Prin cererea adresată acestei instanţe şi înregistrată sub nr.6024 din 15.09.2009 d-l R.-I. T. a chemat în judecată SC T. CT SA Oneşti solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să fie anulată decizia de desfacere disciplinară a contractului de muncă nr.37/12.08.2009, să se dispună reintegrarea sa pe postul avut anterior, să fie obligată intimata la plata despăgubirilor reprezentând drepturile salariale cuvenite până la reintegrarea efectivă precum şi la plata daunelor morale în cuantum de 3000 lei.
În motivarea acţiunii sale, a arătat contestatorul că angajatorul a încălcat dispoziţiile art.268 alin.(1) codul muncii, situaţia despre care se face vorbire în decizie poziţionându-se în timp în perioada 2007-august, septembrie 2008, cercetarea disciplinară demarându-se în august 2009 iar decizia datând din 12.08.2009. A arătat, de asemenea, contestatorul că abaterile reţinute în sarcina sa nu sunt reală, până în iulie 2009 neaducându-i-se la cunoştinţă nici un fel de reclamanţii referitoare la derularea contractelor încheiate cu SC T. SA şi SC S.S., iar în ceea ce priveşte aparatele de măsură convocarea comisiei de recepţie nu intra în atribuţiile sale, la 27.07.2009 laboratorul de metrologie al intimatei figurând cu zero neconformităţi iar din 1981 de când activează în cadrul acestui serviciu nu a înregistrat nici o sancţiune disciplinară sau vreo neconformitate.
Cererea privind daunele morale a fost motivată de contestator prin aceea că din momentul desfacerii contractului de muncă s-a confruntat cu o situaţie neconformă statutului său profesional, fiind prejudiciat atât el cât şi familia sa din punct de vedere moral având în vedere aprecierea de care s-a bucurat din punct de vedere profesional.
În dovedirea susţinerilor sale, contestatorul a depus la dosar înscrisuri (f.5-9, 48-51)
Acţiunea este legal scutită de plata taxei judiciare de timbru potrivit tart.285 din Codul muncii.
Formulând întâmpinare prin reprezentantul său legal (f.19-23), SC T. CT SA Oneşti a solicitat respingerea contestaţiei ca nefondată cu motivarea că practica şi doctrina judiciară au statuat că data luării la cunoştinţă de către angajator este data înregistrării referatului sau sesizării care priveşte săvârşirea abaterii disciplinare, în speţă data în discuţie fiind 10.08.2009 când s-a întocmit referatul nr.1024 şi că d-l T. R.I se face vinovat de depăşirea atribuţiilor de serviciu, de semnarea situaţiilor de lucrări fără verificarea efectivă a lucrărilor efectuate, nepredarea frontului de lucru către SC T. şi S.S., semnarea, confirmarea şi acceptarea la plată a facturilor fără a avea atribuţii în acest sens, nerespectarea obligaţiilor din contractele încheiate cu societăţile menţionate care prevăd că la finalizarea lucrărilor trebuia cerută convocarea comisiei de recepţie.
Intimata a depus la dosar, prin reprezentantul său, înscrisuri (f.25-44).
Examinând actele dosarului, în soluţionarea cu prioritate a excepţiei prescripţiei extinctive a dreptului angajatorului de a aplica sancţiunea disciplinară, instanţa reţine următoarele:
Prin decizia nr.37/12.08.2009 SC T. CT SA Oneşti a dispus încetarea începând cu data de 12.08.2009 a contractului de muncă al d-lui R. I. T., în temeiul art.61 lit.a) din Codul muncii, în urma referatului nr.1370/9.07.2009, reţinând că acesta se face vinovat, în ceea ce priveşte derularea contractelor cu SC T. SA şi S.S., de depăşirea atribuţiilor de serviciu prevăzute în fişa postului prin semnarea, confirmarea şi acceptarea la plată a unor situaţii de lucrări fără verificarea efectivă a acestora, consecinţa fiind prejudicierea societăţii prin nefuncţionarea programelor de automatizare-monitorizare. S-a consemnat, de asemenea, în cuprinsul deciziei de sancţionare faptul că marea majoritate a aparatelor de măsură se află la limita scadenţei de verificare metrologică şi faptul că salariatul a încălcat prevederile contractului încheiat cu cele două societăţi prin neconvocarea comisiei de recepţie la finalizarea lucrărilor.
Contestatorul a fost, deci, sancţionat pentru fapte comise în legătură cu derularea a două contracte încheiate de SC T. CT SA Oneşti cu fiecare dintre cele două societăţi, SC T. SA şi S.S., perioada de derulare a contractelor fiind 2006-2008, astfel cum rezultă chiar din cuprinsul referatului menţionat în cuprinsul deciziei de sancţionare, nr.1370/9.07.2009 (f.30) dar şi din procesele-verbale de recepţie lucrări, înregistrat sub nr.895/2.09.2008, 896/2.09.2008, 48/31.10.2007, 47/31.10.2007 (f.48-51).
Dată fiind perioada de derulare a celor două contracte, se presupune că şi operaţiunile efectuate de contestator au fost efectuate în aceeaşi perioadă, societatea intimată neindicând o dată ulterioară la care s-ar fi efectuat alte operaţiuni de natură a aduce prejudicii societăţii decât în convocatorul 1523/4.08.2009 în care se face referire la perioada 2008-2009 fără a se preciza în ce constau în concret faptele incriminate.
În aceste condiţii, instanţa constată că aplicarea sancţiunii disciplinare s-a efectuat cu încălcarea art.268 din codul muncii potrivit căruia angajatorul dispune aplicarea sancţiunii disciplinare printr-o decizie emisă în formă scrisă, în termen de 30 de zile calendaristice de la data luării la cunoştinţă despre săvârşirea abaterii disciplinare, dar nu mai târziu de 6 luni de la data săvârşirii faptei.
Nu poate fi reţinută susţinerea intimatei potrivit căreia termenul de aplicare a sancţiunii curge de la data înregistrării referatului nr.1370/9.07.2009, textul art.268 impunând, în toate cazurile, respectarea termenului de 6 luni de la data săvârşirii faptelor.
În consecinţă, în temeiul art.78 din codul muncii, admiţând în parte contestaţia, instanţa va constata prescris dreptul angajatorului de a aplica sancţiunea disciplinară pentru fapte săvârşite în perioada 2006-2008, va anula decizia emisă la 12.08.2009 şi, dispunând reintegrarea salariatului pe postul deţinut anterior, va obliga societatea intimată să-i plătească despăgubiri echivalente cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care a r fi beneficiat până la data reintegrării efective.
Deşi a solicitat obligarea societăţii angajatoare la plata de daune morale, contestatorul nu a administrat probe în dovedirea prejudiciului moral pe care susţine că l-ar fi suferit, motiv pentru care cererea sa vizând aceste daune va fi respinsa ca nefondată.
Dând eficienţă şi dispoziţiilor art.275, instanţa va obliga intimata să plătească suma de 1000 lei contestatorului cu titlu de cheltuieli de judecată (onorariu avocat) potrivit chitanţei depuse la dosar (f.52).
