C. proc. pen., art. 148 lit. h)
Pentru a se dispune menţinerea arestării preventive, trebuie să existe probe certe că inculpatul prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
în speţă, ţinând seama de împrejurările în care a avut loc conflictul, la care au fost prezente doar părţile, de intervalul mare de timp scurs de la data producerii acestuia, în care inculpatul fiind liber nu a încălcat legea penală, de persona acestuia, instanţa de recurs a constatat că lăsarea în libertate a inculpatului nu prezintă nici un pericol pentru ordinea publică.
încheierea nr. 119/R din 18 noiembrie 2005 – L.P.
Prin încheierea de şedinţă din data de 15 noiembrie 2005, Tribunalul Braşov a luat măsura arestării preventive faţă de inculpatul P.C., apreciind că în cauză, raportat la probele administrate, subzistă temeiurile arestării preventive.
împotriva încheierii a declarat recurs inculpatul, solicitând revocarea arestării preventive şi judecarea în stare de libertate, deoarece nu prezintă pericol pentru ordinea publică.
Recursul inculpatului este fondat.
Prin încheierea nr. 81 din 15 noiembrie 2005, Tribunalul Braşov a dispus arestarea preventivă a inculpatului-recurent pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 217 alin. (1) şi (4) C. pen. şi art. 20, raportat la C. pen., constând în aceea că, în data de 8.09.2004, a aruncat cu o sticlă din plastic conţinând lichid inflamabil, pe care a aprins-o asupra părţii vătămate B.M., provocându-i leziuni corporale vindecabile în 3 luni de zile de îngrijiri medicale, ce i-au pus viaţa în primejdie şi cu aceeaşi ocazie a deteriorat prin incendiere autovehiculul aceleiaşi părţi vătămate, producând un prejudiciu de 200 lei.
Temeiurile arestării preventive l-au constituit prevederile art. 148 lit. h) C. proc. pen.
Ţinând seama de probele administrate în cauză, până la acel moment, s-a constatat că soluţia primei instanţe nu este temeinică, întrucât luarea măsurii arestării preventive nu este justificată de buna desfăşurare a procesului penal, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 136 C. proc. pen.
Probele administrate în cauză dovedesc existenţa în data de 8 septembrie 2004 a unui conflict între părţi, soldat cu vătămarea corporală atât a părţii vătămate, cât şi a inculpatului, leziuni atestate prin acte medicale, existând totodată aspecte neclarificate privind modul în care s-a desfăşurat conflictul, cu consecinţe asupra incidenţei art. 143 C. proc. pen.
De asemenea, ţinând seama de împrejurările în care a avut loc conflictul, la care au fost prezente doar părţile (fară a fi identificaţi martori oculari), de intervalul mare de timp scurs de la data producerii acestuia (mai mult de un an de zile) în care inculpatul fiind liber nu a încălcat legea penală, de persona acestuia (nu are antecedente penale, poziţia procesuală pe care o are, starea de conflict dintre părţi), instanţa de recurs a constatat că lăsarea în libertate a inculpatului nu prezintă nici un pericol pentru ordinea publică.
La dosarul cauzei nu există probe certe în sensul cerut de art. 148 lit. h) C. proc. pen., astfel că măsura arestării preventive apare ca nefondată.
Faptul că inculpatul nu s-a prezentat în faţa organelor de urmărire penală în momentul în care a fost citat nu justifică, prin el însuşi, luarea unei măsuri de prevenţie şi nu constituie un temei pentru constatarea că inculpatul prezintă, într-adevăr, pericol pentru ordinea publică, aceasta cu atât mai mult cu cât cercetările au stagnat în cauză până la momentul citării inculpatului.
în consecinţă, recursul inculpatului a fost admis şi, în cadrul rejudecării, s-a respins propunerea Parchetului privind arestarea preventivă a inculpatului-recurent, dispunându-se punerea de îndată în libertate a acestuia dacă nu este arestat preventiv în altă cauză.
Totodată, s-a dispus anularea mandatului de arestare preventivă.
