Greşită achitare. Aprecierea categoriilor de drumuri publice.
Conform art. 6 pct.14. din O.U.G. nr.195/2002 prin drumul public de înţelege orice cale de comunicaţie terestra, cu excepţia cailor ferate, special amenajata pentru traficul pietonal sau rutier, deschisa circulaţiei publice; drumurile care sunt închise circulaţiei publice sunt semnalizate la intrare cu inscripţii vizibile.
Secţia penală – Decizia penală nr. 727/16 iunie 2011
Prin sentinţa penală nr.116/21 02 2011 pronunţată de Judecătoria Alba-Iulia s-a dispus în baza art. 11 pct. 2 lit. a C.p.pen. raportat la art. 10 alin. 1 lit. d C.p.pen. achitarea inculpatului A.R. pentru săvârşirea infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, prevăzută la art. 87 alin. 1 din O.U.G. nr.195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată.
Pentru a hotărî astfel instanţa de fond a reţinut în fapt că la data de 15.08.2009, ora 0105, organele de poliţie au fost sesizate cu privire la producerea unui accident de circulaţie soldat cu victime pe str. V. din C.
Deplasându-se la faţa locului, lucrătorii de poliţie au identificat în staţia de combustibil SC DM E. SRL pe conducătorul autoturismului cu nr. de înmatriculare YY 0000 XX implicat în accident, respectiv pe inculpat, care a fost transportat la spital pentru îngrijiri medicale.
Din procesul verbal de cercetare la faţa locului întocmit la data de 15.08.2009 rezultă că evenimentul rutier a avut loc în incinta staţiei de combustibil SC DM E. SRL, în ciuda faptului că în actul de sesizare se indică drept loc al accidentului str. V.
Din declaraţia inculpatului, instanţa reţine că acesta a lăsat autoturismul în parcarea magazinului P.M., apoi a mers cu nişte prieteni la un local unde a consumat băuturi alcoolice. În acest timp, a fost sunat de martorul H.C., care, văzând maşina inculpatului la o oră târzie în parcarea magazinului, a dorit să îl atenţioneze că nu este bine să îl lase acolo căci va fi amendat. În acest context, inculpatul s-a deplasat la maşină cu intenţia de a o muta în parcarea alăturată, respectiv în parcarea staţiei de carburanţi. Telefonul dat inculpatului este confirmat de martorul H.C., audiat în cauză.
Instanţa de fond a reţinut că pentru ca o persoană să comită infracţiunea prevăzută la art. 87 alin. 1 din O.U.G. nr.195/2002 trebuie îndeplinită şi o anumită condiţie de loc, respectiv aceea ca fapta să se fi săvârşit pe un drum public. Însă, aşa cum reiese din procesul verbal de cercetare la faţa locului şi din declaraţia martorilor B.D. şi Ş.O., accidentul s-a produs în spaţiul de funcţionare a unei staţii de carburanţi, care nu poate fi considerată drum public, deoarece nu se încadrează în definiţia legală a acestuia, prevăzută la art. 6 pct. 14 din O.U.G. nr. 195/2002: „orice cale de comunicaţie terestră, cu excepţia căilor ferate, special amenajată pentru traficul pietonal sau rutier, deschisă circulaţiei publice”. Apreciind că din nici un mijloc de probă administrat în cauză nu rezultă că inculpatul şi-a condus autoturismul şi pe drumul public, respectiv pe str. V. din C., astfel cum se arată în actul de sesizare, instanţa de fond a constatat că faptei comise de inculpat (care avea o alcoolemie de peste 0,80 g/l, aşa cum rezultă din buletinul de analiză toxicologică-alcoolemie nr. 2693/2694/IX/1136/1137 din 21.08.2009 ) îi lipeşte unul dintre elementele constitutive (condiţia privind locul săvârşirii faptei), astfel că, în baza art. 11 pct. 2 lit. a C.p.pen. raportat la art. 10 alin. 1 lit. d C.p.pen. s-a dispus achitarea inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, prevăzută la art. 87 alin. 1 din O.U.G. nr.195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată.
Împotriva sentinţei pronunţată de instanţa de fond a formulat recurs Parchetul de pe lângă Judecătoria Alba-Iulia solicitând casarea hotărârii atacate şi în rejudecare să se dispună condamnarea inculpatului pentru infracţiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are în sânge o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, prevăzută la art. 87 alin. 1 din O.U.G. nr.195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice.
În motivele de recurs se învederează că în mod greşit instanţa de fond a apreciat că spaţiul de funcţionare a unei staţii de carburanţi precum şi parcarea unui magazin nu constituie drum public întrucât potrivit art.6 pct.14 din O.U.G. nr.195/2002 drumurile care sunt închise circulaţiei publice sunt semnalizate la intrare cu inscripţii vizibile.
Ori atât parcarea unui magazin cât şi spaţiul unei benzinării au căi de comunicaţie terestră special amenajate pentru traficul rutier şi pietonal ,deschis circulaţiei autoturismelor şi pietonilor.
Curtea de apel analizând sentinţa atacată potrivit motivelor de recurs invocate precum şi analizând sentinţa atacată din oficiu sub toate aspectele de fapt şi de drept potrivit art.385/6 al.3 rap. la art.385/14 C.pr.pen. constată că acesta este fondat urmând a fi admis cu consecinţa casării sentinţei atacate şi reţinerea cauzei spre rejudecare de instanţa de recurs.
Astfel este incontestabil că inculpatul având o îmbibaţie alcoolică ce depăşeşte limita legală a condus autoturismul din parcarea magazinului P. în incinta unei staţii de benzină, şi ca urmare a stării de ebrietate în care se afla acesta a pierdut controlul autoturismului. Curtea constată că ambele spaţii fiind deschise circulaţiei publice atât auto cât şi pietonale sunt drumuri publice potrivit art. 6 pct.14 din O.U.G. nr.195/2002 – “orice cale de comunicaţie terestră, cu excepţia căilor ferate, special amenajata pentru traficul pietonal sau rutier, deschisa circulaţiei publice; drumurile care sunt închise circulaţiei publice sunt semnalizate la intrare cu inscripţii vizibile”.
Ar fi contrar scopului legii altfel cum este reglementat în art.2 din O.U.G. nr.195/2002, să se aprecieze că cele două spaţii deşi deschise circulaţiei publice nu sunt drumuri publice ,întrucât potrivit textului dispozitiile prevazute in ordonanta de urgenta au ca scop asigurarea desfasurarii fluente si in siguranta a circulatiei pe drumurile publice, precum si ocrotirea vietii, integritatii corporale si a sanatatii persoanelor participante la trafic sau aflate in zona drumului public, protectia drepturilor si intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietatii publice si private, cat si a mediului.
Astfel prin excluderea acestor spaţii de sub incidenţa dispoziţiilor legale menţinate s-ar pune în pericol siguranţa circulaţiei precum şi integritatea corporală şi sănătatea celor care circulă în aceste zone.Ca atare Curtea apreciază că în cauză este îndeplinită latura obiectivă a infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are în sânge o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, prevăzută la art. 87 alin. 1 din O.U.G. nr.195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice. Pentru aceste considerente se va dispune condamnarea inculpatului la o pedeapsă de 6 luni, cu reţinerea art. 74 a-c, 76 d Cod penal. La individualizarea judiciară a pedepsei instanţa de recurs va reţine în favoarea inculpatului circumstanţele atenuante şi va reduce pedeapsa potrivit art.76 sub minimul special.
În baza art. 71 Cod penal va interzice inculpatului exerciţiul drepturilor civile prev. de art. 64 lit. a teza a II-a, b Cod penal.
În baza art. 81 Cod penal se va dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicate pe durata unui termen de încercare de 2 ani şi 6 luni.
În baza art. 83 Cod penal atrage atenţia inculpatului asupra cauzelor ce atrag revocarea suspendării executării pedepsei.
