Din 16.11.2010
Constată că prin acţiunea înregistrată sub nr……/260/2010 pe
rolul Judecătoriei Moineşti , jud Bacău, Comisia Locală de Aplicare a Legii Fondului Funciar Pârjol , reprezentantă prin preşedinte D.H. a formulat contestaţie la împotriva formelor de executare nr.67/2010 ale Biroului executorului Judecătoresc B.J. Moineşti , respectiv somaţia nr.67/2010 în contradictoriu cu B.N., L.M., S.C., L.P., M.M., P.E., B.I., solicitând anularea acestora.
Cererea este scutită de taxă de timbru şi în motivare arată contestatoarea că în materie de fond funciar , hotărârea este de drept şi nu este susceptibilă de punere în executare, creditorii au fost puşi în posesie dar aceştia refuză deoarece doresc un amplasament care se află într-un titlu de proprietate neanulat, judecătoresc nu a dat un termen conform art.387 pct.5 Cod proc. civilă iar onorariu stabilit de acesta este excesiv şi încadrat greşit la suma maximală.
Contestaţia nu a fost motivată în drept.
B.N., L.M., S.C, L.P., M.M., P.E., B.I.„ prin procurator B.C.au formulat întâmpinare în care solicită respingerea contestaţiei deoarece cererea nu este semnată de primarul corn. Pârjol în calitate de preşedinte al Comisiei Locale de Aplicare a Legii 18/1991 Pârjol, aceeaşi situaţie şi în legătură cu secretarul N.N., consilierul juridic nu face parte din această comisie, solicitând ca aceştia să-şi decline calitatea oficială , inclusiv să facă dovada prin acte oficiale, contestaţia la executare este tardivă, este perimată de fapt şi de drept, să se facă dovada înfiinţării Comisiei Locale în baza HG nr.890/2005 .
Prin precizările de la fila 97 dosar procuratorul motivează că paginile au fost numerotate cu culoarea roşie, că a fost schimbată contestaţia cu una făcută în termen dar şi aşa tot este tardivă .
In cauză s-au depus acte, s-a ataşat dosarul de executare în copie, probatorii din analiza cărora instanţa a reţinut următoarele:
Prin s.c. nr…./…. pronunţată de Judecătoria Moineşti, rămasă definitivă şi irevocabilă , s-a admis excepţia autorităţii lucrului judecat privind capătul de cerere ,obligarea primarului să pună în posesie pe reclamanţi pe suprafaţa de 4.700 mp teren situat în corn. Pârjol , s-a
2
admis excepţia prematurităţii capătului de cerere ,privind obligarea Comisiei Judeţene Bacău pentru reconstituirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor de a elibera reclamanţilor titlul de proprietate privată asupra 4700 mp teren situat în com. Pârjol, s-a admis în parte cererea formulată de reclamanţii B.N., L.M., S.CV L.P., M.M., P.E., B.I., împotriva pârâţilor Comisia Locală Pârjol pentru reconstituirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor şi a primarului comunei Pârjol în calitate de preşedinte al acestei comisii pârâte, P.M., M.I., S.G., T.A. şi M.P..
A fost obligă pârâta Comisia Locală Pârjol condusă de primar să întocmească documentaţia necesară reconstituirii dreptului de proprietate reclamanţilor pentru suprafaţa de 4700 m.p. teren situat în comuna Pârjol şi să o înainteze Comisiei Judeţene Bacău pentru reconstituirea dreptului de proprietate în vederea eliberării titlului de proprietate.
A fost respinsă cererea formulată de reclamanţi împotriva celor două comisii şi a primarului în calitate de preşedinte al Comisiei Locale Pârjol privind aplicarea sancţiunii condamnării la daune cominatorii.
Sentinţa a fost investită cu formulă executorie iar prin încheierea din 20.05.2010 s-a încuviinţat executarea silită .
Prin adresa nr……/07.04.2010 emisă de Prefectura Bacău (fila 33
dosar) ,se aduce la cunoştinţa unuia dintre intimaţi că se vor lua măsuri pentru soluţionarea cererii sale în sensul că , va fi pus în posesie pentru suprafaţa de 0,47 ha pe vechiul amplasament ,după soluţionarea irevocabilă a dosarului nr……/260/2009 a Judecătoriei Moineşti.
Din studiul copiei după dosarul de executare rezultă că intimaţii au achitat la începerea executării suma de 500 lei ,reprezentând avans pentru executare.
Prin chitanţa nr…./28.05.2010 (fila 37 dosar) , s-a achitat şi diferenţa de 4500 lei.
Pentru cheltuielile de executare s-a încheiat procesul verbal nr…./31.05.2010 ,totalizând 5088.7 lei, în conformitate cu art.371 indice 7 alin.3 Cod proc. civilă (fila 38 dosar).
Executorul judecătoresc adresează somaţie către Comisia Locală în care i se pune în vedere ca în termen de 10 zile să se conformeze obligaţiilor din titlul executoriu.
In legătură cu excepţiile invocate , respectiv tardivitatea introducerii cererii şi a perimării ,instanţa le va respinge pentru următoarele considerente:
3
La fila 40 dosar , se află somaţia care a şi fost contestată , care are ca dată a postii de primire de către debitoare ,04.06.2010 ,contestaţia a fost introdusă pe rolul instanţei la data de 17.06.2010.
Art. 401 Cod proc civilă , contestaţia se poate face în termen de 15 zile de la data când debitorul care contesta executarea însăşi a primit somaţia ori de la data când a luat cunoştinţă de primul act de executare, în cazurile în care nu a primit somaţia sau executarea se face fără somaţie.
Perimarea în general, este o sancţiune procesuală care constă în stingerea procesului, în faza în care se găseşte, considerându-se că partea, printr-o îndelungată lipsă de stăruinţă, a pierdut orice interes în soluţionarea cererii sale, cerere care, ca urmare a perimării, este considerată că nu ar fi fost introdusă.
Aceeaşi aplicabilitate o are această definiţie şi în cadrul executării silite, instituţie reglementată de art.389 Cod proc. civilă , „ dacă creditorul a lăsat să treacă 6 luni de la data îndeplinirii oricărui act de executare , fără să fi urmat alte acte de urmărire, executarea se perima de drept şi orice parte interesată poate cerere desfiinţarea ei. In caz de suspendare a executării , termenul de perimare curge de la suspendarea executării.”
Instituţia perimării executării, contribuie la creşterea diligentei creditorului şi are un rol de accelerare a procedurii judiciare în vederea lămuririi raporturilor dintre părţi.
Instituţia perimării sancţionează pasivitatea creditorului, ceea ce nu se poate invoca în prezenta cauză când au existat acte de urmărire.
Referitor la excepţia prescripţiei dreptului material de a cere executarea silită,vor fi relevate următoarele : potrivit art.405 alin.l teza întâi, dreptul de a cere executarea silită se prescrie în termen de 3 ani, dacă legea nu prevede altfel.”
Contestatoarea a făcut dovada că are calitate procesuală activă prin Ordinul Prefectului de la fila 42 dosar şi a anexei 66 (fila 102) în care figurează ca membru inclusiv consilierul juridic LV..
Pe cale de consecinţă va fi respinsă şi excepţia lipsei calităţii procesuale active.
In lunile februarie şi martie 2009 , Primăria Pârjol adresează intimaţilor o „ ofertă” de punere în aplicare a sentinţei civile nr.-
…../01.04.2008 , cu invitaţia de a-i da curs în 7 zile, respectiv să le dea
teren din rezerva Primăriei Pârjol(filele 61-74 dosar).
4
Tocmai aceste adrese au constituit apărarea Comisiei Locale Pârjol în sensul că nu era necesară intervenţia executorului judecătoresc deoarece au dat curs dispoziţiei instanţei.
Este de observat că dispozitivul sentinţei civile se referă la obligaţia ca Comisia Locală Pârjol să întocmească documentaţia necesară reconstituirii dreptului de proprietate şi să o înainteze Comisiei Judeţene Bacău în vederea eliberării titlului de proprietate.
Astfel conform legislaţiei în vigoare privitoare la reconstituirea dreptului de proprietate , instituie o procedură în mai multe etape şi că există posibilitatea legală atacării dispoziţiilor luate pe fiecare etapă; astfel pentru întocmirea documentaţiei este necesar acordul reclamanţilor la punerea în posesie, hotărârea Comisiei Locale poate fi atacată la Comisia Judeţeană după cum şi hotărârea Comisiei Judeţene poate fi atacată la instanţa competentă şi abia după soluţionarea acestor contestaţii Comisia Judeţeană este în drept să elibereze titlul.
Comisia Locală avea obligaţia chiar dacă intimaţii refuzau oferta de a fi puşi în posesie pe teren din rezervă , trebuia să dea a hotărâre în acest sens care să poată da posibilitatea persoanelor nemulţumite să-şi obţină drepturile prin modalităţile prevăzute de lege , situaţie faţă de care aceasta nu s-a conformat titlului executoriu.
Potrivit art. 3711 alin. (1) si (2) din Codul de procedura civilă, obligaţia stabilită prin hotărârea unei instanţe sau printr-un alt titlu executoriu se aduce la îndeplinire de bunăvoie, iar în cazul în care debitorul nu execută voluntar, aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silită, după regulile stabilite în cuprinsul Cârtii a V-a acestui cod, daca legea nu prevede altfel.
Textul evocat anterior consacra în planul dreptului procesual principiul de drept substanţial instituit prin art. 1073 din Codul civil, conform căruia creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exacta a obligaţiei.
Astfel, principiul este acela al executării în natura şi voluntare a oricărei obligaţii, iar executarea silită, în oricare dintre modalităţile sale -directa sau indirectă este concepută, după cum s-a arătat în doctrină ca „un substitut imperfect al executării voluntare”, iar „între cele două extreme s-ar afla plata celei resemnat, obţinută prin efectul presiunii psihologice mai mult sau mai puţin puternică asupra debitorului, pentru a-1 incita să-şi execute datoria”.
Cu alte cuvinte, în cadrul executării silite, „constrângerea judiciară apare ca un substituit al refuzului executării de bunăvoie a titlului executoriu”.
5
Art. 3712 alin. (1) din Codul de procedura civila identifică obligaţiile care pot fi executate silit şi, implicit, circumscrie într-o modalitate atotcuprinzătoare, obiectul executării silite.
In cazul executării silite directe, ca modalitate de executare silită prin care creditorul tinde la realizarea în natură a obligaţiei debitorului înscrisă în titlul executoriu, obiectul executării coincide cu însuşi obiectul obligaţiei ce rezultă din titlul executoriu şi poate consta, potrivit dispoziţiilor art. 572 din Codul de procedura civilă, în lăsarea posesiunii unui bun, predarea unui bun ori a folosinţei acestuia, desfiinţarea unei construcţii, plantaţii sau a altei lucrări, îndeplinirea oricărei alte activităţi stabilite pentru realizarea drepturilor creditorului.
In privinţa obligaţiilor de a face intuitu personae a căror executare este imposibil de conceput prin constrângere directă asupra persoanei debitorului, deoarece s-ar aduce atingere libertăţii individuale , legiuitorul a identificat mijloace de constrângere judiciară indirectă, prin intermediul patrimoniului debitorului, iar din aceasta categorie fac parte amenzile cominatorii, prevăzute de art. 5803 din Codul de procedură civilă.
In consecinţă, amenzile cominatorii prevăzute de art. 5803 din Codul de procedura civila reprezintă mijloace de constrângere indirectă a debitorului pentru executarea în natură a obligaţiei de a face cu caracter strict personal, constituind veritabile pedepse civile ori sancţiuni juridice procedurale, aplicabile debitorului ce refuza executarea de bunăvoie a obligaţiei stabilite în titlul executoriu şi îndeplinesc funcţia de presiune prin care se realizează uneori însăşi executarea în natură.
Or, potrivit dispoziţiilor art. 3731 alin. (1) conţinute în Secţiunea II – „Sesizarea organului de executare. Titlul executoriu”- Cap.I -„Dispoziţii generale” al Cărţii a V-a din Codul de procedura civilă, faza execuţională se declanşează prin cererea de executarea silita care se depune la executorul judecătoresc, cu excepţia cazurilor prevăzute de lege, iar acesta este obligat să solicite, de îndată, instanţei de judecată, încuviinţarea executării silite.
Aceste dispoziţii generale sunt aplicabile, în lipsa unei prevederi legale exprese, tuturor modalităţilor şi formelor de executare silitaă, deci şi executării silite directe a obligaţiilor de a face cu caracter strict personal.
Tot astfel, cu valoare de regulă generală, aplicabilă tuturor modalităţilor de executare – directă sau indirectă – şi tuturor formelor de executare, art. 387 alin. (1) si (2) din Codul de procedura civila statuează că, în afara cazurilor în care legea prevede altfel, executarea poate începe
6
numai după ce se va comunica debitorului o somaţie cuprinzând menţiunile indicate în alin. (1) pct.1-6, iar dacă în termenul prevăzut în somaţie, debitorul nu-şi execută de bunăvoie obligaţia, executorul judecătoresc va proceda de îndată la executarea silită.
Aşadar, comunicarea somaţiei către debitor, pentru a-şi executa de bunăvoie obligaţia, constituie regula stabilită atât în beneficiul creditorului, cât şi al debitorului, iar lipsa somaţiei reprezintă excepţia.
Cazurile în care executarea se face fără somaţie sunt expres şi limitativ prevăzute de lege , art.581 alin. (4), art. 454 alin. (1), art. 573 din Codul de procedura civilă, situaţie în care nu se încadrează şi executarea silită directă a obligaţiilor de a face intuitu personae.
De altfel, din interpretarea gramaticala a dispoziţiilor art. 572 din Codul de procedura civila, rezulta ca recurgerea la una dintre formele de executare directă indicate de text în mod alternativ este condiţionată de refuzul debitorului de a-si executa de bunăvoie obligaţia, în termenul prevăzut în somaţie. Pe de alta parte, prevederile art. 5802 din Codul de procedura civilă reprezintă, în raport de prevederile art. 572 din acelaşi cod, norma speciala pentru executarea silită a altor obligaţii de a face sau de a nu face, iar dispoziţiile art. 5803 particularizează exclusiv modalitatea de constrângere a debitorului pentru executarea obligaţiei de a face intuitu personae, fără a conţine vreo prevedere distinctă, derogatorie faţă de normele legale care îi preced în ordinea logică şi sistematică a reglementarii. Odată ce dispoziţiile art. 5803 din nu cuprind norme speciale, derogatorii faţă de normele de drept comun, conţinute în art. 3731, art. 387, art. 572 si art. 5802 din acelaşi cod, rezultă că, pentru aplicarea amenzii cominatorii în procedura de drept comun, sunt necesare şi suficiente deschiderea procedurii execuţionale prin încuviinţarea executării silite şi comunicarea somaţiei către debitor pentru a-şi îndeplini de bunăvoie obligaţia în termenul de 10 zile, prevăzut de art. 5802 din Codul de procedura civilă.
Este evident că şi executarea sentinţei civile pronunţată de Judecătoria Moineşti trebuie privită ca parte integranta a “procesului” în sensul art. 6 paragraf I din Convenţia Europeana a Drepturilor Omului deoarece dreptul de acces la instanţă ar fi iluzoriu dacă sistemul juridic intern al statului contractant ar permite ca o hotărâre definitivă şi irevocabilă să rămână fără efect, în detrimentul uneia dintre părţi (Hornsby împotriva Greciei, Hotărârea din 19 martie 1997, Hotărârea Burdov împotriva Rusiei nr. 59498/2002).
In ceea ce priveşte onorariul pe care executorul judecătoresc 1-a perceput , se integrează în valoarea onorariilor stabilite prin Ordinul
7
ministrului justiţiei nr.2550/C/2006 şi nu poate fi vorba în consecinţă de îmbogăţire fără justă cauză.
Faţă de cele arătate anterior vor fi respinse excepţiile invocate şi va fi respinsă ca nefondată contestaţia la executare.
Se va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.