nu exista valabil (aspect constatat ca atare doar ulterior în cadrul litigiului ce a avut ca obiect anularea autorizaţiei), dovada de luare în folosinţă nu a fost legal emisă, impunându-se anularea ei.
Anularea autorizaţiei de construire este suficientă pentru a se infirma valabilitatea dovezii, astfel încât nu mai este necesar a fi suplimentată probaţiunea prin efectuarea unei expertize tehnice în construcţii.
C.A. Cluj, s. com., cont. adm. şi fisc., decizia nr. 1085 din 8 mai 2008
Notă: Trecând peste discuţiile legate de natura juridică a dovezii de luare în folosinţă (act administrativ ori operaţiune administrativă) soluţia instanţei este corectă: anularea unui act administrativ individual principal, producând efecte retroactive, atrage şi nulitatea actelor subsecvente, care au la bază actul iniţial. Aşadar, ca principiu, pentru a priva de efecte juridice un act administrativ subsecvent este necesară o nouă acţiune în contencios administrativ. Acest din urmă act însă, ar putea deveni caduc în mod automat în măsura în care administraţia a inserat în conţinutul său o condiţie rezolutorie ori extinctivă care să-i lege soarta de cea a primului act administrativ, care stă la baza acestuia.