Obligaţia de a asigura informaţiilor din oficiu nu exclude posibilitatea ca aceste informaţii să fie comunicate de autoritatea publică
Potrivit art. 3 din Legea nr. 544/2001, asigurarea de către autorităţile şi instituţiile publice a accesului la informaţiile de interes public se face din oficiu sau la cerere, iar în conformitate cu art. 5 alin. (1) din lege, fiecare autoritate sau instituţie publică are obligaţia să comunice din oficiu anumite informaţii de interes public, accesul la aceste informaţii realizându-se, astfel cum prevede alin. (4) al aceluiaşi articol, prin: a) afişare la sediul autorităţii sau al instituţiei publice ori prin publicare în Monitorul Oficial al României sau în mijloacele de informare în masă, în publicaţii proprii, precum şi în pagina de internet proprie; b) consultarea lor la sediul autorităţii sau al instituţiei publice, în spaţii special destinate acestui scop.
Îndeplinirea obligaţiei de a asigura publicitatea informaţiilor din oficiu nu exclude posibilitatea ca aceste informaţii să fie comunicate şi în condiţiile art. 6, care statuează că orice persoană are dreptul să solicite şi să obţină de la autorităţile şi instituţiile publice informaţiile de interes public, iar autorităţile şi instituţiile publice sunt obligate să asigure persoanelor, la cererea acestora, informaţiile de interes public solicitate în scris sau verbal.
Asigurarea accesului la aceste informaţii publice în modalitatea arătată nu reprezintă decât componenta de publicitate din oficiu care, aşa cum s-a arătat, nu o exclude pe aceea de comunicare a informaţiilor publice la cerere, astfel că îndeplinirea obligaţiei de publicare pe pagina de internet sau prin afişare la sediu nu justifică refuzul recurentului pârât de a furniza informaţiile solicitate de reclamantă în condiţiile art. 6 din Legea nr. 544/2001.
Secţia a II-a civilă, de administrativ şi fiscal, Decizia nr. 1660 din 25 septembrie 2013
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanţa, Secţia contencios administrativ şi fiscal, la data de 9.05.2012, sub nr. 5492/118/2012, reclamanta Asociaţia de […] a chemat în judecată pârâta Primăria Constanţa, solicitând obligarea pârâtei să îi comunice informaţiile de interes public solicitate, fixarea unui termen în care pârâta să îi comunice aceste informaţii şi obligarea pârâtei la plata de daune morale în sumă de 70.000 lei.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că la data de 30.03.2012, în baza Legii nr. 544/2001, prin cererea înregistrată sub nr. 44782/30.03.2012, a solicitat Primăriei Constanţa să îi comunice dacă terenul în suprafaţa de 266,95 mp situat lângă blocul […] face parte din domeniul public al municipiului Constanţa şi în cazul în care situaţia juridică a terenului s-a modificat să îi comunice baza legală care a determinat această schimbare. A învederat reclamanta că, în baza H.C.L.M. nr. 163/30.05.2002, terenul care face obiectul cererii sale are destinaţia de parcare şi spaţiu de depozitare a gunoiului menajer şi a fost trecut în administrarea RADPP cu condiţia păstrării destinaţiei. A arătat că prin adresa nr. 44782/6.04.2012 a fost informată că documentul a fost direcţionat către Direcţia Patrimoniu sub nr. 48654/5.04.2012, dar nu a primit niciun răspuns. A apreciat reclamanta că refuzul Primăriei este nejustificat, deoarece informaţia solicitată este de interes public. La termenul din data de 24.01.2013, reclamanta a depus cerere de intervenţie în care a solicitat introducerea în cauză a municipiului Constanţa prin primar şi a consiliului local municipal Constanţa şi a precizat că renunţă la capătul de cerere privind plata daunelor morale.
Instanţa de fond a admis excepţia tardivităţii modificării acţiunii invocată de apărătorul pârâtei. Prin sentinţa civilă nr. 375/24.01.2013, Tribunalul Constanţa a admis cererea modificată a reclamantei şi a obligat pârâta să comunice reclamantei informaţiile solicitate prin cererea înregistrată sub nr. 44782/30.03.2012, în termen de 5 zile de la comunicarea hotărârii, respingând ca neîntemeiată cererea pârâtei de acordare a cheltuielilor de judecată. Pentru a pronunţa această hotărâre tribunalul a reţinut că prin cererea înregistrată la primăria Constanţa sub nr. 44782/30.03.2012 reclamanta a solicitat să i se comunice dacă terenul în suprafaţă de 266,95 mp situat lângă blocul […] mai face parte din domeniul public al municipiului Constanţa, iar în caz contrar să i se comunice baza legală a scoaterii acestuia din domeniul public al municipiului.
Prin adresa nr. R44782/6.04.2012, primăria municipiului Constanţa a comunicat reclamantei că cererea sa a fost înaintată Direcţiei Patrimoniu având cheie de control 9984, urmând să îi parvină răspuns în termenul prevăzut de lege. Conform extrasului de pe site-ul Primăriei Constanţa, cererea reclamantei nu a fost soluţionată, în sensul că nu i s-a comunicat niciun răspuns. Susţinerea pârâtei invocată în concluziile orale în faţa instanţei că reclamantei i-a fost comunicat un răspuns în cadrul dosarului aflat pe rolul Judecătoriei Constanţa nu poate fi primită, întrucât pârâta nu a făcut dovada cu o copie a acestui document. Neîntemeiată a fost apreciată susţinerea pârâtei că informaţiile solicitate de reclamantă nu intră sub incidenta Legii nr. 544/2001, întrucât informaţiile solicitate se referă la un teren aflat în domeniul public al municipiului Constanţa, astfel că se încadrează in noţiunea de informaţie publică astfel cum este definită prin art. 2 lit. b) din Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public.
Faţă de prevederile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 544/2001, instanţa de fond a reţinut că cererea este întemeiată, motiv pentru care a admis-o şi a obligat pârâta primăria Constanţa să comunice reclamantei informaţiile solicitate prin cererea înregistrată sub nr. 44782/30.03.2012 în termen de 5 zile de la comunicarea hotărârii.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs pârâta primăria Constanţa, în temeiul art. 304 pct. 9 C.proc.civ., criticând-o ca fiind nelegală şi netemeinică pentru următoarele motive:
1) Primăria nu are capacitate de folosinţă, fiind o structură funcţională, conform art. 77 din Legea nr. 215/2001, astfel încât greşit s-a respins excepţia lipsei capacităţii de folosinţă a pârâtei;
2) Greşit s-a respins excepţia lipsei de interes, câtă vreme în dosarul Judecătoriei Constanţa nr. 28262/212/2011 s-a comunicat reclamantei din nou toată documentaţia solicitată, înainte de judecata acestei cauze;
3) Greşit s-a respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii, deşi trecerea din domeniul public în privat şi invers a oricărui bun din patrimoniul municipal se face prin H.C.L.M., care sunt publicate şi accesibile tuturor locuitorilor;
4) Pe fond, greşit s-a aplicat la speţă art. 7 alin. (1) din Legea nr. 544/2001, întrucât reclamantei i s-au comunicat datele solicitate, aşa cum rezultă din actele ataşate recursului, astfel încât promovarea şi susţinerea acţiunii are caracter pur şicanator.
Solicită admiterea recursului, cu cheltuieli de judecată fond şi recurs.
Intimata-reclamantă, legal citată, a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat. În cuprinsul acesteia a arătat că prin cererea modificatoare, pe care o apreciază ca fiind depusă în termenul legal, a chemat în judecată, în locul primăriei Constanţa, pe Municipiul Constanţa şi consiliul local Constanţa, acesta din urmă în calitate de mandatar al entităţii administrativ-teritoriale municipiul Constanţa, iar în aceste condiţii procesuale excepţia lipsei de folosinţă, invocată de primăria Constanţa, este lipsită de obiect, fapt ce a condus şi la respingerea acesteia de către instanţa de fond. Referitor la motivul de recurs privitor la excepţia inadmisibilităţii acţiunii, arată că nici în dosarul de faţă şi nici în dosarul nr. 28262/212/2011 al Judecătoriei Constanţa nu i s-a comunicat o copie a H.C.L.M., iar pretinsa publicare pe portalul primăriei şi accesul neîngrădit nu este dovedită; iar potrivit H.C.L.M. nr. 163/2002, care are ca obiect regularizarea juridică şi P.U.G. zonei conflictuale, zona a fost înstrăinată terţului […], ceea ce apare ca afectând domeniul public şi atrage nulitatea acestei tranzacţii.
Examinând recursul prin prisma criticilor aduse hotărârii de către recurentă şi care au fost încadrate în motivul prevăzut de art. 304 pct. 9, dar şi potrivit dispoziţiilor art. 3041 C.proc.civ. Curtea constată că este nefondat pentru următoarele considerente:
Critica referitoare la excepţia lipsei capacităţii de folosinţă a primăriei este neîntemeiată, deoarece la cererea formulată de reclamantă răspunsul cu nr. 44782/06.04.2012 i-a fost comunicat de către Direcţia Organizare şi Informatizare în numele acestei structuri funcţionale. De altfel, chiar prezentul recurs este declarat de primăria municipiului Constanţa, ori dacă s-ar accepta punctul de vedere exprimat prin cererea de recurs, această parte nu ar putea avea calitate procesuală în prezentul recurs tocmai pe considerentul că este o structură funcţională fără personalitate juridică, fiind lipsită de capacitate de folosinţă. Fiind în prezenţa unui litigiu de natură administrativă nu sunt aplicabile normele dreptului comun în materie civilă. Împrejurarea că relaţiile solicitate de reclamantă au fost depuse la dosarul nr. 28262/212/2011 al Judecătoriei Constanţa nu exonerează de obligaţie recurenta de a furniza informaţiile cu caracter public solicitate de reclamantă, în virtutea obligaţiilor stabilite de legiuitor prin Legea nr. 554/2001. Aceleaşi considerente sunt aplicabile şi cu privire la excepţiile inadmisibilităţii acţiunii şi a lipsei de interes. Potrivit art. 3 din Legea nr. 544/2001, asigurarea de către autorităţile şi instituţiile publice a accesului la informaţiile de interes public se face din oficiu sau la cerere, iar în conformitate cu art. 5 alin. (1) din lege, fiecare autoritate sau instituţie publică are obligaţia să comunice din oficiu anumite informaţii de interes public, accesul la aceste informaţii realizându-se, astfel cum prevede alin. (4) al aceluiaşi articol, prin: a) afişare la sediul autorităţii sau al instituţiei publice ori prin publicare în Monitorul Oficial al României sau în mijloacele de informare în masă, în publicaţii proprii, precum şi în pagina de internet proprie; b) consultarea lor la sediul autorităţii sau al instituţiei publice, în spaţii special destinate acestui scop. Îndeplinirea obligaţiei de a asigura publicitatea informaţiilor din oficiu nu exclude posibilitatea ca aceste informaţii să fie comunicate şi în condiţiile art. 6, care statuează că orice persoană are dreptul să solicite şi să obţină de la autorităţile şi instituţiile publice informaţiile de interes public, iar autorităţile şi instituţiile publice sunt obligate să asigure persoanelor, la cererea acestora, informaţiile de interes public solicitate în scris sau verbal. Asigurarea accesului la aceste informaţii publice în modalitatea arătată nu reprezintă decât componenta de publicitate din oficiu care, aşa cum s-a arătat, nu o exclude pe aceea de comunicare a informaţiilor publice la cerere, astfel că îndeplinirea obligaţiei de publicare pe pagina de internet sau prin afişare la sediu nu justifică refuzul recurentului pârât de a furniza informaţiile solicitate de reclamantă în condiţiile art. 6 din Legea nr. 544/2001.
Cum în speţă, informaţiile solicitate de recurentă nu sunt exceptate de legiuitor, având deci caracterul unor informaţii publice, Curtea constată că în mod corect tribunalul a admis acţiunea reclamantei, motiv pentru care în temeiul art. 312 C.proc.civ. recursul va fi respins ca nefondat.
