Arestare preventivă. Condiţii. Infracţiune flagrantă


Faptul că infracţiunea este flagrantă, iar pedeapsa închisorii prevăzută de lege este mai mare de 1 an, fiind deci întrunite condiţiile prevăzute de art. 148 alin. 1 lit. b) din Codul de procedură penală, nu atrage de la sine, de drept, luarea măsurii arestării preventive, aceasta fiind lăsată la aprecierea judecătorului.

(Decizia nr. 123 din 24 martie 2004 – Secţia a 11-a penală)

Prin încheierea de şedinţă din 20 martie 2004, pronunţată de Tribunalul Bucureşti – Secţia a Il-a penală, în Dosarul nr. 1611/2004, a fost respinsă ca nefondată propunerea Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti privind arestarea preventivă a inculpaţilor Z.I.G. şi S.C., cercetaţi pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat.

S-a apreciat că lăsarea în libertate a inculpaţilor nu prezintă pericol pentru ordinea publică, ei nefiind cunoscuţi cu antecedente penale şi având anterior o comportare bună.

împotriva acestei încheieri a declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, arătând că infracţiunea a fost flagrantă şi lăsarea inculpaţilor în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică.

Recursul nu este fondat.

Potrivit prevederilor art. 148 alin. 1 din Codul de procedură penală, măsura arestării inculpatului poate fi luată dacă sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 143 din Codul de procedură penală şi numai în vreunul dintre cazurile enumerate în art. 148 alin. 1 lit. a)- i) din Codul de procedură penală. Prin urmare, întrunirea cumulativă a condiţiilor prevăzute de art. 143 şi 148 din Codul de procedură penală (inclusiv sub aspectul caracterului flagrant al infracţiunii) nu atrage de la sine, de drept, luarea măsurii arestării preventive, aceasta fiind lăsată la aprecierea judecătorului. El va analiza nu numai îndeplinirea condiţiilor prevăzute de lege, ci şi dacă măsura arestării preventive este sau nu justificată.

La aceeaşi concluzie se ajunge şi prin interpretarea dispoziţiilor art. 1403 alin. 7 din Codul de procedură penală, în care se reglementează calea de atac împotriva încheierii pronunţate de instanţă în cursul urmăririi penale privind arestarea preventivă.