Dispoziţiile art. 4 din Legea nr. 554/2004, în forma modificată prin Legea nr. 76/2012, sunt aplicabile numai în dosarele având ca obiect cereri formulate după intrarea în vigoare a Noului Cod de procedură civilă şi care se soluţionează potrivit acestuia.
Din dispoziţiile art. 4 din Legea nr. 554/2004 rezultă că nelegalitatea unui act administrativ nu poate fi invocată în acelaşi timp, în cadrul aceluiaşi litigiu, şi pe calea acţiunii directe şi pe cale incidentală, prin excepţia de nelegalitate.
Secţia a II-a civilă, de administrativ şi fiscal, Încheierea din 15 octombrie 2013
Recurenţii-reclamanţi au invocat, cu ocazia soluţionării recursului formulat împotriva sentinţei pronunţate de Tribunalul Prahova, excepţia de nelegalitate a Ordinului nr. 1446382/15.06.2011 emis de Inspectoratul de Jandarmi Constanţa, de punere la dispoziţie a reclamanţilor.
Curtea a constatat că, potrivit dispoziţiilor art. 4 din Legea nr. 554/2004, în vigoare la data formulării cererii de chemare în judecată soluţionată prin sentinţa recurată, legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepţie, din oficiu sau la cererea părţii interesate, în acest caz instanţa, constatând că de actul administrativ depinde soluţionarea litigiului pe fond, sesizează, prin încheiere motivată, instanţa de contencios administrativ competentă şi suspendă cauza, suspendarea cauzei nu se dispune în ipoteza în care instanţa în faţa căreia s-a ridicat excepţia de nelegalitate este instanţa de contencios administrativ competentă să o soluţioneze. Potrivit acestor dispoziţii, instanţa în faţa căreia s-a invocat excepţia de nelegalitate, în situaţia în care constată că de actul administrativ depinde soluţionarea litigiului pe fond, sesizează instanţa competentă să o soluţioneze, pentru stabilirea instanţei competente fiind aplicabile dispoziţiile art. 10 din Legea nr. 554/2004.
Pe cale de consecinţă, având în vedere că Ordinul nr. 1446382/15.06.2011 este emis de Inspectoratul de Jandarmi Constanţa, autoritate publică la nivel judeţean, în situaţia admiterii cererii de sesizare, competenţa de soluţionare a excepţiei de nelegalitate aparţine tribunalului.
Dispoziţiile art. 4 din Legea nr. 554/2004, în forma modificată prin Legea nr. 76/2012, invocate de recurenţii reclamanţi, care prevăd că legalitatea unui act administrativ cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepţie, din oficiu sau la cererea părţii interesate, instanţa învestită cu fondul litigiului şi în faţa căreia a fost invocată excepţia de nelegalitate, constatând că de actul administrativ cu caracter individual depinde soluţionarea litigiului pe fond, este competentă să se pronunţe asupra excepţiei, fie printr-o încheiere interlocutorie, fie prin hotărârea pe care o va pronunţa în cauză, nu sunt incidente în prezenta cauză.
Aceste dispoziţii care, spre deosebire de cele în forma anterioară modificării prin Legea nr. 76/2012, prevăd competenţa de soluţionare a excepţiei de nelegalitate în favoarea instanţei învestite cu fondul litigiului, sunt aplicabile numai în dosarele având ca obiect cereri formulate după intrarea în vigoare a Noului Cod de procedură civilă, şi care se soluţionează potrivit acestuia, întrucât modificarea art. 4 din Legea nr. 554/2004 a fost efectuată prin Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, aşadar art. 4 în forma modificată prin Legea nr. 76/2012 se aplică numai proceselor începute după intrarea acestuia în vigoare, procesele începute prin cereri depuse înainte de data intrării în vigoare a Codului de procedură civilă rămân supuse legii vechi (art. 3 din Legea nr. 76/2012). Art. 1 din Legea nr. 76 /2012 pentru punerea în aplicare a Codului de procedură civilă precizează la art. 1 că legea cuprinde dispoziţiile pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, având ca principal obiect punerea de acord a legislaţiei procesual civile existente cu prevederile acestuia.
Analizând admisibilitatea excepţiei de nelegalitate, în vederea sesizării instanţei competente să o soluţioneze, în conformitate cu dispoziţiile potrivit cărora sesizarea instanţei competente să soluţioneze excepţia se face atunci când instanţa constată că de actul administrativ cu caracter individual depinde soluţionarea litigiului pe fond, Curtea a reţinut că recurenţii au invocat în recurs excepţia de nelegalitate a Ordinului nr. 1446382/15.06.2011 emis de Inspectoratul de Jandarmi Constanţa, de punere la dispoziţie. Cu privire la Ordinul nr. 1446382/15.06.2011, reclamanţii au formulat însă, la data de 18.01.2012, o cerere de precizare a cererii iniţiale, prin care au solicitat anularea actelor administrative de punere la dispoziţie.
Prin sentinţa nr. 1820/2012, Tribunalul Constanţa a respins acţiunea formulată de reclamanţi. Cu privire la cererea de anulare a Ordinului nr. 1446382/15.06.2011, instanţa a reţinut că reclamanţii nu au făcut dovada formulării plângerii prealabile, motiv pentru care a apreciat întemeiată excepţia inadmisibilităţii invocată de pârâţi şi a respins cererea.
În recursul formulat împotriva acestei sentinţe, ce formează obiectul prezentei cauze, recurenţii au criticat sentinţa cu privire la inadmisibilitatea cererii de anulare a Ordinului de punere la dispoziţie. Rezultă aşadar că, prin cererea precizată formulată la instanţa de fond, reclamanţii au solicitat anularea Ordinului nr. 1446382/15.06.2011, cu privire la care au invocat în recurs excepţia de nelegalitate. Din dispoziţiile art. 4 din Legea nr. 554/2004 rezultă însă că nelegalitatea unui act administrativ nu poate fi invocată în acelaşi timp, în cadrul aceluiaşi litigiu, şi pe calea acţiunii directe şi pe cale incidentală, prin excepţia de nelegalitate. Pentru invocarea excepţiei de nelegalitate, este necesar ca actul administrativ cu privire la care se invocă această excepţie să fie un alt act decât actul administrativ a cărui anulare s-a solicitat pe calea acţiunii directe, în caz contrar nefiind posibil a se constata că de legalitatea acestuia depinde soluţionarea litigiului pe fondul reprezentat de acelaşi act; chiar dacă se invocă faptul că de legalitatea Ordinului nr. 1446382/15.06.2011 depinde soluţionarea cererilor de anulare a celorlalte acte administrative, a căror anulare s-a solicitat, cererea reclamanţilor de anulare a acestui ordin exclude posibilitatea verificării legalităţii aceluiaşi act pe calea excepţiei de nelegalitate.
Pentru toate aceste motive, Curtea a respins ca inadmisibilă excepţia de nelegalitate a Ordinului nr. 1446382/15.06.2011.
(Judecător Adriana Secreţeanu)
