Curtea de apel Cluj, Secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, decizia nr. 1584 din 15 aprilie 2011
Prin sentinţa civilă nr.2763 din 3 iunie 2010 a Tribunalului Sălaj s-a respins ca nefondată cererea formulată de V.J., privind anularea actului 160/2009 emis de I.P.J. Serviciul Circulaţie Sălaj.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că prin adresa 160/26.05.2009, petentului i s-a adus la cunoştinţă faptul că în perioada 26.11.2008-25.05.2009 a acumulat un număr de 16 puncte de penalizare – la regimul circulaţiei rutiere – urmând să i se suspende carnetul de conducere.
I.P.J. Sălaj a depus şi un istoric al abaterilor din care rezultă faptele pentru care a fost sancţionat contravenţional.
Potrivit prev. art. 2 din Legea nr. 554/2004 „orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionare în termenul legal, a unei cereri, se poate adresa instanţei de contencios administrativ pentru anularea actului.
Sancţiunea administrativă aplicată de I.P.J. SĂLAJ a fost legală conform prev. art. 103 din OUG 195/2002 care menţionează că se suspendă executarea dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile, dacă titularul permisului de conducere a săvârşit contravenţii care acumulează 15 puncte de penalizare. Petentul a depăşit această limită şi prin urmare sancţiunea administrativă a fost corect luată. Prin urmare, cererea a fost respinsă ca nefondată.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul solicitând admiterea recursului şi casarea hotărârii recurate.
În motivele de recurs se arată că în ceea ce priveşte abaterile din care rezultă faptele pentru care reclamantul a fost sancţionat contravenţional, nu i-au fost aduse la cunoştinţă. Precizează că se află în stare de detenţie, fiind arestat preventiv în Penitenciarul Oradea.
Recurentul mai arată că în ceea ce priveşte abaterile înserate în perioada 26.11.2008 – 25.05.2009, respectiv dovada cumului de 16 puncte de penalizare la regimul circulaţiei rutiere, nu face dovada concretă a abaterilor, deoarece nu sunt detaliate. Solicită în acest sens, istoricul depus la dosar, detaliat în concret.
Din actele şi lucrările dosarului, Curtea reţine următoarele:
Prin adresa nr.160/2009 reclamantul a fost încunoştinţat de faptul că a acumulat un număr de 16 puncte de penalizare la regimul circulaţiei rutiere. În temeiul prevederilor art.103 din OUG 195/2002 IPJ Sălaj a luat măsura suspendării dreptului reclamantului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile reţinând că acesta a săvârşit un interval de timp determinat contravenţii pentru care a acumulat 15 puncte de penalizare.
Tot Inspectoratul Judeţean Sălaj a emis la 12 oct.2009 o dovada de circulaţie valabilă 24 de ore. Considerându-se vătămat prin eliberarea acestui act, reclamantul s-a adresat instanţei solicitând anularea dovezii de circulaţie nr.845184 emisă de IPJ Sălaj la 12 octombrie 2009.
Eliberarea dovezii de circulaţie a avut la bază raportul de reţinere în care s-a consemnat că la data de 12 august 2009 reclamantul avea 16 puncte de penalizare fiind întrunite condiţiile suspendării dreptului de conducere pe o perioadă de 30 de zile.
Curtea reţine că actul care avea aptitudinea de a-i crea reclamantului o eventuală vătămare este raportul de reţinere a permisului de conducere şi nu dovada de circulaţie care a fost emisă în baza acestui raport de reţinere.
Reclamantul nu a înţeles însă să atace acest act administrativ şi a solicitat doar anularea dovezii de circulaţie, care avea o valabilitate de 24 de ore. Prin urmare, reclamantul nu a probat condiţiile de admisibilitate pe care le presupune o acţiune în contencios administrativ din perspectiva obiectului acesteia precum şi din punctul de vedere al justificării cerinţei referitoare la actualitatea interesului procesual.
La data declanşării procedurii actul în discuţie, îşi încetase efectele şi prin urmare reclamantul nu putea justifica obiectiv folosul material pe care l-ar fi obţinut prin anularea acestuia.
Curtea a apreciat că în realitate dovada de circulaţie nu poate fi considerată un act administrativ în sensul definitiv de art.2 din Legea 554/2004, ea nedând naştere, nemodificând şi nestingând raporturi juridice.
Eliberarea dovezii de circulaţie nu este decât rezultatul unei operaţiuni administrative, fiind o formă procedurală ulterioară emiterii actului care a încorporat decizia administrativă de suspendare a dreptului de a conduce. Or, operaţiunea administrativă nu poate fi supusă controlului de legalitate decât odată cu actul administrativ care a stat la baza emiterii sale.
Pentru aceste considerente de fapt şi de drept în temeiul prevederilor art.312 C.proc.civ., Curtea va respinge recursul declarat de recurent. (Judecător Simona Al-Hajjar)
