Criteriile ce trebuie avute în vedere la încredintarea minorului catre unul dintre parinti se subsumeaza asigurarii interesului sau superior
Domeniu – familie
(CURTEA DE APEL BUCURESTI – SECTIA A III-A CIVILA SI PENTRU CAUZE CU MINORI SI DE FAMILIE – DOSAR NR.3364/303/2008 – DECIZIA CIVILA NR.1056/07.06.2012)
Prin cererea înregistrata pe rolul Judecatoriei sectorului 6 Bucuresti la data de 22.04.2008, reclamanta V.E. a chemat în judecata pe pârâtul V.B.-A. solicitând instantei ca prin hotarârea ce va pronunta sa dispuna desfacerea casatoriei încheiata între parti la data de 15.07.2006, prin divort din culpa pârâtului, revenirea sa la numele purtat anterior casatoriei, încredintarea catre ea spre crestere si educare minorul R.-C., nascut la data de 03.10.2006 si obligarea pârâtul la plata unei pensii de întretinere în favoarea minorului.
Pârâtul a depus la dosar întâmpinare si cerere reconventionala prin care a solicitat admiterea în parte a cererii principale si în totalitate a cererii reconventionale în sensul de a dispune desfacerea casatoriei prin divort din culpa reclamantei-pârâte, încredintarea minorului spre cresterea si educarea pârâtului-reclamant cu obligarea reclamantei-pârâte la plata pensiei de întretinere în favoarea minorului, revenirea reclamantei-pârâte la numele purtat anterior încheierii casatoriei; în subsidiar pârâtul-reclamant a solicitat stabilirea unui program de vizitare a minorului în situatia în care acesta nu îi va fi încredintat spre crestere si educare.
Prin sentinta civila nr.5332 din 04.09.2008, instanta de fond a admis în parte cererea principala formulata de reclamanta-pârâta si a admis în parte cererea reconventionala. S-a admis exceptia nesustinerii capatului 1 al cererii reconventionale. S-a admis în parte cererea reconventionala si în consecinta: s-a declarat desfacuta casatoria încheiata între parti la data de 15.07.2006 si înregistrata în Registrul Starii Civile al Consiliului Local Sector 6 Bucuresti sub nr. 1391/15.07.2006 prin divort din culpa comuna. S-a dispus revenirea reclamantei-pârâte la numele purtat anterior casatoriei, respectiv “Z.”. Minorul R.-C., nascut la data de 03.10.2006 a fost încredintat spre crestere si educare reclamantei-pârâte si pârâtul-reclamant a fost obligat la prestarea catre minor a unei pensii de întretinere în cuantum de 250,00 RON lunar, începând cu 04.09.2008 pâna la majorat. Pârâtului-reclamant i s-a încuviintat sa aiba legaturi personale cu minorul R.-C., nascut la data de 03.10.2006, stabilind program de vizitare la domiciliul reclamantei-pârâte: de doua ori pe luna, în zilele de sâmbata sau duminica , într-un interval orar de minim 4 ore pentru fiecare vizita. S-a încuviintat ambelor parti ca la desfasurarea programului de vizita sa participe însotitorii personali ai partilor. S-a încuviintat partilor ca desfasurarea programului de vizitare sa se desfasoare în zilele de sâmbata sau duminica , convenite de acestea, cu înstiintare prealabila scrisa din partea pârâtului-reclamant si confirmare scrisa din partea reclamantei-pârâte. S-au compensate cheltuielile de judecata. S-a respins ca nesustinut capatul de cerere reconventionala având ca obiect desfacerea casatoriei.
Pentru a hotarî astfel prima instanta a retinut ca partile s-au casatorit în data de 15.07.2006, din aceasta casatorie rezultând minorul R.-C., nascut la data de 03.10.2006. Dupa casatorie sotii s-au stabilit în domiciliul pârâtului-reclamant (locuinta mamei acestuia), domiciliu în care mai locuiesc mama pârâtului-reclamant, fratele acestuia si nepoata de frate a pârâtului-reclamant. Instanta de fond a constatat ca prin actele medicale depuse la dosar s-a dovedit ca ambii soti au probleme grave de sanatate (sotia este nevazatoare, iar sotul este diagnosticat cu parapareza forte spastica ataxica sechelara post encefalita infantila, Oligofrenie II) probleme care impun cu necesitate asistarea lor permanenta de catre însotitori; aceste probleme de sanatate au determinat aparitia unor dependente ale sotilor de ajutorul membrilor familiei sau de ajutorul însotitorilor. Instanta a retinut totodata ca în situatia în care sotii si-au stabilit domiciliul în locuinta familiei pârâtului-reclamant, ajutorul de care erau practic dependenti urma a fi asigurat de membrii familiei pârâtului-reclamant. În acest context între sotie si membrii familiei pârâtului-reclamant (mama si frate) au aparut neîntelegeri care au degenerat în situatii conflictuale.
Având în vedere ca în cauza nu s-a dovedit ca vreunul dintre soti a încercat sa abordeze conflictul într-o maniera care sa ofere sanse ambilor soti de a-si exprima propriile nemultumiri, de a-si afirma asteptarile de la celalalt si de a oferi posibilitatea reala ca cei doi soti sa ajunga la o solutie comuna instanta de fond a apreciat ca vatamarea relatiei maritale s-a produs ca urmare a împrejurarii ca ambii soti au abordat subiectiv acest conflict, interesându-i doar aspectele/ nemultumirile personale, neinteresându-i nemultumirile sau problemele celuilalt sot.
În ceea ce priveste încredintarea minorului instanta de fond a retinut din probele administrate ca ambii soti s-au ocupat de cresterea si educarea minorului, ajutate fiind de bunica paterna. Potrivit referatelor de ancheta sociala întocmite în cauza de autoritatile tutelare ambele parti au posibilitatea de a se ocupa de cresterea si educarea copilului; instanta a retinut însa ca ambele parti au nevoie de sustinere din partea unor persoane adulte pentru a-si exercita corespunzator obligatiile parintesti.
Fata de împrejurarea ca prin sentinta civila nr.3126/09.05.2008 a Judecatoriei Sector 6 Bucuresti s-a dispus încredintarea provizorie a minorului spre crestere si educare reclamantei-pârâte (pâna la solutionarea cererii de divort) dar ca aceasta masura, desi executorie, nu a fost executata voluntar de catre pârâtul-reclamant (partile extinzând starea conflictuala si asupra relatiei dintre parinti si minor), mai mult pârâtul a exercitat acte de opozitie fata de executarea silita, instanta de fond a concluzionat ca pârâtul-reclamant nu a acceptat solutia judecatoreasca si a reactionat în contra intereselor minorului întreprinzând acte de sustragere de la executare, aspecte ce contureaza o încalcare de catre pârât atât a drepturilor reclamantei-pârâte (recunoscute de lege si consolidate printr-o hotarâre judecatoreasca executorie), cât si a drepturilor minorului.
Instanta de fond a apreciat ca fata de pozitia exprimata pâna în prezent de catre pârâtul-reclamant acesta este în masura ca, în eventualitatea în care i-ar fi încredintat minorul, sa considere ca este singurul parinte care are drepturi asupra minorului si sa împiedice pe reclamanta-pârâta în exercitarea drepturilor parentale, lipsindu-l si pe minor de dreptul de a avea relatii personale cu celalalt parinte.
Împotriva acestei sentinte a declarat apel pârâtul V.B.A. criticând solutia instantei de fond cu privire la capatul de cerere privind încredintarea minorului.
În dezvoltarea motivelor de apel, apelantul pârât a aratat ca instanta de fond în mod gresit a solutionat capatul de cerere privind încredintarea minorului, întrucât interesul-superior al copilului nu este neaparat acela de a fi aproape de mama sa atâta timp cât aceasta nu este în masura sa-i ofere un trai civilizat si a plecat în Spania, acolo unde a fost si pârâtul si a fost calvarul vietii sale. S-a mai arata ca prima instanta a apreciat ca reclamanta are un spatiu locativ optim pentru cresterea copilului, dar aceasta nu locuieste în casa de la Constanta, ci în Spania.
Intimata reclamanta a formulat întâmpinare solicitând respingerea apelului ca nefondat.
La termenul din data de 13.04.2009, apelantul a depus o cerere (filele 44,45) prin care s-a invocat ca motiv de apel de ordine publica neconcordanta dintre data pronuntarii sentintei civile apelate – 04.09.2008, conform practicalei si mentiunii din finalul dispozitivului, si minuta de la fila 130 din dosar, din care rezulta ca aceasta hotarâre a fost pronuntata în sedinta publica “azi 03.09.2008” . În raport de dispozitiile art.108 alin.1 C.proc.civ. s-a aratat ca aceasta neconcordanta privind data pronuntarii sentintei apelate atrage nulitatea absoluta a minutei ca exceptie de ordine publica, motiv pentru care a solicitat admiterea apelului, casarea hotarârii instantei de fond si trimiterea dosarului la prima instanta pentru o noua judecata în conditii procedurale corespunzatoare.
Prin decizia civila nr.108/A/30.01.2012, Tribunalul Bucuresti – Sectia a IV-a Civila a respins ca nefondat apelul, cu consecinta obligarii apelantului la plata catre intimata a sumei de 2.000 lei, cheltuieli de judecata.
Tribunalul a apreciat ca apelul este nefondat pentru urmatoarele considerente:
În ceea ce priveste motivul de apel de odine publica invocat de apelant referitor la neconcordanta dintre data pronuntarii sentintei apelate si cea retinuta în minuta întocmita cu ocazia deliberarii, s-a considerat ca aceasta neconcordanta nu reprezinta o cauza de anulare a sentintei apelate, întrucât apelantul nu a facut dovada producerii vreunei vatamari din aceasta cauza.
Astfel, la termenul in data de 19.06.2008 s-a dispus amânarea cauzei în vederea audierii martorului propus de pârât, fiind acordat termen la data de 04.09.2008. La termenul din 04.09.2008, instanta a dispus decaderea pârâtului-reclamant din proba testimoniala, în baza art.186 pct.4 C.proc.civ. si a acordat partilor cuvântul pentru dezbateri pe fondul cauzei, fiind prezenta reclamanta, asistata si de avocat, precum si aparatorul pârâtului, acesta fiind lipsa.
La termenul din 04.09.2008, prima instanta a ramas în pronuntare, fiind pronuntata sentinta ce face obiectul prezentului apel. Chiar daca minuta întocmita cu ocazia deliberarii cuprinde mentiunea ca pronuntarea s-a facut la 03.09.2008, în realitatea dezbaterile si pronuntarea au avut loc la data de 04.09.2008, astfel ca apare ca evidenta eroarea materiala din partea finala a minutei referitoare la data pronuntarii. Cât timp pârâtul a fost reprezentat de aparatorul ales la termenul din data de 04.09.2008, când au avut loc dezbaterile pe fondul cauzei, si când instanta a ramas în pronuntare, având cunostinta de acest termen, neconcordanta invocata de apelant cu privire la data pronuntarii din minuta nu este de natura sa-i produca vreo vatamare care ar determina anularea sentintei.
În ceea ce priveste celelalte critici invocate de apelant, tribunalul a apreciat ca si acestea sunt neîntemeiate, întrucât din probele administrate în cauza, s-a retinut ca ambele parti au probleme de sanatate ce necesita sustinere din partea unor persoane adulte pentru a-si putea exercita în mod corespunzator obligatiile parintesti, aspecte retinute corect si de prima instanta.
Totodata, minorul a fost încredintat provizoriu mamei prin sentinta civila nr. 3126/09.05.2008 a Judecatoriei Sector 6 Bucuresti pâna la solutionarea definitiva a prezentului dosar, domiciliul minorului fiind stabilit prin aceeasi sentinta la mama, în Constanta. Încredintarea provizorie a minorului catre mama a fost justificata de vârsta frageda a minorului si de faptul ca mama are conditii mult mai bune de locuit, acesta beneficiind si de ajutorul parintilor sai.
Din referatul de ancheta sociala efectuat prin comisie rogatorie în Spania la domiciliul intimatei (filele 299-303), tribunalul a retinut ca intimata este rezidenta în Spania din anul 2007, dispune de o locuinta care îndeplineste toate conditiile necesare pentru a se locui în aceasta, dispune de ajutorul parintilor sai pentru cheltuielile domestice, iar minorul R.C. primeste asistenta socio-sanitara si educationala necesara pentru dezvoltarea sa. Minorul este scolarizat la Scoala “Nuestra Senora de Fatima ” din martie 2010 si în prezent urmeaza cursul de educatie infantila, minorul fiind adaptat si integrat celorlalti copii si adultilor din jurul sau.
Tribunalul a constatat, astfel, ca minorul este pe deplin integrat în Spania unde locuieste alaturi de mama sa si de bunicii materni, bucurându-se de toate conditiile necesare pentru cresterea si dezvoltarea specifice vârstei sale.
În consecinta, tribunalul a apreciat ca nu este în interesul minorului sa fie încredintat tatalui, având în vedere ca si acesta are probleme de sanatate care necesita la rândul lui îngrijire speciala, precum si faptul ca tatal s-a opus executarii sentintei prin care minorul a fost încredintat provizoriu mamei. Aceasta stare conflictuala dintre parti are consecinte negative asupra minorului, astfel ca în interesul minorului este ca acesta sa creasca alaturi de mama, locuind permanent cu aceasta de la data încredintarii provizorii pe calea ordonantei presedintiale si pâna în prezent. A scoate minorul din mediul în care a trait si unde se bucura de îngrijirea corespunzatoare vârstei si problemelor medicale pe care le are ar contraveni interesului superior al copilului.
În baza art.274 C.proc.civ. apelantul a fost obligat la plata catre intimata a sumei de 2.000 lei, cheltuieli de judecata, constând în onorariu de avocat, potrivit chitantei nr.2391357/31.07.2009 ( fila 306).
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul V.B.A., solicitând modificarea hotarârii atacate si rejudecând, sa se dispuna exercitarea autoritatii parintesti de ambii parinti, minorul urmând sa locuiasca la domiciliul tatalui.
1. În motivarea recursului, s-a sustinut ca solutia este netemeinica si nelegala, în ceea ce priveste capatul de cerere privind încredintarea minorului, întrucât în examinarea probelor administrate, instantele de fond si de apel nu au tinut cont de interesul superior al minorului, asa cum prevad dispozitiile art.2 alin.3 din Legea nr.272/2004.
Reclamanta pârâta, cu ajutorul altor persoane, în cursul anului 2008 a luat cu forta minorul din grija bunicii paterne, în timp ce se plimbau prin parc, iar ulterior a reusit sa duca minorul în Spania fara acordul expres al recurentului, asa cum prevede legea, fara sa cunoasca în ce împrejurari a reusit sa treaca granita. De atunci si pâna în prezent, recurentul este lipsit de posibilitatea de a-si exercita drepturile parintesti si mai mult decât atât de a avea relatii cu minorul.
Anchetele sociale efectuate în cauza au aratat ca recurentul are conditii si posibilitati adecvate pentru cresterea minorului, iar primii ani din viata acesta i-a petrecut în locuinta bunicii paterne unde s-a bucurat de afectiune si mediu optim de crestere si dezvoltare.
Recurentul a sustinut ca solutia este nelegala, întrucât instanta de apel nu a facut si aplicarea dispozitiilor art.483, 503 si 504 din Noul Cod Civil, care prevad ca autoritatea parinteasca se exercita de catre ambii parinti, chiar si în conditiile în care acestia au divortat, daca nu s-a dispus ca un singur parinte sa exercite autoritatea parinteasca. În conditiile în care minorul este în Spania, recurentul este lipsit de toate aceste drepturi.
2. Referitor la obligarea sa la plata cheltuielilor de judecata în apel, recurentul pârât a sustinut ca suma de 2.000 lei este disproportionata în raport de complexitatea cauzei în fata instantei de apel.
Recurentul a mentionat ca este diagnosticat cu parapareza forte spastica ataxica sechelara post encefalita infantila, având nevoie de însotitor si în aceste conditii are venituri modeste ce nu pot acoperi aceasta suma.
Intimata reclamanta a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat, întrucât recurentul nu precizeaza care sunt motivele de nelegalitate care ar putea determina admiterea recursului si modificarea deciziei recurate.
Critica recurentului privind încredintarea minorului este nefondata, întrucât din probele administrate, atât la fond, cât si în apel, rezulta fara putere de tagada ca mama poate asigura conditii mult mai bune de crestere si educare minorului.
Intimata a aratat ca este de acord sa exonereze recurentul de suportarea cheltuielilor de crestere si educare a minorului, având în vedere starea sanatatii invocata de acesta si veniturile sale modeste, dar trebuie avut în vedere ca este dreptul minorului si nu un drept al intimatei la care sa renunte.
În ceea ce priveste dreptul recurentului de a avea relatii personale cu minorul, este necontestat. Faptul ca temporar, intimata sta cu minorul în Spania, nu înseamna ca nu va facilita dezvoltarea relatiilor personale dintre tata si fiu, la întoarcerea în României. Este însa de necontestat si de notorietate ca pentru moment viata copilului în Spania este mult mai favorabila acestuia din punct de vedere material, învata limbi straine, are activitati extrascolare, deci este asigurat interesul superior al copilului.
În ceea ce priveste cererea de exercitare a autoritatii parintesti de catre ambii parinti, este o cerere noua, care nu poate fi primita în faza recursului.
În calea de atac a recursului nu au fost administrate probe noi.
Curtea, analizând criticile de recurs, constata urmatoarele:
În referire la critica ce vizeaza încredintarea minorului, din perspectiva interesului superior al acestuia, Curtea constata ca recurentul a înteles sa critice hotarârea atacata din perspectiva dispozitiilor art. 2 alin. 3 din Legea nr.272/2004.
Acest text de lege înscris în art. 2 alin. 3 din Legea nr. 272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului dispune ca orice reglementari adoptate în domeniul respectarii si promovarii drepturilor copilului se subordoneaza cu prioritate principiului interesului superior al copilului. Acest principiu trebuie sa prevaleze în toate demersurile ce privesc copii, întreprinse chiar si de instantele judecatoresti.
Potrivit legislatiei în materie, copilul are dreptul sa creasca alaturi de parintii sai, ambii parinti fiind responsabili pentru cresterea si educarea copiilor lor. În cazul în care parintii divorteaza, instanta judecatoreasca este chemata sa se pronunte cu privire la exercitarea drepturilor si îndeplinirea obligatiilor parintesti, prin raportare la interesul superior al copilului, urmarindu-se prin masura dispusa sa se asigure bunastarea materiala si spirituala a copilului.
Curtea are în vedere ca si instanta de contencios european, fiind chemata sa solutioneze o cauza în care erau vizate cereri accesorii divortului, (Cauza Ignaccolo – Zenide contra României – hotarârea din 25 ianuarie 2000), a stabilit ca judecatorul este obligat ca la solutionarea cererilor accesorii divortului, cum ar fi cea referitoare la încredintarea copiilor minori, sa se tina seama de interesele minorilor, autoritatile având obligatia de a depune eforturi rezonabile pentru ca atunci când interesele parintilor sunt în conflict, iar copii nu sunt suficienti de maturi pentru a-si exprima ei însisi în mod clar propriile preferinte, interesele superioare ale acestora sa fie promovate.
Asa fiind, aceste dispozitii legale si comunitare impun instantei de judecata ca solutionarea cauzei sa se realizeze în mod obligatoriu prin prisma interesului superior al copilului.
Ratiunea interesului superior al copilului are caracter complex, continutul sau raportându-se la posibilitatile de dezvoltare fizica si psihica pe care poate gasi la unul dintre parinti. Tocmai din acest motiv notiunea de “interes superior al copilului” are un caracter complex, fiind în functie de factori multipli care se apreciaza de catre instanta. Astfel, instanta are obligatia sa obtina relatii cu privire la profilul social-moral al parintilor, modul în care acestia îsi exercita îndatoririle fata de copil, starea sanatatii lor si a copilului, posibilitatile materiale pe care le au sotii pentru asigurarea cresterii si educarii copilului, precum si orice alte date care ar fi de natura sa aiba o influenta asupra solutiei, astfel încât masura dispusa sa asigure bunastarea materiala si spirituala a copilului.
Or, raportat la aspectele teoretice retinute mai sus, din actele si lucrarile dosarului, Curtea retine ca minorul se afla în îngrijirea mamei din anul 2008, asa cum a recunoscut si recurentul prin cererea de recurs. Totodata, retine ca intimata reclamanta a fost autorizata provizoriu sa exercite aceste drepturi ce vizeaza încredintarea minorului prin sentinta civila nr. 3126/09.05.2008 pronuntata de Judecatoria sectorului 6 Bucuresti, ramasa definitiva, astfel ca sustinerea recurentului în sensul luarii cu forta a minorului din grija bunicii paterne, în cursul anului 2008, nu poate îmbraca forma dorita de acesta, aceea a exercitarii abuzive a drepturilor parentale, atâta vreme cât intimata reclamanta a primit autorizarea instantei de a i se încredinta copilul pâna la solutionarea definitiva a prezentului dosar.
Recurentul a mai sustinut ca intimata nu urmareste sa asigure minorului o crestere si educare corespunzatoare, ci doar îndepartarea acestuia de persoana sa. Aceste sustineri sunt însa contrazise de actele si lucrarile dosarului care confirma faptul ca minorul se bucura de conditii care îi asigura bunastarea materiala si spirituala de care are nevoie. Asa cum a retinut si instanta de apel în considerentele sale, rezultat al anchetei sociale efectuate prin comisie rogatorie în Spania, la domiciliul intimatei, aceasta are rezidenta în aceasta tara din anul 2007, locuinta oferita minorului dispune de camere suficiente pentru a asigura minorului conditii de trai corespunzatoare, acestea sunt igienizate adecvat si au mobilier suficient pentru utilizarea zilnica.
Minorul este scolarizat la Scoala “Nuestra Senora de fatima”, din martie 2010, la data efectuarii anchetei sociale acesta urmând cursurile de educatie infantila. De asemenea, se prezinta la cursurile de engleza ca activitate extrascolara.
Din datele furnizate de acest centru scolar, a rezultat ca minorul se prezinta regulat si îngrijit la scoala.
Mai mult, s-a aratat în acelasi raport ca randamentul sau scolar este bun, fiind adaptat si integrat celorlalti copii si adultilor din jurul sau, ceea ce confirma instantei ca minorul nu are de suferit ca urmare a parasirii tarii natale si ca poate comunica usor cu cei din jur fara a fi inhibat de schimbarea limbii de comunicare si a obiceiurilor cu care fusese obisnuit în primii ani de viata.
Din datele oferite de acelasi raport, Curtea retine ca familia a colaborat cu personalul academic în tot pentru ceea ce a fost solicitata, institutia de învatamânt la care este înscris acesta pastrând contactul cu bunica materna “în mod normal” si cu intimata reclamanta când a fost “solicitata pentru consultatii”, ceea ce denota interesul mamei în asigurarea unei educatii corespunzatoare minorului. Mai mult, chiar si institutia scolara a venit în sprijinul minorului, în raport retinându-se ca acesta a primit sustinere scolara pentru a îmbunatati cunostintele de limba, acesta fiind receptiv la ajutorul oferit, astfel încât evolutia sa a fost evaluata pozitiv.
Intimata reclamanta a facut dovada ca este interesata de sanatatea minorului, actualizând calendarul de vaccinari.
În îngrijirea minorului intimata este ajutata de parintii sai împreuna cu care locuieste, cheltuielile domestice fiind asigurate tot de catre acestia.
Chiar daca si recurentul poate oferi conditii optime de locuit minorului, respectiv într-un apartament de trei camere si dependinte, mobilat cu strictul necesar si curat întretinut, proprietatea bunicii paterne, astfel cum rezulta din ancheta sociala efectuata la domiciliul sau în Bucuresti, Curtea apreciaza ca este în interesul minorului de a ramâne încredintat spre crestere si educare mamei.
La luarea acestei decizii, Curtea are în vedere, asa cum a retinut si instanta de apel, faptul ca minorul este pe deplin integrat în Spania, unde se bucura de toate conditiile necesare pentru cresterea si dezvoltarea specifice vârstei sale, primeste asistenta socio-sanitara si educationala necesara pentru dezvoltarea sa, recurentul nefacând nicio dovada în sensul ca minorul ar suferi vreo vatamare prin lasarea acestuia în grija mamei, în conditiile oferite de catre aceasta.
Chiar daca primii ani de viata minorul i-a petrecut în domiciliul bunicii paterne unde a avut conditii de crestere si dezvoltare, Curtea nu poate sa nu ia în considerare aspectele noi intervenite în viata minorului la care s-a adaptat foarte repede si care îi sunt favorabile.
Sustinerea recurentului în sensul ca intimata reclamanta urmareste îndepartarea minorului fata de acesta nu poate fi primita atâta vreme cât aceasta a recunoscut dreptul recurentului de a avea relatii personale cu minorul. Mai mult, si-a aratat disponibilitatea de a facilita dezvoltarea relatiilor personale dintre tata si fiu, astfel ca sustinerea recurentului în sensul ca este lipsit de posibilitatea de a-si exercita drepturile parintesti, respectiv de a avea relatii cu minorul nu poate fi validata. Chiar si în situatia în care intimata reclamanta locuieste în Spania cu minorul, instanta o poate obliga pe aceasta, în cazul în care partile nu cad de acord, la solicitarea tatalui, sa fie obligata sa faciliteze dezvoltarea relatiilor parintesti dintre acesta si fiul sau, prin comunicarea directa între acestia sau aducerea copilului în tara natala, sau suportarea cheltuielilor de deplasare a recurentului, în cazul în care se dovedeste ca imposibilitatea stabilirii acestor relatii este determinata de catre intimata reclamanta.
Curtea are în vedere, totodata, faptul ca ambii parinti sufera de câte o afectiune care necesita prezenta unui însotitor, recurentul fiind diagnosticat cu parapareza forte spastica ataxica sechelara post encefalita infantila oligofrenie II, iar intimata reclamanta este nevazatoare.
Raportat la aceste stari de sanatate, dar si la faptul ca intimata pârâta a absolvit facultatea de psihologie si asistenta sociala din cadrul universitatii Andrei Saguna din Constanta, spre deosebire de recurent, care a absolvit opt clase, Curtea apreciaza ca nevoile fizice si emotionale ale copilului, respectiv opiniile si preferintele acestuia pot fi întelese si respectiv verificate în mod rezonabil cu mai multa acuratete de catre intimata reclamanta.
Chiar daca în prezent mama minorului nu are un loc de munca, în comparatie cu tatal acestuia, Curtea retine din referatul de ancheta sociala ca minorul nu are de suferit de pe urma acestui aspect, fiindu-i asigurate cele necesare traiului prin sustinerea primita din partea familiei extinse, bunicul acestuia încasând un venit cu titlu de somaj, iar bunica materna realizând venituri din munca. De altfel, nici veniturile recurentului nu sunt consistente, acesta obtinând un venit net de 912 lei, precum si o indemnizatie de handicap de 310 lei, astfel încât nici acest criteriu al posibilitatilor materiale ale celor doua parti nu este de natura sa conduca la concluzia ca prin lasarea copilului la mama interesul acestuia ar fi vatamat.
Cât priveste critica în sensul ca instanta de apel nu a facut aplicarea dispozitiilor art. 483, 503 si 504 din Noul Cod Civil, Curtea constata ca aceasta nu poate fi primita, fiind o cerere noua, chiar si pentru faza de apel. Or, potrivit art. 316 Cod procedura civila: “Dispozitiile de procedura privind judecata în apel se aplica si în instanta de recurs, în masura în care nu sunt potrivnice celor cuprinse în acest capitol”, iar potrivit art. 294 alin. 1 Cod procedura civila: “În apel nu se poate schimba calitatea partilor, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecata si nici nu se pot face alte cereri noi”. Mai mult, critica recurentului urmeaza a fi privita ca nefondata si prin raportare la dispozitiile art. 6 alin. 6 din Noul Cod civil, fata de faptul ca cererea de sesizare a instantei de fond a fost formulata anterior intrarii în vigoare a acestor noi dispozitii legale, iar hotarârea instantei de fond a pronuntata tot anterior acestui moment.
În referire la critica vizând cheltuielile de judecata, Curtea retine ca la termenul de judecata din data de 07.06.2012, recurentul a învederat instantei de judecata ca nu întelege sa mai sustina aceasta critica. Ca urmare, Curtea urmeaza sa ia act de aceasta manifestare de vointa a recurentului, consecinta fiind aceea a neanalizarii acestei critici din cererea de recurs.
Pentru considerentele ce preced, Curtea în conformitate cu dispozitiile art.312 alin.1 din Codul de procedura civila, gasind nefondate criticile referitoare la încredintarea minorului, prin raportare la art. 304 pct. 9 Cod procedura civila, va respinge recursul ca nefondat.
2
