Prin încheierea de şedinţă din 13 februarie 2006 pronunţată in dosarul penal nr 2326/2005, Tribunalul Braşov a menţinut măsura arestării preventive a inculpaţilor PAN şi GI, motivând că subzistă temeiurile care au determinat luarea măsurii.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs inculpaţii solicitând revocarea arestării preventive, motivând că temeiurile care au determinat arestarea lor au încetat să mai existe. S-a mai criticat reţinerea greşită a art 300/1 Cod procedură penală in loc de art 300/2 Cod procedură penală şi faptul că judecătorul de la prima instanţă a încălcat principiul prezumţiei de nevinovăţie, prin referirea la săvârşirea unei infracţiuni de către inculpaţi.
Recursurile sunt nefondate.
Inculpaţii au fost arestaţi preventiv la data de 18 octombrie 2005 pentru infracţiunea de tâlhărie prev de art 211 alin 2 lit c şi alin 2/1 lit a Cod penal. Temeiurile arestării le-au constituit cazurile prevăzute in art.148 lit f şi h Cod procedură penală pentru inculpatul PAN şi cazul prevăzut in art.148 lit h Cod procedură penală pentru inculpatul GI.
Deşi verificarea legalităţii şi temeiniciei arestării preventive, după înregistrarea dosarului la prima instanţă, in condiţiile art 300/1 Cod procedură penală s-a făcut la data de 14 noiembrie 2005, din eroare, in încheierea atacată s-a trecut tot art 300/1 in loc de art 300/2 Cod procedură penală. Întrucât verificarea legalităţii şi temeiniciei arestării preventive s-a făcut cu respectarea termenului de 60 de zile, prevăzut in art 160/b Cod pr penală, faptul că prima instanţă a menţionat greşit textul de lege nu este de natură a vătăma in vreun fel drepturile procesuale ale inculpaţilor, atâta vreme cât menţinerea arestării a fost analizată corect prin prisma temeiurilor de fapt şi de drept care justifică privarea de libertate in continuare.
De asemenea, critica adusă cu privire la încălcarea principiului prezumţiei de nevinovăţie este nefondată, judecătorul nepronunţându-se cu privire la vinovăţia inculpaţilor. Referirea la săvârşirea infracţiunii nu echivalează cu exprimarea părerii judecătorului cu privire la vinovăţia inculpaţilor. De fapt, judecătorul a folosit această expresie reluând in esenţă motivarea din încheierea de arestare preventivă nr 20/18 octombrie 2005. Şi in cazul in care judecătorul şi-ar fi exprimat părerea cu privire la vinovăţia inculpaţilor, aceasta nu era de natură a afecta legalitatea încheierii atacate, ci putea constitui cazul de incompatibilitate prevăzut in art 47 alin 2 Cod pr penală.
Având in vedere infracţiunea pentru care sunt trimişi in judecată inculpaţii, probele care privesc săvârşirea faptei constituie tot atâtea probe certe că lăsarea lor in libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, pericolul constând in starea de temere şi insecuritate pe care asemenea infracţiuni o induc in rândul opiniei publice. De asemenea, ţinând seama că inculpatul P A N a mai fost condamnat anterior definitiv tot pentru acelaşi gen de infracţiuni, starea de recidivă denotă o persistenţă infracţională care impune privarea de libertate.
