Recunoaşterea unor drepturi în perioada de preaviz în favoarea angajatului prin Legea nr. 554/2004 nu echivalează cu modificarea raportului de muncă, ci reprezintă concretizarea mijloacelor de protejare a intereselor angajatului anterior încetării raportului juridic de muncă.
În acest context preavizul dobândeşte natura operaţiunii administrative preparatorii, care stă la baza emiterii actului de încetare a raportului de muncă.
Secţia a II-a civilă, de administrativ şi fiscal, Decizia nr. 2199 din 24 mai 2013
Prin sentinţa civilă nr. 131/21.06.2012, pronunţată de Curtea de Apel Bacău în dosarul nr. 1052/103/2012, a fost admisă excepţia inadmisibilităţii acţiunii şi a fost respinsă, ca inadmisibilă, acţiunea formulată de reclamanta M.G. în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională a Vămilor, acţiunea având ca obiect anularea preavizului nr. 39997/07.07.2011.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut următoarele:
Potrivit dispoziţiilor art. 2 lit. c) din Legea 554/2004 a contenciosului administrativ, actul administrativ este actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice (…).
Preavizul nr. 39997/7.07.2011 emis de Autoritatea Naţională a Vămilor nu este un act administrativ în sensul prevederilor Legii nr. 554/2004.
Prin acest preaviz i se comunică reclamantei că începând cu data de 8.08.2011 postul pe care îl ocupă este supus reorganizării şi că are posibilitatea de a opta pentru ocuparea unei funcţii publice vacante corespunzătoare, iar în situaţia în care pentru aceeaşi funcţie publică au optat mai mulţi funcţionari publici, se organizează examen. În măsura în care nu optează pentru ocuparea niciunei funcţii publice vacante corespunzătoare, începând cu data de 8.08.2011 va fi eliberată din funcţia deţinută în prezent.
De menţionat că reclamanta nu s-a prezentat la examenul de testare profesională care a avut loc la data de 18.07.2011, situaţie reţinută din considerentele sentinţei nr. 52/CA/6.03.2012 a Tribunalului Neamţ existentă la dosarul cauzei, iar prin răspunsul nr. 41779/16.08.2011 A.N.V. Bucureşti i-a comunicat reclamantei că preavizul nu constituie act administrativ de eliberare din funcţie, reţinându-se că ulterior emiterii preavizului nu s-a emis niciun ordin prin care reclamanta să fi fost eliberată din funcţia deţinută, începând cu data de 8.08.2011.
Preavizul nu are natura unui act administrativ, dat pentru a produce consecinţe juridice în lipsa unui ordin ulterior, fiind un act premergător emiterii unui ordin prin care reclamanta ar fi fost eliberată din funcţia pe care o deţine în postul respectiv supus reorganizării, preavizul nu dă naştere unei situaţii juridice noi, adică să creeze ori să recunoască drepturi sau obligaţii în favoarea sau în sarcina reclamantei, nefiind susceptibil a fi cenzurat pe calea unei acţiuni în contencios administrativ.
Întrucât prin actul atacat nu s-au născut, încetat sau modificat raporturi juridice, acesta este lipsit de consecinţe juridice în planul raporturilor de serviciu ale reclamantei, deci nu constituie un act administrativ de autoritate în sensul art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 2 lit. c) din lege, care defineşte acest act ca unul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii, care dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice.
Instanţa putea analiza preavizul atacat, ca act care a precedat şi a fost avut în vedere la emiterea unui ordin de eliberare din funcţie, doar în cadrul sesizării cu o cerere de verificare a temeiniciei şi legalităţii acestuia.
Faţă de considerentele reţinute, a fost respinsă cererea, ca fiind inadmisibilă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termen legal, reclamanta M.G., recurs scutit de plata taxei judiciare de timbru şi a timbrului judiciar conform dispoziţiilor art. 15 lit. a) din Legea nr. 146/1997.
În motivarea recursului s-a susţinut că prima instanţă, interpretând greşit actul juridic dedus judecăţii, a schimbat natura acestuia, neluând în calcul faptul că acesta întruneşte elementele unui act administrativ. Astfel, nu se poate susţine că măsura acordării preavizului este lipsită de efecte juridice având în vedere dispoziţiile art. 99 alin. (3)-(7) din Legea nr. 188/1999 care reglementează anumite drepturi în perioada de preaviz, caz în care măsura este susceptibilă să producă o modificare a raporturilor juridice preexistente, de la data comunicării măsurii. Cu privire la fondul cauzei s-a susţinut nelegalitatea preavizului în perioada de concediu medical când raportul de muncă era suspendat de drept, având în vedere dispoziţiile art. 94 lit. h) din Legea nr. 188/1999, republicată. A fost invocată nelegalitatea preavizului şi pentru încălcarea dispoziţiilor art. 99 alin. (6) din Legea nr. 188/1999, republicată, respectiv a dispoziţiilor art. 100 alin. (2) şi (4) din acelaşi act normativ.
Legal citate, intimata-pârâtă nu a fost reprezentată în faţa instanţei, prin întâmpinarea înaintată la dosar solicitându-se respingerea recursului ca nefondat, având în vedere şi practica judiciară a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Examinând recursul promovat pentru motivele arătate, în condiţiile art. 304 şi 3041 C.proc.civ., instanţa îl apreciază ca fiind nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Verificarea legalităţii hotărârii recurate implică stabilirea naturii actului contestat din perspectiva dispoziţiilor art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004 care definesc actul administrativ. Astfel, efectele juridice ale preavizului contestat nu constau în modificarea raporturilor juridice de muncă ale recurentei-reclamante. Recunoaşterea unor drepturi în perioada de preaviz în favoarea angajatului prin Legea nr. 554/2004 nu echivalează cu modificarea raportului de muncă, ci reprezintă concretizarea mijloacelor de protejare a intereselor angajatului anterior încetării raportului juridic de muncă.
În acest context preavizul dobândeşte natura operaţiunii administrative preparatorii, care stă la baza emiterii actului de încetare a raportului de muncă.
De altfel, reclamanta a sesizat instanţa de judecată cu acţiunea în constatarea suspendării de drept a raportului de serviciu şi pentru obligarea rezervării postului aferent funcţiei publice, capete de cerere corespunzătoare etapei preparatorii în care a fost emis şi preavizul atacat, prin acţiunea menţionată, soluţionată irevocabil prin decizia nr. 1536/11.04.2013 pronunţată de Curtea de Apel Bacău în dosarul 169/32/2013, reclamanta valorificându-şi drepturile recunoscute funcţionarului public prin Legea nr. 188/1999.
Referitor la motivele de recurs ce vizează fondul cauzei, instanţa apreciază că nu se impune examinarea acestora în considerarea modalităţii de soluţionare a cauzei în primă instanţă prin admiterea excepţiei inadmisibilităţii, fără a fi examinate aspectele de fapt şi de drept relevante din perspectiva dreptului pentru a cărui apărare a fost promovată acţiunea.
Faţă de aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. (1) C.proc.civ. a fost respins recursul ca nefondat.
(Judecător Morina Napa)
