Îndatorirea organelor de urmărire penală.
art. 3, 4, C.pr.pen.
art. 200, 222, C.pr.pen.
Primind plângerea organele de urmărire penală în virtutea rolului activ sunt datoare să strângă probele necesare cu privire la existenţa infracţiunilor menţionate, identificarea făptuitorilor şi stabilirea răspunderii acestora în scopul aflării adevărului.
Decizia penală nr. 1254, din 9 decembrie 2010
Prin sentinţa penală nr.313 pronunţată la 01.10.2010 de Tribunalul Dâmboviţa, a fost admisă plângerea formulată de petenta SC A. D. SA, împotriva rezoluţiei nr. 186/P/2009 din 17.02.2010 privind scoaterea de sub urmărire penală a făptuitorului C.V., administrator al SC A. O. Com SRL Târgovişte, pronunţată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmboviţa, rezoluţie ce a fost desfiinţată iar cauza trimisă procurorului în vederea redeschiderii urmăririi penale pentru faptele sesizate în plângere.
În motivarea plângerii petenta a arătat că prin rezoluţia pronunţată la 17.02.2010 procurorul a dispus doar scoaterea de sub urmărire penală a administratorului societăţii A.O.Com, sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 83 lit.b din Legea nr. 83/1998, respectiv pentru punerea în circulaţie fără drept a unui produs, purtând o marcă identică sau similară cu o marcă înregistrată pentru produse identice, fără a disjunge cauza şi a continua cercetările cu privire la autorul infracţiunii de contrafacere.
S-a apreciat astfel că soluţia pronunţată este nelegală, întrucât fapta prevăzută de art. 52 lit. g din Ordonanţa nr.80/2000, (introducerea pe piaţă de mărfuri pirat sau contrafăcute), nu se suprapune infracţiunii de contrafacere prev. de art. 35 alin.2 din Legea nr.84/1998 iar, chiar dacă nu s-a reţinut în sarcina persoanei care a comercializat bujiile contrafăcute, nicio faptă prevăzută de legea penală, aceste piese au legătură cu o faptă prevăzută de legea penală – contrafacerea şi nu pot reveni în circuitul civil.
Prin rezoluţia atacată s-a reţinut că în 06.05.2009, cu ocazia unui control efectuat de lucrătorii din cadrul I.P.J. Dâmboviţa, la S.C. A.O.Com S.R.L. Târgovişte, aflată în administrarea învinuitului C.V., au fost identificate expuse la vânzare, în vederea comercializării mai multe piese auto, ce păreau a fi contrafăcute, astfel că au fost ridicate pentru cercetări.
Din relaţiile transmise de SC. A.D. S.A.,a rezultat că un număr de 23 din produsele identificate, mai precis cele inscripţionate, EYQUEM RFC 52 LZ Made in France, 709 BC sunt contrafăcute, constituindu-se parte civilă cu suma de 2094,4 lei.
Materialul de urmărire penală întocmit în cauză a relevat că în cauză sunt aplicabile prevederile art. 249 şi art.10 lit. b Cod proc. penală, întrucât fapta nu este prevăzută de legea penală, reţinându-se aplicabilitatea disp. art. 52 din O.G. nr.80/2000, care prevăd că este interzisă introducerea pe piaţă sau comercializarea următoarelor categorii de produse şi materiale de exploatare: produse pirat sau contrafăcute, iar art. 6 stabileşte că încălcarea acestei interdicţii constituie contravenţie.
Judecătorul fondului a arătat că potrivit art. 83 alin.1 lit. a din Legea nr.84/1994 constituie infracţiune contrafacerea, imitarea sau folosirea fără drept a unei mărci în scopul inducerii în eroare a publicului, asupra calităţii produselor sau serviciilor la care se referă marca.
Totodată, în conformitate cu alin.2 din acelaşi text, săvârşirea de către un terţ a oricărui act prevăzut la art. 35 alin.3 fără consimţământul titularului mărcii înregistrate, constituie infracţiunea de contrafacere, prin care se înţelege fabricarea, confecţionarea sau crearea unui obiect care imită o marcă înregistrată legal, adică o reproducere identică sau cvasi identică a unei mărci protejate.
Pe de altă parte, punerea în circulaţie fără drept a unui produs, purtând o marcă identică sau similară celei legal înregistrate, faptă incriminată de art. 83 alin.1 lit. b din Legea nr.84/1998, presupune orice acţiune prin care se realizează introducerea produsului în circuitul desfacerii bunului: expunerea spre vânzare, vânzarea, punerea în gaj, împrumutul sau chiar oferirea cu titlu gratuit.
Aşadar, spre deosebire de contrafacerea produsului, care presupune o activitate de creaţie a acestuia, fapta reglementată de art. 83 alin.1 lit.a, „punerea în circulaţie a obiectului”, incriminată în acelaşi text la litera b, implică prin definiţie o activitate de introducere în circuitul desfacerii bunului, a obiectului contrafăcut, creat în prealabil. Ori, interdicţia prevăzută de art. 52 lit.g din O.G. nr.80/2000 prohibeşte acţiunea de introducere pe piaţă a unor produse pirat sau contrafăcute sub sancţiunea contravenţională reglementată de art. 6 alin.1 lit. c din acelaşi text, ceea ce înseamnă că această normă s-ar putea suprapune exclusiv modalităţii normativ reglementate de art. 83 alin.1 lit. b nu şi celei prevăzute de litera a din aceeaşi normă, pe motiv că nu se poate pune semnul egal între contrafacerea unui produs şi punerea lui în circulaţie consecutivă acestei acţiuni, după distincţia deja operată.
Aşa fiind, instanţa de fond a apreciat că infracţiunea reglementată de art. 83 alin.1 lit. a, alin.2 din Legea nr. 84/1998 are o existenţă autonomă de sine stătătoare, atât în raport de contravenţia prevăzută de art. 6 alin.1 lit. c rap. la art. 52 lit. g din O.G. nr. 80/2000, cât şi în raport de infracţiunea prev. de art. 83 alin.1 lit. b din Legea nr. 84/1998.
Având în vedere aceste considerente şi faţă de împrejurarea că organul de cercetare penală nu a efectuat o cercetare completă rezumându-se doar la aspectul de comercializare a pieselor fără a identifica autorul sau autorii faptelor de contrafacere a acestor piese, instanţa a apreciat că plângerea formulată este întemeiată, situaţie în care va desfiinţa rezoluţia de scoatere de sub urmărire penală şi va trimite cauza procurorului în vederea redeschiderii urmăririi penale, urmând a se avea în vedere toate aspectele sesizate de către persoana vătămată prin plângerea formulată.
Împotriva acestei soluţii a declarat recurs C.V. criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea acestei căi de atac, recurentul a precizat că plângerea iniţială la privit pe acesta, iar prin rezoluţie s-a dispus scoaterea sa de sub urmărire penală, motiv pentru care extinderea în continuare a urmăririi penale ar echivala cu o depăşire a limitelor legale pe care o are procurorul.
Analizând recursul formulat, prin prisma actelor şi lucrărilor dosarului, a criticilor invocate, dar şi sub toate aspectele conform art. 3856 alin.3 C.p.p. Curtea a apreciat că această cale de atac este nefondată, menţionând că organele de urmărire penală şi îndeosebi procurorul, sesizate cu posibilitatea săvârşirii unei fapte prevăzute de legea penală, în virtutea rolului activ stabilit de către art. 4 şi conform principiului aflării adevărului statuat de art. 3 ambele texte din C.p.p. ar trebui şi, în speţă ar fi trebuit, aşa cum a precizat instanţa de fond să efectueze cercetare completă pentru a identifica autorii posibilelor fapte de contrafacere a pieselor comercializate de către petent şi nu să se rezume doar la acest din urmă simplu aspect pentru care C. V. a şi fost cercetat. Aceste îndatoriri ale procurorilor rezidă din art. 200 Cod procedură penală, conform căruia urmărirea penală are ca obiect strângerea probelor necesare cu privire la existenţa infracţiunilor, identificarea făptuitorilor şi la stabilirea răspunderii acestora, infracţiuni care au fost menţionate în plângerea întocmită de către persoana fizică sau juridică considerată vătămată.
Fiind astfel necesară o cercetare pentru identificarea eventualilor autori a infracţiunii de contrafacere a pieselor indicate de către SC A.D. SA respectiv, 23 bujii inscripţionate EYQUEM RFC 52 LZ made în France 709 BC, în mod justificat a fost desfiinţată rezoluţia dispusă de către procuror şi cauza trimisă acestuia, în vederea redeschiderii urmăririi penale pentru aceste fapte care de altfel au fost sesizate în plângere.
