Potrivit art.270 al.1 Codul muncii,salariaţii răspund patrimonial în temeiul
Normelor şi principiilor răspunderii civile contractuale pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina şi în legătură cu lor.
Prin acest text delege intrat în vigoare la data de 1.03.2003 (urmare adoptării noului Cod al muncii prin Legea nr.53/2003)legiuitorul a eliminat instituţia juridică a răspunderii materiale ce intra în coliziune cu principiile economiei de piaţă liberă, introducând o instituţie nouă a răspunderii patrimoniale ca o garanţie în plus în ocrotirea drepturilor salariatului.
Secţia civilă – decizia nr.1556/2 decembrie 2004
Prin sentinţa civilă nr.1027/25.11.2003 pronunţată de Tribunalul Hunedoara în dosar civil nr.7250/2004 s-a admis contestaţia formulată de contestatoarea F.N.în contradictoriu cu intimata SC”Casitex Com”SRL Deva şi în consecinţă:
S-a anulat Decizia de imputare nr.1/23.09.2003 emisă de intimată şi a fost exonerată contestatoarea de plata sumei imputate de 196.649.057 lei.
Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această hotărâre,tribunalul a reţinut că emiterea deciziei de imputare de către intimată după intrarea în vigoare a noului Cod al muncii nesocoteşte prevederile art.270 Codul muncii,aşa încât este nelegală.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs intimata,solicitând modificarea sentinţei atacate,în sensul respingerii contestaţiei formulate în cauză şi menţinerii ca legală şi temeinică Decizia de imputare nr.1/23.09.2003.
Recursul a fost respins ca nefundat.
Potrivit art.270 ali.1 Codul muncii salariaţii răspund patrimonial,în temeiul normelor şi principiilor răspunderii civile contractuale pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina şi în legătură cu munca lor.
Prin acest text de lege,intrat în vigoare la data de 1.03.2003(urmare adoptării noului Cod al muncii prin Legea 53/2003 legiuitorul a eliminat instituţia juridică a răspunderii materiale ce intra în coliziune cu principiile economiei de piaţă liberă,introducând o instituţie nouă a răspunderii patrimoniale,ca o garanţie în plus în ocrotirea drepturilor salariatului.
Pentru antrenarea răspunderii patrimoniale în lumina noilor reglementări legale(art.270 C.m.)se impune ca angajatul să obţină titlu executoriu împotriva salariatului încât decizia de imputare şi angajamentul de plată ca forme specifice de acţiune prin care se materializează dreptul de creanţă al unităţii păgubite faţă de autorul faptei ilicite şi prejudiciabile nu-şi mai au reglementare legală în noile dispoziţii ale codului muncii.
Cum,legea civilă este de imediată aplicare,conform principiului general de drept (art.1 c.civil).emiterea deciziei de imputare în speţă,la data de 23.09.2003,deci după intrarea în vigoare a noului Cod al muncii (1.03.2003)atrage aşa cum corect a reţinut prima instanţă nulitatea actului întocmit cu nesocotirea prevederilor legale în vigoare la data emiterii lui.
Faptul că decizia de imputare nu mai are în prezent un suport juridic,nu face inadmisibilă contestaţia de faţă, calea de atac împotriva unui act emis cu încălcarea dispoziţiilor legale fiind conferită şi de noua reglementare care consacră în titlul XII ,jurisdicţia muncii. O interpretare contrară,în sensul susţinerilor recurentei ar priva de accesul la justiţie garantat de art.21 Constituţie potrivit căruia „orice persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime.
Cum calea de recuperat a prejudiciului aleasă de către intimată excede mijlocului juridic prevăzut de legiuitor în conţinutul articolului în discuţie,în mod justificat prima instanţă s-a pronunţat mai întâi,cu respectarea prevederilor art.137 Cod procedură civilă asupra admisibilităţii emiterii deciziei de imputare în noul context legislativ.
Această împrejurare,prezintă o excepţie de fond absolută ,care obligă instanţa la analizarea contestaţiei prin această prismă,fără să mai poată fi analizată temeinicia fondului şi sub acest aspect în mod corect nu s-a pronunţat asupra expertizei invocate ca probă de către intimată, această probă vizând de fapt fondul litigiului.
Ca atare,va fi menţinută ca legală şi temeinică hotărârea atacată şi va fi respins în conformitate cu art.312 Cod procedură civilă ca nefondat recursul promovat de pârâtă.
