Art. 244 şi art. 306 C. pen.
Dispoziţiile art. 244 C. pen. reglementează varianta tip a infracţiunii de înşelăciune, al cărei obiect juridic îl constituie protejarea în general a încrederii în relaţiile sociale, pe când infracţiunea prev. de art. 306 C. pen. are un obiect juridic mai specific ce vizează protejarea relaţiilor sociale referitoare la corectitudinea solicitării şi obţinerii finanţărilor din fondurile publice.
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Tg-Mureş la data de 06.02.2015 sub nr. 1093/308/2011, PARCHETUL de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – DNA – Serviciul Teritorial Târgu-Mureş, inculpaţii B. E. şi M. M. şi partea civilă A.P.I.A. au declarat apel împotriva sentinţei penale nr. 100/01.07.2014 pronunţată de Judecătoria Sighişoara.
În motivarea apelului, procurorul a solicitat:
Schimbarea încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina inculpatului B. E. în infracţiunile de:
– folosire sau prezentare cu rea-credinţă de documente opri declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prevăzută şi pedepsită de art. 181 alin. 1 din Legea nr. 78/2000 modificată prin Legea nr. 187/2012 cu aplicarea art. 5 Cod penal şi art. 35 alin. 1 Cod penal (3 acte materiale) şi art. 5 din Cod penal;
– înşelăciune prevăzută şi pedepsită de art. 244 alin. 1 şi 2 Cod penal cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal (3 acte materiale) şi cu aplic. art. 5 Cod penal, ambele cu aplicarea art. 38 alin. 2 din Cod penal şi art. 5 Cod penal şi
– instigare la fals intelectual în formă continuată prevăzută şi pedepsită de art. 47 Cod penal raportat la art. 321 alin. 1 din Cod penal, cu aplic. art. 35 alin. 1 din Cod penal şi art. 5 Cod penal, toate cu aplic. art. 38 alin. 1 din Cod penal şi art. 5 Cod penal.
Schimbarea încadrării juridice a faptei reţinute în sarcina inculpatei M. M. în infracţiunea de fals intelectual în formă continuată prevăzută şi pedepsită de art. 321 alin. 1 Cod penal cu aplic. art. 35 alin. 1 Cod penal (2 acte materiale).
Condamnarea inculpaţilor pentru săvârşirea acestor infracţiuni.
Suspendarea sub supraveghere, potrivit art. 91 Cod penal, a pedepselor aplicate inculpaţilor.
Ulterior, procurorul şi-a precizat motivele de apel formulate în scris şi a solicitat schimbare a încadrărilor juridice date faptelor reţinute în sarcina inculpatului B. E.:
– în infracţiunea de folosire sau prezentare cu rea credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din Bugetul General al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de acesta ori în numele ei, prev. de art. 181 alin. 1 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. 1 C. pen şi art. 5 C. pen (3 acte materiale);
– obţinere ilegală de fonduri, prevăzută de art. 306 alin. 1 C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. 1 C. pen şi art. 5 C. pen. (3 acte materiale), ambele cu aplicarea art. 38 alin. 2 C. pen şi
– instigare la fals intelectual în formă continuată, prevăzută de art. 47 C. pen., raportat la art. 321 alin. 1 C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. 1 C. pen. şi art. 5 C. pen., toate cu aplicarea art. 38 alin. 1 şi art. 5 C. pen.
Inculpatul B. E. a solicitat achitarea sa de sub acuza săvârşirii celor trei infracţiuni şi respingerea acţiunii civile.
Şi inculpata M. M. a solicitat achitarea sa.
Partea civilă A.P.I.A. a solicitat admiterea în întregime a pretenţiilor civile solicitate.
Inculpatul B. E. a fost ascultat în faţa instanţei de apel (filele 52, 53).
Inculpata M. M. nu a dorit să facă noi declaraţii în faţa instanţei de apel.
A fost asigurată asistenţa juridică prin apărători aleşi.
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa de control a reţinut următoarea situaţie de fapt:
Prin sentinţa penală nr. 100/01.07.2014 pronunţată de Judecătoria Sighişoara, s-au hotărât următoarele:
În baza art. 386 din noul Cod de procedură penală s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina inculpaţilor:
– B. E. din infracţiunile de folosire sau prezentare de documente sau declaraţii false, inexacte sau incomplete care au ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general consolidat al Comisiei Europene sau bugetele administrate de acestea şi în numele lor în formă continuată prevăzută şi pedepsită de art. 18 indice 1 alin. 1 şi 3 din Legea 78/2000 modificată cu aplicarea art. 41 alin. 2 din vechiul Cod penal (3 acte materiale), instigare la fals intelectual în formă continuată prevăzută şi pedepsită de art. 25 din vechiul Cod penal raportat la art. 17 lit. c din Legea 78/2000 modificată raportat la art. 289 din vechiul Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 din vechiul Cod penal( 2 acte materiale), ambele cu aplicarea art. 33 lit. a din vechiul Cod penal în infracţiunile de folosire sau prezentare de documente sau declaraţii false, inexacte sau incomplete care au ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general consolidat al Comisiei Europene sau bugetele administrate de acestea şi în numele lor în formă continuată prevăzută şi pedepsită de art. 18 indice 1 alin. 1 din Legea 78/2000 în forma anterioară modificării prin Legea 187/2012 cu aplicarea art. 41 alin. 2 din vechiul Cod penal( 3 acte materiale), instigare la fals intelectual în formă continuată prevăzută şi pedepsită de art. 25 din vechiul Cod penal raportat la art. 289 din vechiul Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 din vechiul Cod penal( 2 acte materiale), ambele cu aplicarea art. 33 lit. a din vechiul Cod penal, art. 5 din noul Cod penal.
– M. M. din infracţiunea de fals intelectual în formă continuată prevăzută şi pedepsită de art. 17 lit. c din Legea 78/2000 modificată raportat la art. 289 din vechiul Cod penal cu aplicarea art. 41 alin.2 din vechiul Cod penal( 2 acte materiale) în infracţiunea de fals intelectual în formă continuată prevăzută şi pedepsită de art. 289 din vechiul Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 din vechiul Cod penal, art. 5 din noul Cod penal.
Au fost respinse cererile de schimbare a încadrării juridice formulate de reprezentantul Direcţiei Naţionale Anticorupţie – Serviciul Teritorial Tg. Mureş cu privire la inculpatul B. E. şi cele formulate de acest inculpat.
În baza art. 18 indice 1 alin.1 din Legea nr. 78/2000 în forma anterioară modificării prin Legea 187/2012 cu aplicarea art. 41 alin.2 din vechiul Cod penal, art. 5 din noul Cod penal a fost condamnat inculpatul B. E., la pedeapsa de 3 ani închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a,b din vechiul Cod penal pe o durată de 1 an după executarea pedepsei principale.
În baza art. 25 din vechiul Cod penal raportat la art. 289 din vechiul Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 din vechiul Cod penal, art. 5 din noul Cod penal a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare.
În baza art. 33 lit. a, art. 34 lit. b din vechiul Cod penal au fost contopite pedepsele aplicate, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, b din vechiul Cod penal pe o durată de 1 an după executarea pedepsei principale.
În baza art. 86 ind. 1 din vechiul Cod penal s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicată inculpatului pe durata termenului de încercare de 5 ani.
În baza art. 86 ind. 3 din vechiul Cod penal pe durata termenului de încercare s-a dispus ca inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la datele fixate la Serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Mureş;
b) să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă li orice deplasare care depăşeşte 8 zile precum şi întoarcerea;
c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;
d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.
A fost desemnat Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Mureş pentru supravegherea executării măsurilor instituite în sarcina inculpatului.
A fost atrasă atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 86 indice 4 din vechiul Cod penal privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
În baza art. 289 din vechiul Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 din vechiul Cod penal, art. 5 din noul Cod penal a fost condamnată inculpata M. M., la pedeapsa de 1 an închisoare.
În baza art. 81 din vechiul Cod penal s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 3 ani.
A fost atrasă atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art. 83 din vechiul Cod penal privind revocarea suspendării condiţionate.
În baza art. 19, art. 397 din noul Cod de procedură penală, art. 998 şi urm. din vechiul Cod civil, art. 12 indice 1 din OUG 125/2006 a fost obligat inculpatul B. E. la plata sumei de 424.275,61 lei reprezentând despăgubiri civile, plus dobânzi şi penalităţi calculate până la data plăţii efective, către partea civilă A. P. I. A..
Au fost respinse, în rest, pretenţiile civile formulate de partea civilă.
În baza art. 20 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 249 din noul Cod de procedură penală a fost menţinută măsura sechestrului asigurator instituit prin Ordonanţa din 11.03.2011 dată de Direcţia Naţională Anticorupţie – Serviciul Teritorial Tg. Mureş în dosarul 2/P/2011 asupra bunurilor mobile şi imobile ale inculpatului B. E..
În baza art. 274 alin.2 din noul Cod de procedură penală au fost obligaţi inculpatul B. E. la 4500 lei cheltuieli judiciare către stat şi pe inculpata M. M. la 3500 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut următoarea situaţie de fapt:
Inculpatul B. E. a fost autorizat la plată pentru campaniile 2008, 2009, 2010, fiindu-i achitate de către A. P. I. A. următoarele sume:
1. Prin Decizia de plată nr. 2530240 din 27.06.2009, suma totală de 61.406, 59 lei astfel:
– 15.924,54 lei în cadrul schemei SAPS, sumă ce a fost plătică cu OP nr. 356779/29.06.2009;
– 30.987,77 lei în cadrul schemei Măsuri de agromediu pachetul 1, sumă ce a fost plătită cu OP nr. 369860/20.08.2009 (25.409,97 lei) şi cu OP nr. 369872/19.08.2009 (5577,79 lei);
– 14494,28 lei în cadrul schemei Măsuri de agromediu pachetul 2, sumă ce a fost plătită cu OP nr. 369860/02.08.2009 (11885,32 lei) şi cu OP nr. 369872/19.08.2009 (2608,96 lei).
2. Prin Decizia de plată nr. 22882 din 27.11.2009, în avans suma de 39452,73 lei în cadrul schemei SAPS, sumă ce a fost plătită cu OP nr. 388401/30.11.2009.
3. Prin Decizia de plată nr. 3342953 din 19.05.2010, suma totală de 150.668,746 lei, din care:
– 12963,01 lei în cadrul schemei SAPS, sumă ce a fost plătită cu OP nr. 454629/03.06.2010;
– 93,821,48 lei în cadrul schemei Măsuri de agromediu pachetul 1, sumă ce a fost plătită cu OP nr. 477758/09.08.2010 (76933,62 lei) şi cu OP nr. 477773/09.08.2010 (16,887,86 lei);
– 43,884,256 lei în cadrul Schemei Măsuri de agromediu pachetul 2, sumă ce a fost plătită cu OP nr. 477758/09.08.2010 (35.985,07 lei) şi cu OP nr. 477773/09.08.2010 (7899,18 lei).
4. Prin Decizia de diferenţă de plată nr. 3719373 din 16.09.2010, suma totală de 97,22 lei, dintre care:
– 25,14 lei în cadrul Schemei SAPS sumă ce a fost plătită cu OP nr. 485760/28.09.2010;
– 47,07 lei în cadrul schemei Măsuri de agromediu pachetul 1, sumă ce a fost plătită cu OP nr. 488197/13.10.2010 (38,59 lei) şi cu OP nr. 488207/13.10.2010 (8,48 lei);
– 22,01 lei în cadrul schemei Măsuri de agromediu pachetul 2, sumă ce a fost plătită cu OP nr. 488197/13.10.2010 (18,05 lei) şi cu OP nr. 488207/13.10.2010 (3,96 lei).
5. Prin Decizia de plată în avans nr. 1094631/12.11.2010, suma de 25978,05 lei în cadrul schemei SAPS, sumă ce a fost achitată cu OP 507496/29.11.2010.
6. Prin Decizia de plată nr. 3180703 din 10.08.2011, suma totală de 146675,28 lei din care:
– 25785,01 lei în cadrul schemei SAPS;
– 82364,82 lei în cadrul schemei Măsuri de agromediu Pachetul 1;
– 38525,45 lei în cadrul schemei Măsuri de agromediu Pachetul 2.
Astfel, pentru campania 2008, inculpatul a solicitat sprijin financiar prin cererea de plată înregistrată sub nr. 320 din 12.05.2008 iniţială (dosar nr. 2462316) pentru suprafaţa de 181,06 ha.
Ulterior, la data de 22.05.2008, inculpatul a renunţat la suprafaţa de 2,08 ha, motivul fiind “am renunţat la suprafaţă” (formularul M1 înregistrat la APIA sub nr. 86/22.05.2008, suprafaţa rămasă fiind de 178,98 ha, pentru care se solicita plata astfel: 178,98 ha în cadrul schemei SAPS, 173,01 ha în cadrul schemei Măsuri de agromediu Pachetul 1, 173,01 ha în cadrul schemei Măsuri de agromediu Pachetul 2.
Pentru campania 2009 inculpatul solicită sprijin financiar prin cererea de plată nr. MS230 din 28.04.2009 pentru suprafaţa de 163,29 ha.
Ulterior, la 21.05.2009 inculpatul a renunţat la suprafaţa de 11,36 ha pe motivul “am înapoiat suprafaţa respectivă proprietarului” (formularul M3 înregistrat la APIA sub nr. 1420/21.05.2009), la aceeaşi dată inculpatul adăugând 28,50 ha şi 7,54 ha pe motivul arendării ulterior depunerii cererii (formularul M2 înregistrat la APIA sub nr. 1419/21.05.2009), suprafaţa rezultată fiind aşadar 187,97 ha pentru care se solicită suprafaţa astfel: 187,97 a în cadrul schemei SAPS, 174,47 ha în cadrul schemei Măsuri de agromediu Pachetul 1, 174,47 ha în cadrul schemei Măsuri de agromediu Pachetul 2.
La data de 28.07.2010 inculpatul a renunţat la suprafaţa de 9,07 ha pe motivul “identificare greşită”.
Pentru campania 2010 sprijinul financiar a fost solicitat de către inculpat prin cererea de plată nr. MS 268361 din 11.05.010, pentru suprafaţa de 191,88 ha, la aceeaşi dată el depunând şi o declaraţie de eligibilitate, înregistrată sub nr. 2077/11.05.2010, în cuprinsul căreia a declarat, pe proprie răspundere, că a solicitat drept de utilizare pe baza animalelor pe care le deţine, pentru păşunatul acestora.
Ulterior, la data de 12.05.2010, inculpatul a renunţat la suprafaţa de 4 ha (parcela 026) pe motivul “înapoiată la proprietar”, suprafaţa rămasă fiind de 187,88 ha, pentru care se solicita plata astfel: 187,88 ha în cadrul schemei SAPS, 187,88 ha în cadrul schemei Măsuri de agromediu Pachetul 1, 187,88 ha în cadrul schemei Măsuri de agromediu pachetul 2.
În cei trei ani, APIA a efectuat mai multe controale pe teren, vizual şi administrativ, pe baza rapoartelor şi proceselor verbale întocmite, determinându-se suprafeţele pentru plată:
– Procesul verbal pentru controlul vizual pentru cererea de plată pe suprafaţa aferentă anului 2008, efectuat la data de 12.05.2008, proces verbal în care se menţionează că cererea nu conţine erori (fila 365 vol. II).
– Raportul din data de 23.10.2008 întocmit în baza controlului efectuat de către inspectorii M. G. şi V. F., raport în cuprinsul căruia este menţionată o diferenţă de 35,71 ha între suprafaţa declarată de 178,98 ha şi suprafaţa determinată de 143,27 ha (fila 368 – 385, vol. II).
– Raportul de control administrativ din data de 24.02.2009 prin care se a constatat o eroare “categorie de folosinţă a parcelei 120254 – 1038 – 17 nu corespunde cu categorie de folosinţă a blocului 9 fizic din LIPS clasificată cu atenţionare (filele 56, 57 vol. II, filele 354, 355 vol. II).
– Raportul de control administrativ din data de 17.06.2009 prin care se a constatat 40 de erori clasificate după caz de atenţionare, sancţionare sau respingere parcelă (filele 29-35, vol. II, filele 356 – 362 vol. II).
– Procesul verbal pentru cel de-al doilea control al solicitării 2008 din 18.06.2009, proces verbal în cuprinsul căruia a fost indicată o diferenţă de 35,71 ha între suprafaţa declarată de 178,98 ha şi suprafaţa determinată de 143,27 ha, diferenţă indicată la blocurile fizice 1123, 1134, 1111, 689, 688, 686, 732, 493, 494, 495, 1038, 1126, 1141 şi 517 (filele 25-28 vol. II, filele 363 – 364 vol. II).
– Procesul verbal pentru cel de-al doilea control al solicitării 2009 din data de 25.11.2009, din data de 26.08.2010, proces verbal în care a fost indicată o diferenţă de 0,09 ha între suprafaţa declarată de 187,97 ha şi suprafaţa determinată de 187,88 ha, diferenţă identificată la blocul fizic 1038 (filele 111-114, 120-123, 97-100, vol. II, filele 411-416 vol. II).
– Procesul verbal pentru controlul vizual pentru cererea unică de plată pe suprafaţă 2009 din data de 28.04.2009, proces verbal în care se menţionează că cererea nu conţine erori (filele 417, vol. II).
– Procesul verbal pentru cel de-al doilea control al solicitării 2010 din data de 05.11.2010, procesul verbal pentru cel de-al doilea control al solicitării 2010 din data de 02.08.2011, în ambele procese verbale fiind indicată o diferenţă de 9,07 ha între suprafaţa declarată de 187,88 ha şi suprafaţa determinată de 178,81 ha, diferenţe identificate la blocurile fizice 1038 (5,03 ha) şi 517 (4,04 ha) (filele 196-199, vol. II, filele 438-441 vol. II).
– Procesul verbal pentru contro vizual pentru cererea unică de plată pe suprafaţă 2010 din data de 11.05.2010, proces verbal în care se menţionează că cererea nu conţine erori (fila 442, vol. II).
Pentru a justifica suprafeţele solicitate, inculpatul B. E. a depus la APIA următoarele:
– 17 hărţi ortofotoplane alăturate cererii de plată pe anul 2008, 13 hărţi ortofotoplane alăturate cererii de plată pe anul 2009, hărţi pe care sunt marcate limitele terenurilor pe care le avea în folosinţă, datate 12.05.2008, respectiv 28.04.2009 şi semnate de către inculpat (filele 65-85, 142-154 vol. II);
– în dosarul APIA aferent anului 2009, în copie: contractul de închiriere nr. 1304 încheiat la 22.08.2006 cu Consiliul Local Vânători, cu privire la trupul de păşune denumit “Saghirt” în suprafaţă de 52,27 ha, situat pe raza satului Archita nr. top. PS2551 (termenul de închiriere fiind de 8 ani) (filele 182-183, vol. II), contractele de arendare încheiate cu M. S., pentru terenul în suprafaţă de 3,45 ha, cu H. M. pentru terenul în suprafaţă de 5 ha, B. M. pentru terenul în suprafaţă de 10 ha, P. D. E. pentru terenul în suprafaţă de 2,42 ha, M. A. M. pentru terenul în suprafaţă de 1 ha, A. C. T., pentru terenul în suprafaţă de 5,50 ha, A. L. pentru terenul în suprafaţă de 2 ha, B. V., pentru terenul în suprafaţă de 2 ha, C. E., pentru terenul în suprafaţă de 5 ha, P. N. I., pentru terenul în suprafaţă de 5 ha, V. I. V., pentru terenul în suprafaţă de 10 ha, B. S., pentru terenul în suprafaţă de 50 ha, P. D., pentru terenul în suprafaţă de 6,3 ha, M. A., pentru terenul în suprafaţă de 5,91 ha, V. M., pentru terenul în suprafaţă de 10 ha, toate terenurile luate în arendă fiind categorie de folosinţă păşune şi situate în extravilanul localităţii Archita, jud. Mureş.
– în dosarul APIA aferent anului 2010, pe lângă contractul de închiriere nr. 1304 din 22.08.2006 şi contractul de închiriere nr. 18/30.04.2009 cu Consiliul Local Vânători, având ca obiect suprafaţa de 35 ha păşune situate în zona denumită “Saghirt”, Calea Bundorfului, constituită din parcelele T 92 PS 2551/1 – 35 ha de categoria a II a, termenul de închiriere fiind de 8 ani (filele 211-216, vol. II).
Inculpatul a prezentat la APIA şi adeverinţele nr. 339/02.02.2010 şi 1409/11.05.2010, prin prima adeverindu-se că acesta figurează în registrul agricol al com. Vânători, loc. Archita, vol. 2, poz. 028 nr. 159 cu teren agricol total 187,88 ha în folosinţă, arendă, în următoarele blocuri fizice BF 1141 – 20,00, BF 1038 – 16,91, BF 1134 – 24,00, BF 1124 – 20,00, BF 1144 – 20,00 şi prin a doua că figurează în registrul agricol al com. Vânători, loc. Archita, vol. 2, poz. 028, nr. 159, cu teren agricol total 187,88 ha, din care teren de 187,88 ha în folosinţă, arendă, cu următoarele blocuri fizice BF 1123,13,00 ha, BF 1146-9,20 ha, BF 465-0,70 ha, BF1134-24,00 ha, BF 1111-11,99 ha, BF 686-2,87 ha, BF 732-1,27 ha, BF 1038-16,91 ha, BF 1126-38,90 ha, BF 1141-20 ha, BF 1037-5 ha, BF 517-4,04 ha, BF 1124-20,00 ha, BF 1144-20,00 ha, deţine un număr de 600 capete ovine.
Articolul 7 al. 1 lit. c din OUG 125/2006 prevede că „Pentru a beneficia de acordare de plăţi în cadrul schemelor de plată unică pe suprafaţă, solicitanţii trebuie (…) să îndeplinească următoarele condiţii generale: c) să înscrie, sub sancţiunea legii penale, date reale, complete şi perfect valabile în formularul de cerere de plată direct pe suprafaţă şi în documentele anexate, inclusiv lista suprafeţelor; f) să prezinte documentele necesare care dovedesc dreptul de folosinţă şi care să poată face dovada că utilizează terenul pentru care s-a depus cererea”.
Potrivit art. 4 din Ordinul M.A.D.R. nr. 246/2008 “Documentele doveditoare solicitate producătorului agricol, conform art. 7 al. 1 lit. f din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 125/2006 privind utilizarea terenului agricol sunt, după caz, titlul de proprietate sau alte acte doveditoare ale dreptului de proprietate asupra terenului, contract de arendare, contract de concesiune, contract de asociere în participaţiune, contract de închiriere sau alte asemenea”.
Conform art. 3 al. 1 din OG 28/2088: “Registrul agricol constituie documentul oficial de evidenţă primară unitară, în care se înscriu date cu privire la gospodăriile populaţiei şi la societăţile/asociaţiile agricole, precum şi la orice alte persoane fizice sau juridice care au teren în proprietate/folosinţă şi/sau animale …”.
Conform art. 6 al. 2 din OG 28/2008 “Registrul agricol pe suport hârtie, având caracterul unui document oficial care constituie o sursă importantă de informaţii, va fi numerotat, parafat, sigilat, paginile fiind numerotate corespunzător, evitându-se desprinderea filelor datorită utilizării îndelungate a registrului agricol şi va fi înregistrat în registrul de intrare-ieşire de la nivelul autorităţii executive a administraţiei publice locale respective”.
Art. 8 al. 1 din acelaşi act normativ prevede: “Înscrierea datelor în registrul agricol în a cărui rază administrativ-teritorială îşi are domiciliul capul gospodăriei se face pe baza declaraţiei date pe proprie răspundere de capul gospodăriei sau, în lipsa acestuia, de un alt membru major al gospodăriei care dispune de capacitate deplină de exerciţiu, iar potrivit art. 11 al. 1 lit. c “persoanele fizice şi juridice au obligaţia să declare date pentru a fi înscrise în registrul agricol şi în afara acestor interval de timp, în cazul în care au intervenit modificări în patrimonial agricol, în termen de 30 de zile de la apariţia modificării”.
Potrivit Ordinului nr. 344/239/742/2007 pentru aprobarea Normelor tehnice privind modul de completare a registrului agricol pentru perioada 2007-2011, Anexa 1 Titlul I pct. 6 „Înscrierea datelor în registrul agricol se va face pe baza declaraţiei date sub semnătura proprie de capul gospodăriei sau, în lipsa acestuia, de un alt membru major al gospodăriei, prin vizitarea gospodăriilor de către persoanele împuternicite cu completarea registrului agricol. Înregistrarea în registrul agricol a datelor privind clădirile şi terenurile, a titularului dreptului de proprietate asupra acestora, precum şi schimbarea categoriei de folosinţă se pot face numai pe bază de documente anexate la declaraţia făcută sub semnătura proprie a capului de gospodărie sau, în lipsa acestuia, a unui membru major al gospodăriei, sub sancţiunea nulităţii. În cazul în care nu exista documente, înregistrarea în registrul agricol a datelor privind clădirile şi terenurile, a titularului dreptului de proprietate asupra acestora, precum şi schimbarea categoriei de folosinţă se pot face pe baza declaraţiei date sub semnătura proprie de capul gospodăriei sau, în lipsa acestuia, de un alt membru major al gospodăriei, sub sancţiunea nulităţii.
Înscrierea datelor în registrul agricol se putea face şi la sediul primăriei în cazul în care capul gospodăriei se prezenta din proprie iniţiativă sau pentru rezolvarea altor probleme.
Persoanele care nu au domiciliul în localitate puteau trimite declaraţia prevăzută la alin. 1 prin poştă, cu confirmare de primire, pe cheltuiala lor, sau puteau face declaraţia prin procură.
În cazul indiviziunii, oricare dintre coindivizari putea da declaraţia în condiţiile alin. 1 sau, după caz, ale alin. 3.
Pentru unităţile cu personalitate juridică datele se înscriau în registrul agricol pe baza declaraţiilor date de conducătorul unităţii respective, însoţite de documente”.
Ulterior, acest Ordin a fost abrogat prin Ordinul nr. 95/153/1998/3241/2010 pentru aprobarea Normelor tehnice de completare a registrului agricol pentru perioada 2010-2014, care la art. 6 al. 1 şi 2 prevede „1) Înscrierea datelor în registrul agricol se face pe baza declaraţiei date pe propria răspundere de capul gospodăriei sau, în lipsa acestuia, de un alt membru major al gospodăriei, care dispune de capacitate deplină de exerciţiu, după cum urmează: a) prin vizitarea persoanelor fizice de către persoanele împuternicite cu completarea registrului agricol; b) la primărie, în cazul în care un reprezentant major al persoanei fizice se prezintă din propria iniţiativă sau pentru rezolvarea altor probleme; c) pe baza declaraţiei trimise prin poştă, cu confirmare de primire, pe cheltuiala persoanei care are obligaţia de a fi înregistrată în registrul agricol; d) pe baza unei procuri notariale date de capul gospodăriei; e) prin invitarea la primărie a persoanelor fizice care au obligaţia să efectueze declaraţiile pentru înscrierea datelor în registrul agricol.
(2) Înscrierea în registrul agricol a datelor privind clădirile şi terenurile, a titularului dreptului de proprietate asupra acestora, precum şi a schimbării categoriei de folosinţă se poate face numai pe bază de documente anexate la declaraţia făcută sub semnătura capului de gospodărie sau, în lipsa acestuia, a unui membru major al gospodăriei, sub sancţiunea nulităţii. În cazul în care nu existau documente, înregistrarea în registrul agricol a datelor privind clădirile şi terenurile, a titularului dreptului de proprietate asupra acestora, precum şi a schimbării categoriei de folosinţă se puteau face pe baza declaraţiei date sub semnătura capului gospodăriei sau, în lipsa acestuia, de un alt membru major al gospodăriei, sub sancţiunea nulităţii. Aceste declaraţii puteau fi date, potrivit opţiunii persoanei fizice obligate să declare în registrul agricol, după cum urmează: a) în faţa secretarului localităţii; b) în faţa notarului public; c) la misiunile diplomatice şi oficiile consulare ale României.
Potrivit contractelor de arendare încheiate de inculpatul B. E. cu numiţii M. S., H. M., B. F., P. D. E., M. A. M., P. N. I., V. I. V., B. S., P. D., M. A., suprafaţa de teren pe care o utiliza în 2008 era de 113,58 ha.
Chiar inculpatul B. E. a precizat în declaraţia data la data de 03.03.2011 că din suprafaţa de 52,27 ha închiriată de la Consiliul Local Vânători în baza contractului de închiriere nr. 1304/22.08.2006 a folosit doar 15 ha.
Cât priveşte terenul în suprafaţă de 23 ha închiriat de la numitul A. V., acesta a fost folosit doar în anii 2006, 2007, astfel cum a recunoscut chiar inculpatul, astfel că nu poate fi luat în calcul la stabilirea suprafeţei totale utilizată în 2008 şi, de asemenea, nu poate fi luat în considerare nici suprafaţa de 10 ha ce a făcut obiectul contractului de arendare încheiat cu numita V. M., contract ce nu apărea înregistrat la primărie şi despre care inculpatul a declarat că îl considera reziliat de drept, având în vedere decesul arendatorului la data de 09.09.2007. Mai mult, potrivit menţiunilor din registrul agricol, V. M. era înregistrată doar cu 6,44 ha.
În acelaşi registrul al Primăriei Vânători inculpatul era înregistrat în anul 2008 cu suprafaţa de 70 ha.
Prin urmare, suprafaţa de teren utilizată de inculpatul B. E. în 2008 era doar de 125,58 ha (113,58 ha + 15 ha).
În anul 2009 inculpatul utiliza doar suprafaţa de 148,58 ha, având în vedere cele 14 contracte de arendare înregistrate la primărie şi contractul de închiriere nr. 18 încheiat la data de 30.04.2009 (113,58 ha + 35 ha).
La încheierea acestui contract însă, nu s-au respectat prevederile HCL 58/16.12.2008 şi HCL 7/29.01.2009 referitoare la durata de închiriere a păşunilor, şi anume de 1 an, cu posibilitatea prelungirii lor pe o perioadă de până la 8 ani, urmând a se încheia acte adiţionale la contractele respective, în condiţiile în care s-a închiriat pe termen de 8 ani şi nu s-au încheiat acte adiţionale.
De la data încheierii acestuia contract, 30.04.2009, primul contract încheiat cu Consiliul Local Vânători şi înregistrat sub nr. 1304/22.08.2006, a fost reziliat în mod tacit. Astfel, din suprafaţa de 35 ha păşune ce face obiectului contractului nr. 18/30.04.2009, 15 ha sunt situate în zona Saghirt, şi inculpatul le folosea din vechiul contract, iar diferenţa de 20 ha se află în Calea Bundorfului, teren aflat în rezerva Comisiei de fond funciar Vânători, cele două zone în care era situată păşunea închiriată nefiind învecinate.
Audiat fiind la data de 07.03.2011 în cursul urmăririi penale, martorul D. D. (secretarul Comunei Vânători) a declarat că, în urma unei licitaţii, organizată de Consiliul Local Vânători în vara anului 2006, B. E. şi-a adjudecat suprafaţa de 52,27 ha în zona denumită Soghirt, sens în care a fost încheiat contractul de închiriere nr. 1304/22.08.2006. Acest contract l-a semnat pentru legalitate. Martorul a precizat, de asemenea, că a participat la şedinţele Consiliului Local Vânători din 16.12.2008, când s-a adoptat HCL 5 privind organizarea păşunatului. El a scris procesul verbal al şedinţei, a contrasemnat hotărârea respectivă, la şedinţă participând 12 consilieri, inclusiv B. E. care era consilier din 2004. Tot el a scris procesul verbal al şedinţei Consiliului Local din 29.01.2009, când s-a adoptat HCL nr. 7 privind preţurile minimale de pornire la licitaţia publică care urma să aibă loc privind închirierea unor suprafeţe excedentare de păşune, aparţinând comunei Vânători. În baza celor două hotărâri, în data de 24.03.2009 s-a organizat o licitaţie publică în sediul actualei primării, în acea vreme aparţinând SC T. S. C. SRL Vânători, administrată de către d-na. T. L.. Au fost prezente persoanele menţionate în procesul verbal, iar ideea a fost ca fiecărei persoane să i se acorde o suprafaţă de păşune, în raport de numărul de animale pe care îl avea fiecare, din domeniul public al comunei Vânători. B. E. a solicitat să i se acorde o suprafaţă în plus faţă de cea pe care o avea, deoarece intenţiona să-şi înmulţească nr. de oi. Astfel, comisia de licitaţie i-a acordat lui B. E. o suprafaţă de 35 ha în trupul de păşune Soghirt, la finele acestei licitaţii, membrii comisiei au discutat cu toţi participanţii care aveau deja contracte de închiriere încheiate cu Consiliul Local Vânători, în sensul de a rezilia pe cale amiabilă contractele de închiriere şi de a încheia contracte noi de închiriere, cu chirii mai mari decât cele existente. Toţi chiriaşii au fost de acord cu rezilierea pe cale amiabilă a contractelor de închiriere şi crede că şi B. E. a fost de acord cu acest lucru, în condiţiile în care a semnat noul contract de închiriere cu Consiliul Local Vânători.
În timpul licitaţiei a scris procesul verbal ce nu a fost contrafăcut ulterior. El nu a semnat nici un act prin care chiriaşii să fie anunţaţi de rezilierea contractelor respective. Ulterior licitaţiei a fost întocmit contractul de închiriere nr. 18/30.04.2009, contract pe care l-a semnat pentru legalitate în locul consilierului S. T. şi prin care i s-a închiriat lui B. E. suprafaţa de 35 ha în zona denumită Soghirt şi Calea Bundorf, zone care nu se învecinează. Cu acordul participanţilor, în acelaşi timp deţinătorii de animale, s-a purces la o nouă licitaţie, ştiindu-se dinainte că contractele de închiriere existente urmează să fie reziliate.
Referitor la contractele de arendare încheiate, prezentate de către inculpatul B. E., martorul a declarat că i-au fost prezentate şi lui de către inculpat, el le-a dat numere de înregistrare şi le-a datat, cele mai multe fiind din luna martie 2008. Contractele le-a înregistrat într-un caiet studenţesc, registrul de arendări înfiinţat în 1995, dar care ulterior a dispărut în condiţii necunoscute. Acest lucru s-a întâmplat în toamna anului 2009, când s-au mutat în noul sediu, fiind ajutaţi la transportul documentelor inclusiv de către locuitorii din comună, beneficiari ai Legii 416/2001 privind ajutorul social. Lipsa acestui registru de arendări a constatat-o în anul 2010, însă până în prezent nu l-a reconstituit. Contractele de arendare există, fiind puse pe ani. Pe cele mai multe persoane din contractele de arendare le cunoaşte, însă nu a verificat strict în registrul agricol dacă aceste persoane posedă terenurile respective. Nu cunoştea nici faptul dacă aceste terenuri se învecinau sau nu.
Fiindu-i prezentat cu ocazia audierii registrul agricol al satului Archita în original, martorul a declarat referitor la faptul că pentru anii 2009-2010 B. E. are menţionată suprafaţa de 184,44 ha teren în arendă, nu ştia dacă pentru aceste modificări de la 70 ha cât avea în 2008, la 184,44 ha, el a dat sau nu vreun aviz scris. În data de 02.04.2010 a dat un asemenea aviz d-nei inginer M. M. pentru modificări privind numărul de animale ale d-lui B. E.. Au fost şi alte modificări, dar nu şi le amintea. Nu ştia dacă suma suprafeţelor din contractele de arendă prezentate de către B. E., corespundea cu suprafaţa trecută în registrul agricol; acest lucru îl putea prezenta M. M.. Nu-şi amintea ca în perioada 28.04.2009 – 15.06.2009, B. E. să-i fi prezentat şi alte contracte de arendare, însă nu credea că i-au fost prezentate.
Martorul a declarat, de asemenea, că a semnat adeverinţa nr. 339/02.02.2010 emisă de primăria Vânători pentru a-i folosi d-nului B. E. la APIA Mureş pentru obţinerea de subvenţii, în care s-a menţionat că avea în folosinţă, arendă, suprafaţa de 187,88 ha, în 5 blocuri fizice care totalizează 100,91 ha. Ceilalţi doi semnatari erau d-na. M. M. şi viceprimarul D. G.. Nu-şi explica în niciun fel această menţiune, răspunzător fiind funcţionarul care a întocmit actul, respectiv M. M..
A semnat şi adeverinţa nr. 1409/11.05.2010 emisă de Primăria Vânători pentru a-i servi la B. E., la obţinerea de subvenţii de la APIA Mureş, împreună cu d-na. M. M. şi d-na R. C. M., care avea drept de semnătură în locul primarului. D-na inginer M. M. era cea care cunoştea blocurile fizice în care d-nul B. E. avea teren în folosinţă.
Martorului i-a fost prezentat, în original, şi tabelul intitulat „Contracte de închiriere” depus la DNA Tg. Mureş de către inculpatul B. E., tabel pe care acesta a cerut să îl vizeze, lucru pe care l-a făcut, viza fiind probabil cerută de către inculpat pentru a se confirma existenţa contractelor pe care le avea încheiate.
În cursul cercetării judecătoreşti, martorul a declarat că în primăvara anului 2009 a participat la licitaţie, fiind membru în comisie şi inculpatului B. E. i s-a închiriat o suprafaţă de 35 ha, încheindu-se un contract de închiriere. Comisia a fost condusă de viceprimarul M. F.. Anterior, în anul 2006, s-a organizat o altă licitaţie în urma căreia, inculpatul şi alte persoane au obţinut suprafeţe. Fostul primar a discutat cu titularii să încheie noi contracte de închiriere, iar cele vechi să fie reziliate amiabil, lucru consemnat în procesul verbal în urma licitaţiei. Inculpatul i-a prezentat mai multe contracte de arendare. Până în 2009 erau înregistrate într-un registru foarte vechi din 1994, iar el făcea înregistrările. Contractele erau arhivate pe ani. În toamna anului 2009 primăria s-a mutat în noul sediu, iar documentele au fost transportate cu diverse persoane fizice. S-a procedat la inventarierea generală a actelor de către o persoană fizică autorizată din Tg. Mureş. Atunci când DNA a cerut acest caiet (registru), s-a constatat lipsa lui. Începând cu 1.01.2011 s-a ţinut un nou registru. Contractele de arendă în original au fost trimise la DNA. Din 2009, de la mutare şi până la 1.01.2011, contractele nu au mai fost notate în nici un registru, dar au fost depuse de către titulari la primărie. Ţinerea şi completarea registrului agricol era în sarcina d-nei M. M., consilier superior, care avea această atribuţie prin fişa postului din vara anului 2008. Înainte, de acest registru răspundea d-na R. D., care în urma câştigării alegerilor de către d-nul T., şi-a dat demisia.
Martorul a declarat, de asemenea, că nu putea preciza dacă suprafeţele din registrul agricol corespundeau cu cele din contractele de arendă. D-na M. M. completa registrul conform OG 28/2008, îl punea pe titular să semneze şi se eliberau adeverinţe. A semnat adeverinţa pentru a fi folosită de inculpatul B. E., pentru obţinerea de subvenţii APIA.
A participat la discuţiile pe care proprietarii de animale le-au avut cu primarul T., iar aceştia au fost convinşi să rezilieze contractele vechi. În procesul verbal s-a consemnat că se reziliau contractele vechi şi se vor încheia contracte noi. La şedinţă au fost şi persoane care au vociferat, întrebând ce se întâmplă dacă nu rămâneau valabile cele vechi. Inculpatului B. E. i s-a atribuit o suprafaţă suplimentară în raport cu numărul crescut de animale. Din moment ce l-a semnat, fără ca cineva să îl oblige, a acceptat acest contract. Proprietarilor de animale li s-a impus de către primarul T., care avea o personalitate mai puternică, încheierea unor noi contracte. Mai multe persoane au venit să se plângă, dar le-a spus să discute cu primarul sau viceprimarul. Înainte de licitaţie, ciobanii l-au întrebat dacă nu rămâneau valabile contractele vechi şi au spus că vor participa la licitaţie pentru că au nevoie de păşuni. Nu s-a pronunţat în nici un fel asupra celor întrebate de ciobani. Licitaţia s-a desfăşurat într-un restaurant aparţinând firmei d-lui T.. D-na M. avea în faţă o hartă cu suprafeţele. Oamenii care plătiseră pentru a participa la licitaţie, s-au înscris, au fost verificaţi de d-na R. C. şi de la d-nul T. M., de la impozite, pe rând au fost întrebaţi ce suprafeţe doreau să li se atribuie, urmărindu-se ca toţi să primească păşuni. D-na M. anunţa trupurile, ce suprafaţă şi cine le-a deţinut până la acea dată şi le încadra în gradul de fertilitate. Dacă nu se atribuia vechiului titular sau, aşa cum s-a procedat în cazul inculpatului B. şi a altor persoane, aceştia au primit suprafeţe în plus. După această licitaţie nu au mai fost alte proteste.
Martorul a mai precizat că menţiunile în registrul agricol se făceau, până în 2008, cu creionul, până când oamenii veneau cu toate actele. Registrul agricol se completa potrivit OG 28/2008, pe baza declaraţiei titularului imobilului sau a unui membru major al familiei. Declaraţiile, de cele mai multe ori erau verbale şi apoi, fiecare semna în registru. Prin lunile februarie – martie, se mergea şi la domiciliile proprietarilor cu registrul agricol, pentru actualizarea datelor. Pentru eliberarea adeverinţelor pentru APIA, solicitantul se prezenta la ghişeu la d-na M., se verificau menţiunile din registrul agricol, iar solicitantul era pus să semneze. După întocmirea adeverinţei, d-na M. venea la semnat la secretar şi primar, ea semnând ca funcţionar la rubrica „Întocmit de”. Având în vedere pregătirea profesională, nu se punea la îndoială corectitudinea datelor.
Uneori, când primarul T. venea la primărie şi găsea persoane în clădire, îi întreba ce doreau, şi dacă solicitau eliberarea de adeverinţe, îi cerea d-nei M. să vină cu ei în biroul lui. A participat la acele aşa-zise interviuri, mai ales când se solicita eliberarea unui certificat de producător agricol, fiind întrebaţi ce produceau, cu cât vor să vândă şi dacă nu voiau să ajute primăria. Credea că, având în vedere felul autoritar în care se purta d-nul T., d-na M. a primit o dispoziţie verbală din partea acestuia, să treacă mai întâi pe la el cu solicitanţii, înainte de eliberarea adeverinţelor.
Martorul a mai declarat că nu se ştia dacă la primărie exista o hartă cu parcelare de blocuri fizice. Aceste blocuri fizice nu erau trecute în registrul agricol.
În ce priveşte tabelul întocmit în 2010, a fost prezentat de către B. E., un tabel care cuprindea numele arendatorilor. L-a vizat dându-i dată certă. Nu a verificat exactitatea datelor pentru că trecuseră deja pe la primărie. La întrebările lui, inculpatul i-a răspuns că are nevoie de acel tabel la APIA.
Păşunatul era reglementat prin adunările de consiliu anuale. Problema închirierii pe un an, precum şi a posibilităţii de prelungire pe 8 ani a fost discutată în comisia de specialitate, la dezbaterea proiectului.
Anul trecut în primăvară s-a modificat articolul din acea hotărâre şi s-a prevăzut închirierea pe un an. Astfel s-a înlăturat acea ambiguitate cu privire la termenul închirierii.
Îşi amintea de cazul d-nului N. A., aflat în relaţii de duşmănie cu d-nul T., pentru care d-na M. a primit interdicţie de a elibera adeverinţe pentru APIA. Este posibil să fie existat şi alte persoane, dar nu-şi amintea.
Ascultată fiind la data de 07.03.2011 în cursul urmăririi penale, martora R. M. C. a declarat că a participat la cele mai multe şedinţe ale Consiliului Local Vânători, în special cele care aveau ca obiect activităţi economice, inclusiv la şedinţele din 16.12.2008 şi 29.01.2009, la cea din urmă, d-na M. M., care a întocmit raportul de specialitate, cerându-i părerea. Scopul hotărârilor emise a fost acela de a închiria suprafeţele excedentare de păşune, aflate în domeniul public al comunei Vânători, în vederea obţinerii de venituri la bugetul local. Al doilea scop era acela de a curăţa păşunile de mărăcini, unele fiind foarte împădurite, transformându-le astfel în păşuni de categoria a III –a şi a II-a, care puteau să aducă venituri suplimentare la buget. Până în 2009, chiria pentru 1 ha de păşune de la Consiliul Local era de 20 lei/ha, iar în comunele învecinate era de 40-50 lei/ha.
În data de 24.03.2004 s-a organizat o licitaţie publică pentru închirierea păşunilor. Întrucât şi în momentul de faţă comuna Vânători are teren excedentar categorie păşuni, în data de 24.03.2014 cererile pentru închirierea de păşuni au fost mai mici decât suprafaţa pe care o aveau la dispoziţie, astfel că participanţii la licitaţie nu au concurat pe o anumită suprafaţă, ci fiecare şi-a solicitat o anumită suprafaţă, pe care comisia i-a acordat-o. La această licitaţie au fost reactualizate suprafeţele de teren pe care crescătorii de animale le foloseau, dar nu plăteau chirie pentru întreaga suprafaţă pe care o utilizau la primăria Vânători. Licitaţia a fost condusă de către viceprimarul M. F., iar procesul verbal a fost scris de către secretarul D. D.. D-nul B. E. a afirmat în cadrul şedinţei că, din suprafaţa pe care o deţine în Saghirt, el poate folosi doar 15 ha şi solicită să i se încheie un contract pe suprafaţa efectivă pe care o poate folosi, fapt ce se realizează. Comisia a decis să-i acorde d-lui B. E. trupul Saghirt, în suprafaţă de 35 ha. La finalul şedinţei de licitaţie, toţi participanţii au fost mulţumiţi, nimeni nu a indicat nicio obiecţie. În baza acestei licitaţii s-au încheiat mai multe contracte de închiriere, în data de 30.04.2009, printre care şi contractul nr. 18 încheiat cu d-nul B. E., contract ce are ca obiect suprafaţa de 35 ha păşune, situată în zona Saghirt (15 ha) şi Calea Bundorf (20 ha). Cele două zone nu se învecinează. Acest lucru l-au constatat în cursul anului 2011, când le-au fost solicitate documente de către DNA Tg. Mureş. Din câte ştia ea, s-a făcut o predare-primire a păşunilor de către chiriaşi pe teren de către o comisie formată din d-na M. M. şi d-nul viceprimar M. F., însă scris nu s-a făcut nimic în toate cazurile. În cazul B. E. nu exista un proces verbal de predare-primire a terenului.
Martora a declarat, de asemenea, că din punctul ei de vedere, contractul de închiriere nr. 1304/22.08.2006 a rămas fără obiect în data de 30.04.2009, când s-a încheiat contractul de închiriere nr. 18, acest lucru şi datorită menţiunii făcute la sfârşitul licitaţiei, când s-a hotărât actualizarea tuturor contractelor de închiriere a păşunilor. Mai mult, d-nul B. E. a plătit chiria la Primăria Vânători, pentru suprafaţa de 35 ha, începând din 30.04.2009.
Părţile fiind de acord verbal cu rezilierea vechilor contracte de închiriere, nu mai era necesară şi o menţiune scrisă în aceste acte. Despre toate celelalte contracte de arendare pe care d-nul B. E. le-a încheiat cu diferite persoane fizice, a luat la cunoştinţă abia în momentul în care i-au fost solicitate date în acest sens de către DNA Tg. Mureş. Suprafaţa totală arendată de la persoane fizice de către B. E. era de circa 98 ha şi nu cunoştea dacă el avea încheiate contracte de închiriere păşuni ori alte forme de contracte cu alte persoane. Dacă avea astfel de contracte, el avea obligaţia să le prezinte la Compartimentul agricol din cadrul Primăriei comunei Vânători, pentru a putea fi completate în registrul agricol la rubrica „Modul de utilizare a suprafeţei agricole utilizate”, suprafeţele de teren închiriate sau luate sub alte forme de folosinţă, conform OG 28/2008, privind registrul agricol.
În anii 2009, 2010 d-na M. M., responsabilă cu conducerea registrului agricol, a completat registrul agricol cu suprafaţa de 184,44 ha, teren în arendă luat de d-nul B. E., pe baza declaraţiei dată pe proprie răspundere de către acesta, ea având obligaţia de a-i solicita şi documentele care să ateste folosinţa acelei suprafeţe de teren.
Nu cunoştea dacă suprafeţele arendate de la persoane fizice de d-l B. E. se învecinau sau nu, acest lucru ar fi trebuit să-l cunoască d-na M. M., însă a constatat că în unele contracte de arendare erau trecute date care nu corespundeau cu evidenţele Primăriei comunei Vânători.
D-na M. M. i-a spus că solicitantul adeverinţelor nr. 339/02.02.2010 şi 1409/11.05.2010, precum şi alţi solicitanţi de adeverinţe pentru obţinerea de subvenţii APIA, au venit cu câte o ciornă de la APIA, în care erau menţionate blocurile fizice şi suprafeţele din blocurile respective, iar dânsa a completat adeverinţele respective cu datele din ciornele prezentate, modalitate de lucru total greşită.
Nu exista la Primăria Comunei Vânători o corespondenţă între blocurile fizice cadastrale şi blocurile fizice emise de programul APIA. Exista o evidenţă a parcelării tuturor titlurilor de proprietate emise sau a fişelor de punere în posesie pe hărţile cadastrale ale primăriei, precum şi nişte schiţe de parcelare întocmite de d-na inginer M. M.. Ea ar putea să indice o corespondenţă între blocurile fizice cadastrale şi blocurile fizice emise de programul APIA. Semnatarii îşi asumau responsabilitatea în ce privea suprafaţa de teren trecută pe adeverinţe şi în registrul agricol, care reprezenta sursa de informaţii pentru toate compartimentele din cadrul primăriei, cu condiţia ca acesta să fie completat în conformitate cu prevederile OG 28/2008.
Nu cunoştea dacă registrul agricol a fost condus şi completat în creion până la solicitarea lui de către DNA, mai mult, modificările s-au făcut cu pix roşu, cu avizul d-lui secretar D. D..
În contractul de închiriere nr. 1304/22.08.2006, erau specificate două numere topografice cadastrale, respectiv 2551 care corespunde zonei Saghirt şi nr. 2526 care corespundea zonei Lanul Lungana, zone care nu se învecinează.
Despre registrul de arendări al Primăriei comunei Vânători a aflat că lipsea din gestiunea primăriei abia în momentul în care acesta a fost solicitat de către DNA Tg. Mureş, lucru pe care l-a adus la cunoştinţă d-lui secretar D. D.. Acesta a fost cel care a înregistrat contractele de arendare prezentate la Primărie în perioada toamna 2009 – începutul anului 2011, fiind responsabil cu ţinerea evidenţei acestor contracte, iar analizând contractele de arendare îndosariate, a constatat că acestea au numere crescătoare de la an la an. În prezent s-a reconstituit registrul de arendări, iar în el au fost evidenţiate toate contractele existente în arhiva Primăriei.
În faza de cercetare judecătorească, martora a declarat că în data de 23.03.2009 a participat la licitaţie ca membră a comisiei. D-nul B. a participat la acea licitaţie solicitând o suprafaţă şi a specificat că din 2006 avea 52 ha dar că era foarte împădurită şi nu poate folosi decât 52 ha. A depus toate documentele solicitate, a plătit dovada de participare la licitaţie şi, în timpul şedinţei, a avut altercaţie cu d-nul T., motivând că nu avea acea suprafaţă în Saghirt şi că era împădurită. În urma licitaţiei s-a încheiat un contract şi practic, suprafaţa se micşora de la 52 ha la 35 ha. Contractul mai vechi din 2006 s-a anulat, dar nu în scris. S-a încheiat contract nou cu noile suprafeţe şi cu noile numere topografice. Nu ştia dacă s-a încheiat un proces-verbal de predare-primire cu d-nul B., dar în fiecare dosar de licitaţie d-na M. a încheiat a încheiat o schiţă cu trupurile de păşune, indicând numerele topografice şi suprafaţa. Nu ştia ce suprafaţă avea arendată B., dar în urma solicitării DNA s-a constatat că nu mai exista registrul şi atunci s-a constituit o comisie de inventariere a contractelor pe 2008,2009, 2010. Pe vechile contracte de închiriere nu s-a făcut vreo menţiune scrisă. Registrul agricol era completat de d-na M. conform fişei postului, în baza OG 28/2008. Până în 2008 registrul era completat pe baza declaraţiei pe proprie răspundere a capului gospodăriei, care apoi semna. Începând de anul trecut, fiecare cap de gospodărie avea obligaţia de a depune o declaraţie scrisă care se înregistra la primărie şi la care se anexa documentele privind modul de utilizare a terenului. Nu exista un document prin care APIA să informeze cu privire la fiecare bloc fizic, registrul agricol nu cuprindea o rubrică Capitolul Modul de utilizare privind blocurile fizice. La rubrica „Teren aflat în proprietate” din registrul agricol, apărea rubrica privind indicarea blocului fizic. APIA era singura care gestiona acele blocuri fizice şi pentru accesare era nevoie de o parolă care era individuală pentru fiecare solicitant. Nu ştia să fi existat vreun document din partea APIA de acces la blocurile fizice, sau o parolă prin care angajaţii primăriei să verifice aceste evidenţe. Practic, APIA solicita eliberarea de adeverinţe pe blocurile fizice. Probabil că registrul a fost completat şi cu creionul. Singurul document care stătea la baza eliberării adeverinţei APIA era registrul agricol. În ce privea numerele topografice, exista un registru cadA.l, dar care era foarte vechi şi neactualizat pe blocurile fizice şi utilizatori. Nu ştia să existe o evidenţă pe blocurile fizice. Se menţiona doar suprafaţa în registrul agricol şi nu părţile între care se încheia contractul. Fiecare persoană venea de la APIA cu un bileţel cu blocurile fizice, pe care d-na M. le copia. Pentru eliberarea adeverinţei pentru APIA solicitantul completa o cerere. Începând din 2010, 2011 se menţiona de cine era întocmită, apoi era dată pentru a fi semnată la secretar şi primar şi multe dintre adeverinţe le-a semnat, fiind delegată. În adeverinţă se menţiona poziţia din registrul agricol. Nu ştia dacă d-nei M. i s-a cerut de către primarul T. ca persoanele care solicită adeverinţe pentru APIA să treacă mai întâi pe la el. Primăria avea un contract de consultanţă cu d-nul Păun, care ne-a indicat să nu eliberăm adeverinţe pe blocurile fizice, întrucât nu deţineam o evidenţă.
Martora a mai declarat că s-a iscat o dispută între d-na M., reprezentanta APIA, d-na M. O. şi d-nul primar. Acesta din urmă a întrebat-o pe d-na M. dacă poate elibera adeverinţe pe blocuri fizice şi a răspuns că putea. Nu se puteau elibera asemenea adeverinţe în baza datelor pe care le deţineau la primărie. Eliberarea adeverinţelor se făcea la solicitarea APIA, în baza unor bileţele în care erau menţionate blocurile. Noile registre agricole cuprind blocuri fizice pe proprietari şi nu pe utilizatori. Se eliberează adeverinţe pe suprafaţa utilizată. Suprafeţele din Saghirt şi Calea Bundorfului nu apar în tabelul întocmit cu ocazia licitaţiei din 2009, tabel care cuprinde trupurile pe categorie de folosinţă şi de aceea a menţionat că, faţă de primul contract, s-a micşorat de la 52 ha la 35 ha. Din consultarea rubricii „Obiectul contractului” se puteau verifica numerele topografice şi suprafeţele.
Aşadar, cei doi martori au explicat detaliat modul în care a decurs licitaţia din data de 24.03.2009. Declaraţiile acestora înlătură cele susţinute de inculpatul B. E. în sensul că, în timpul şedinţei organizată cu ocazia licitaţiei a adus la cunoştinţă că nu este de acord cu rezilierea vechilor contracte, că procesul verbal depus la dosar este contrafăcut, aceştia arătând foarte clar că toţi participanţii la licitaţie au fost mulţumiţi, aşadar şi inculpatul, că acesta nu a ridicat vreo obiecţie cu privire la terenul primit şi că, în cuprinsul procesului verbal s-a menţionat exact ceea ce s-a discutat în timpul şedinţei.
Menţiunea de la sfârşitul procesului verbal încheiat cu ocazia licitaţiei din 24.03.2009 şi anume „comisia de licitaţie hotărăşte actualizarea tuturor contractelor de închiriere a păşunilor, prin acordul ambelor părţi, liber consimţit, pentru încadrarea în prevederile HCL nr. 7/2009”, vine să confirme faptul că, în urma acestei licitaţii, contractul de închiriere nr. 1304/22.08.2006 a rămas fără obiect.
Este cert că inculpatul a consimţit tacit la rezilierea contractului de închiriere nr. 1304/2006, din moment ce a semnat contractul de închiriere nr. 18 din 30.04.2009. De altfel, începând din anul 2008, el nu şi-a mai îndeplinit obligaţia de plată a chiriei aferentă contractului de închiriere nr. 1304/2006.
Faptul că, potrivit declaraţiilor celor doi martori, s-a pierdut registrul de arendări, nu înlătură răspunderea penală a inculpatului, întrucât, dacă ar fi existat şi alte contracte de arendare înregistrate de primărie decât acesta, le-ar fi prezentat.
La termenul de judecată din 04.05.2012 au fost ascultaţi martorii M. V. G. şi V. F.
Primul martor a declarat că în cursul anului 2008 a condus echipa care a efectuat un control la parcelele declarate de inculpatul B. E., control ce a vizat măsurarea cu GPS-ul, stabilirea realităţii din teren. Din echipă a mai făcut parte d-nul V. F.. S-au efectuat verificări cu privire la fiecare parcelă, s-au exclus cele care nu corespundeau din punct de vedere agricol şi s-a stabilit suprafaţa reală, rezultatul fiind cuprins într-un raport. Inculpatul a fost prezent în momentul controlului, aşa cum le-a solicitat.
Pentru anii 2007, 2008 APIA nu a solicitat documente justificative, doar în anul 2009, pentru suprafeţele diminuate sau mărite faţă de 2008 sau cele noi adăugate. Suprafeţele care nu corespundeau din punct de vedere agricol din interiorul parcelei sau la limita parcelei, arbuştii, buruieni, au fost excluse de la acordarea subvenţiei. Aceasta a determinat o penalizare a subvenţiei.
Al doilea martor a declarat că în cursul anului 2008 a făcut parte din echipa care a efectuat un control la parcelele inculpatului B. E.. Controlul l-a efectuat împreună cu d-nul M. şi a fost prezent şi inculpatul. Au procedat la măsurarea fiecărei parcele, au exclus suprafeţele din interiorul parcelei care nu corespundeau normelor APIA, adică suprafeţele cu vegetaţie nedorită, lemnoasă şi ierboasă. Rezultatul verificărilor l-au consemnat în raportul de control. Verificarea s-a făcut pentru anul 2008. Suprafaţa totală corespundea cu ceea ce declarase inculpatul, iar ei au exclus suprafeţele din parcele care nu corespundeau din punct de vedere agricol. Dacă beneficiarul curăţa terenul, în anul următor putea fi declarat.
Martorul M. R., ascultat la termenul din 21.12.2012, a declarat că în anul 2009 a fost delegat pentru colaborarea cu echipa de control APIA – Sucursala Mureş, pentru efectuarea măsurătorilor în teren. Controlul l-a efectuat pe raza unităţii administrative Vânători, mai exact în loc. Archita. A însoţit echipa care a efectuat un supracontrol peste cel efectuat de APIA. A fost delegat cu efectuarea măsurătorilor. Misiunea echipei consta în aceea de a stabili dacă echipa din partea APIA a localizat exploataţia d-lui B., dacă a efectuat măsurătorile şi verificările necesare şi dacă a constatările lui sunt aceleaşi cu cele făcute anterior de echipa APIA. După efectuarea măsurătorilor s-a constatat că exploatarea există. Parcelele verificate corespundeau categoriei de utilizare ca pajişti permanente pentru păscut, preponderent pentru bovine şi ovine, măsurătorile s-au încadrat în marja de eroare de până la 3% faţă de primele măsurători criteriile avute în vedere pentru categoriei de utilizare a terenului şi verificate la vremea respectivă au corespund, zonele în care au fost prezente pâlcuri şi vegetaţie arboricolă au fost excluse. Parcelele verificate au corespuns cu cele desenate la data respectivă, neexistând suport electronic. Abia în 2011 s-a trecut la suport electronic de desemnare a parcelelor. Verificările s-au consemnat într-un raport de control. Controlul s-a efectuat la sfârşitul lunii martie, începutul lunii aprilie 2009, iar obiectul l-a constituit vărsarea de subvenţie a d-lui B. pe 2008. Nicio echipă de control nu făcea verificări până când agenţia nu emitea un raport de control, care conţinea informaţii referitoare la nr. de parcele, suprafaţa totală şi pe parcelă, amplasamentul în blocuri fizice, la data aceea pe suport de hârtie.
Instanţa a apreciat declaraţiile acestor martori, audiaţi la propunerea inculpatului B. E., ca fiind neconcludente, deoarece, era cert că s-au efectuat controale de către inspectorii APIA la parcelele declarate de inculpat, în urma verificărilor efectuate rezultând că suprafaţa totală măsurată corespunde cu aceea declarată de inculpat, dar nici la data controalelor şi nici ulterior, inculpatul nu a prezentat documente prin care să probeze că avea efectiv în folosinţă suprafeţele declarate.
Deşi era rămas fără obiect, contractul de închiriere nr. 1304/2006 a fost depus de către inculpat, alături de contractul de închiriere nr. 18/2009 şi în dosarul APIA aferent anului 2010.
De asemenea, inculpatul s-a folosit în dosarul APIA aferent anului 2009 de adeverinţa nr. 339/02.02.2010, iar în dosarul APIA aferent anului 2010 de adeverinţa nr. 1409/11.05.2010.
Menţiunile din aceste adeverinţe, întocmite de inculpata M. M. la cererea inculpatului B. E., cu privire la suprafaţa cu care acesta din urmă figura în registrul agricol erau nereale, neexistând la dosar probe care să fi atestat veridicitatea datelor din cuprinsul acestor acte.
Martora P. M. S. a declarat că în anul 2010 a primit cererea din partea d-nului B. pentru acordarea subvenţiei, dar nu-şi amintea pentru ce suprafaţă. Dosarul trebuia să cuprindă cererea solicitantului, copie buletin, extras de cont dacă interveneau schimbări faţă de anul anterior şi documente, în situaţia în care se modifica suprafaţa faţă de campania trecută. În situaţia în care fermierul avea păşune închiriată şi i se cerea să prezinte contractul de închiriere, se făcea o verificare a numărului mediu de animale care păşunează pe hectar. Fermierul trebuia să prezinte o adeverinţă cu privire la blocurile fizice şi suprafeţele acestora. Adeverinţa trebuia să cuprindă blocurile fizice cu suprafeţele mărite. Înainte de a se face plata, se efectuează un control administrativ. Se verifica dacă s-au depus toate documentele, actele necesare, dacă exista erori în sistem, fie legate de suprafaţă, fie din alte motive. Fermierul îşi întocmea singur cererea, el îşi identifica parcelele şi, în situaţia în care nu se descurca, era ajutat fie de cei de la primărie, fie de reprezentanţii APIA. La primării suprafaţa era împărţită pe numere cadastrale iar la APIA pe blocuri fizice. Şi primăriile trebuiau să aibă date cu privire la blocurile fizice, dar erau şi primării care nu deţineau astfel de date din diverse motive. Dacă solicitantul nu-şi putea identifica suprafeţele, el era trimis la primăria unde agentul agricol cunoştea mai bine situaţia. Dacă se observa o diferenţă de suprafaţă, faţă de cea declarată anterior, se putea înmâna solicitantului un act în care erau menţionate blocurile fizice şi suprafeţele pentru care nu existau documente justificative. În campania 2010 trebuiau să apară pe adeverinţă blocurile fizice unde avea loc mărirea suprafeţei. Nu ştia dacă primăria Vânători avea sau nu acces la blocurile fizice. În situaţia în care fermierul nu se descurca la identificarea percelei, putea fi ajutat de agentul agricol.
Martora B. A. a declarat că în 2009 a preluat cererea formulată de inculpatul B.. Din acel an au început schimbări faţă de anul anterior în sensul că se cerea ca fermierii să prezinte o adeverinţă în situaţia în care se mărea suprafaţa blocului fizic. Până în data de 9 iunie se putea depune documentele în cazul în care era vorba de adăugarea unor alte suprafeţe, iar în caz de retragere, doar până la finalizarea plăţii, cu condiţia să nu existe solicitări din partea APIA în sensul de a se prezenta documente justificative, efectuarea unui control pe teren. Ea a primit adeverinţa nr. 339/2010 în baza căreia s-a făcut eficientizarea controlului administrativ pe suprafaţă. Nu era obligatoriu ca, pe lângă acea adeverinţă, solicitantul să prezinte şi alte documente justificative. Era preluat orice act pe care solicitantul îl prezenta, dosarul unui fermier trebuind să cuprindă cererea, hărţi ortofotoplane, copie după buletin şi extrasul de cont. în anul 2009 nu s-au cerut acte ci, începând din anul 2010 APIA a luat în considerare contractele de închiriere, de arendare, de concesiune, ce erau înregistrate la primărie. Nu ştia dacă primăriile deţineau date cu privire la blocurile fizice. Exista un program numit ELPIS, în care erau desenate hărţile, pe baza celor declarate de fermier, unde sunt desenate parcelele pe baza celor declarate de fermier. Documentul care s-a prezentat în şedinţă publică era listat din programul informatic şi prezentat şi fermierului, în cazul în care existau diferenţe de suprafaţă din declaraţia anterioară, faţă de declaraţia ulterioară. În situaţia în care se observa mărirea suprafeţei, un astfel de act era dat fermierului şi se solicita să prezinte de la primărie documente justificative. Credea că era scrisul ei pe acest document. A cerut ca fermierul să prezinte o adeverinţă cu aceste blocuri fizice menţionate în acest act, şi cu suprafeţele respective. A scos acest document din sistem, tocmai pentru a-i fi mai uşor solicitantului. Era important ca pe adeverinţă să apară blocurile fizice cu parcelele mărite.
Martora B. A. E. a declarat că în 2008 a preluat o cerere formulată de inculpatul B. pentru campania din 2008, a efectuat un control vizual asupra cererii. Trebuia să verifice dacă erau corecte datele de identificare ale solicitantului, contul bancar, să nu existe greşeli de calcul matematic cu privire la suprafaţă şi să fie semnată. Pentru campania din 2007, 2008 nu exista obligaţia ca persoana să depună şi documente justificative. Nu-şi amintea pentru ce suprafaţă a cerut d-nul B. sprijin, nici dacă persoana şi-a mărit ori diminuat suprafaţa. În 2009 au venit instrucţiuni pentru eficientizarea controlului administrativ, care prevedeau că, dacă fermierul şi-a mărit suprafaţa faţă de campania anterioară, trebuia menţionate pe adeverinţă blocurile fizice unde şi-a mărit suprafaţa. APIA nu avea un model tipizat pentru această adeverinţă şi s-a acceptat ceea ce depunea persoana în cauză. Adeverinţele s-au cerut doar celor care au avut măriri de suprafaţă. Pentru campania din 2011 s-au cerut astfel de adeverinţe pentru toţi fermierii. Suma blocurilor fizice din adeverinţă nu era egală cu cea totală din adeverinţă, pentru că se menţionau doar blocurile fizice unde a avut loc mărirea suprafeţei. Nu ea a primit adeverinţa nr. 339/02.02.2010, probabil colegul care a primit-o a verificat-o, nu putea preciza dacă aceasta corespundea cerinţelor APIA şi anume, dacă cuprindea toate blocurile fizice în care a avut loc mărirea de suprafaţă, dacă cuprindea suprafaţa totală. Exista obligaţia de a verifica dacă exista blocuri fizice. Verificarea se făcea în sistem informatic. Nu ştia să fi fost trimise din partea APIA către primării, bileţele prin care se cerea să fie menţionate blocurile fizice. Primăriile au primit hărţi pe blocuri fizice în 2007 sau 2008. Dacă fermierul declara mai mult decât era în blocul fizic, acesta primea din partea APIA un document scos din sistemul informatic, care cuprindea blocurile fizice supradeclarate. Credea că un astfel de document era şi cel prezentat în şedinţă publică.
Martorele, toate angajate la APIA Mureş, au dat prin urmare, date cu privire la modul în care se primeau, se verifica şi se procesau cererile de plată pentru subvenţii, depuse de solicitanţi. Au confirmat faptul că, într-adevăr, începând din anul 2010 APIA a cerut şi prezentarea de către solicitant şi a unei adeverinţe care să cuprindă blocurile fizice cu suprafeţele mărite. Martora B. A., fiindu-i prezentat documentul depus la fila 77 din dosar (vol. I), a recunoscut că ea era cea care l-a scos din sistemul informatic, că scrisul de pe acest document îi aparţinea şi că ea l-a înmânat inculpatului.
Răspunzând solicitărilor instanţei, Primăria Vânători a comunicat că, în perioada 2008-2010 nu existau documente în sistem informatic, cu privire la blocurile fizice, primăria deţinea hărţi cadastrale, iar în 2007 s-a primit de la APIA harta Ortofotoplană comuna Vânători, sc: 1:10.000 cu blocurile fizice şi ea putea fi folosită efectiv pentru identificarea terenurilor.
Ceea ce interesa sub aspectul răspunderii inculpatei M. M. nu era faptul că suprafaţa totală din blocurile fizice menţionate în adeverinţe nu era egală cu cea totală, neputând, de altfel, să existe o corespondenţă din moment ce se menţionau doar blocurile fizice unde a avut loc mărirea suprafeţei, ci faptul că inculpata, determinată fiind de către inculpatul B. E., a menţionat în cuprinsul acestor adeverinţe că figura în registrul agricol cu suprafaţa totală de 187,88 ha, fără ca ea să deţină documente justificative.
Martora C. E. a declarat că pe numele soţului ei a fost eliberat un titlu de proprietate pentru suprafaţa de 10 ha. În urmă cu 5 ani s-a încheiat un contract de arendare cu inculpatul B. E., pe o perioadă de 5 ani, pentru suprafaţa de 10 ha. În urma încheierii contractului , inculpatul i-a dat produse agricole şi anume caş sau miel. Socrul ei C. D. a avut 5 copii. Între soţ şi ceilalţi fraţi a existat o înţelegere cu privire la suprafaţa ce revenea fiecăruia. Soţului i-au revenit 5 ha, unei cumnate 2 ha şi restul împărţit între ceilalţi fraţi. La Primăria Vânători era înregistrată cu 10 ha. Era semnătura sa pe contractul de arendare şi a arendat 5 ha.
Martora D. C. a declarat că pe numele socrului său D. A., erau eliberate două titluri de proprietate, fiecare cu o suprafaţă de 5 ha şi, de asemenea, Comisia a eliberat un titlu de proprietate pe numele fratelui socru pentru suprafaţa de 5 ha pe raza loc. Archita. De mai mulţi ani terenul socrului l-a folosit ea şi soţul, fiind cedat spre folosinţă. Înainte de a muri fratele socrului i-a lăsat terenul soţului ei. Astfel, soţul a încheiat contract de închiriere cu inculpatul. Fratele socrului, numitul D. G., nu avea moştenitori. Era semnătura soţului pe contractul de închiriere aflat la fila 62 din volumul I din dosarul de urmărire.
Martora A. L. a declarat că era mătuşa soţiei inculpatului B. E.. Pe numele soţului său a fost eliberat titlu de proprietate pentru un teren extravilan în suprafaţă de 2 ha, jumătate în loc. Archita şi pe numele lui A. E., fosta soacră, doar adeverinţă pentru o suprafaţă de 3 ha. Soţul a încheiat contract de arendare cu d-nul B., pentru întreaga suprafaţă de 5 ha şi jumătate. Şi ea era trecută pe un titlu de proprietate, eliberat pentru 10 ha, împreună cu C. D. decedat, M. A. şi B. V.. Ea a încheiat contractul de arendare pe 2 ha şi separat, soţul a încheiat contract de arendare cu acelaşi inculpat. Era semnătura ei pe contractul de arendare şi, de asemenea, semnătura de pe contractul încheiat de inculpat cu soţul aparţinea acestuia din urmă. Între ea şi fraţii săi a existat o înţelegere privind împărţirea terenului în sensul că lui C. D. îi revin 5 ha, lui M. A. 1 ha, iar ei şi lui B. V. câte 2 ha.
Martora M. S. a declarat că a încheiat cu inculpatul B. E. un contract de arendare, dar nu-şi amintea în ce an. Privea un teren de 3,40 ha situat în sat aproape de cimitir. Apoi i-a dat o grădină situată la casa părintească a soţului. În acte ea apărea ca proprietar. Soţul a decedat. Nu-şi amintea dacă a încheiat contract şi cu privire la grădină, care avea 5 ari. Era semnătura sa pe contractul de arendare depus la fila 158 din dosarul de urmărire penală.
Aceşti martori nu au făcut aşadar altceva, decât să confirme că au arendat suprafeţele înscrise în contractele încheiate cu inculpatul B. E..
În şedinţa publică din 22.06.2014 a fost ascultat martorul C. C. care a declarat că deţinea o întreprindere persoană fizică autorizată în Şoard. Lucra pământul în arendă, dar între timp a renunţat.
În 2010 a mers la Primăria Vânători pentru a ridica adeverinţa pentru APIA, s-a adresat d-nei M. care a urcat la d-nul primar şi, când a venit, i-a spus că d-nul primar nu era de acord cu eliberarea adeverinţei. A mers la primar, care i-a spus să vină la primărie cu toate persoanele cu care avea încheiate contracte şi acestea să precizeze dacă erau mulţumite cu cât le-a dat. I-a răspuns că nu putea face acest lucru pentru că aceste persoane erau răspândite prin anumite localităţi, iar una dintre persoane, care era naşul lui, avea picioarele amputate. Vorbind cu juristul, acesta i-a spus să se împace cu primarul. I-a cerut d-nului primar să îi elibereze un act în sensul că nu era de acord cu eliberarea adeverinţei, pentru a-l prezenta la APIA. Pentru o acţiune „Fii satului” i s-a cerut să facă o donaţie de 500 lei. Atunci când a mers la primărie se mai afla o cunoştinţă, N. A., care venise pentru aceleaşi probleme. Nu ştia dacă acesta a avut discuţii cu cei din primărie pentru că a plecat.
Apărarea inculpatei în sensul că adeverinţele la Primăria Vânători se eliberau solicitanţilor în urma verificării acestora de către primarul comunei şi doar la dispoziţia lui, acesta exercitând presiuni asupra angajaţilor primăriei, nu a putut fi acceptată întrucât, în situaţia în care existau astfel de presiuni sau ingerinţe în eliberarea documentelor, putea să nu execute dispoziţiile date cu încălcarea legii, fie să formuleze plângeri, sesizări împotriva persoanei care făcea astfel de presiuni.
Inculpata M. M., în calitate de inspector superior la Compartimentul Agricol al Primăriei Vânători, avea ca atribuţie, printre altele, conform fişei postului, să completeze şi să ţină la zi registrele agricole, să întocmească documentele care erau de competenţa primăriilor cu privire la acordarea subvenţiilor în agricultură şi zootehnie.
Atât în anul 2009, cât şi în anul 2010, ea a completat Registrul agricol al loc. Archita, jud. Mureş, la poziţia 28 – B. E., în sensul că acesta ar utiliza suprafaţa de 184,44 ha teren în arendă şi 3,44 ha teren sub alte forme.
Atât în anul 2009, cât şi în anul 2010, ea a completat Registrul agricol al loc. Archita, jud. Mureş, la poziţia 28 – B. E., în sensul că acesta ar utiliza suprafaţa de 184,44 ha teren în arendă şi 3,44 ha teren sub alte forme.
Cele menţionate nu corespundeau adevărului întrucât, din contractele de arendare a rezultat în mod clar că suprafaţa totală utilizată de inculpatul B. E. este de 113,58 ha.
Cele invocate în apărare de către inculpata M. M. în sensul că nu putea fi atrasă răspunderea sa penală pentru înregistrarea datelor în registrul agricol, având în vedere prevederile art. 8 din OG 28/2008 şi faptul că inculpatul B. E. a dat o declaraţie în data de 30.01.2009 prin care a afirmat că datele înscrise în Registrul agricol pe anul 2009 corespundeau realităţii, fără a menţiona sub ce forme utiliza terenul, nu a putut fi primită întrucât, astfel cum a rezultat din dispoziţiile legale mai sus menţionate, se cerea şi anexarea de documente la declaraţia dată, documente pe care ea avea obligaţia de a verifica veridicitatea celor declarate de inculpat şi documentele anexate.
Concluziile raportului de expertiză contabilă au fost următoarele:
– suprafaţa de teren declarată de fermierul B. E. pentru Campania 2008 era de 178,98 ha, conform cererii de plată pentru schemele de sprijin pe suprafaţă pentru anul 2008, nr. 320 din 12.05.2008 iniţială (dosar nr. 2462316) şi a rectificării din data de 22.05.2008.
– suprafaţa de teren determinată de APIA în urma controalelor efectuate (Raportul de control administrativ din data de 24.02.2009, Raportul de control administrativ din data de 17.06.2009, procesul verbal pentru cel de-al doilea control al solicitării 2008 din 18.06.2009, procesul verbal pentru controlul vizual pentru cerere de plată pentru suprafaţă 2008 efectuat la data de 12.05.2008, raportul de control pe teren din data de 23.10.2008) era de 143,27 ha.
– suprafaţa de teren identificată de expertul contabil în baza contractelor de închiriere/arendare încheiate, puse la dispoziţie de numitul B. E., era de 159,75 ha, cu menţiunea că expertul contabil nu era autorizat pentru a verifica legalitatea şi valabilitatea acestora.
– procentul de sancţionare aplicabil fermierului B. E. pentru campania 2008 se încadrează în limitele stabilite în decizia de plată a APIA, respectiv: sancţiunea aplicată datorită supradeclarării era cuprinsă între 3% şi 30%, sancţiunea calculându-se ca diferenţă procentuală între suprafaţa de parcele ce ar fi trebuit declarată în cerere, conform contractelor de închiriere/arendare, puse la dispoziţia expertului contabil şi suprafaţa constatată în timpul controlului administrativ pe teren de către APIA, conform art. 138 din regulamentul CE 1973/2004; reducerea lineară a plăţilor, reprezentând reducerea proporţională a sumelor rezultate după aplicarea sancţiunilor de supradeclarare, întârziere şi nedeclarare a tuturor percelelor pentru toţi fermierii eligibili la plată pentru schema de sprijin respectivă, conform art. 71a din Regulamentul CE nr. 796/2004, coeficientul de reducere aplicat fiind de 0,015; sancţiunea aplicată datorită nerespectării bunelor condiţii agricole şi de mediu GAEC – conform prevederilor art. 6 şi 7 din regulamentul Consiliului (CE) nr. 1782/2003 şi ale Art. 66 din regulamentul Consiliului (CE) nr. 796/2004, precum şi ale Ordinului M.A.P.D.R. nr. 791/1381/2006 valoarea totală a plăţilor directe care trebuiau acordate în anul calendaristic în cursul căruia s-a constatat neregula, urmând a fi redusă cu un procent de 1%.
– valoarea subvenţiei cuvenite fermierului B. E. pentru Campania 2008, în situaţia în care acesta ar fi declarat suprafeţele de teren conform contractelor de închiriere/arendă puse la dispoziţia expertului contabil, era de 95.007,49 lei (24.448,66 lei SAPS + 48.073,05 lei AM-P1 + 22.485,78 lei AM P1.2).
– suprafaţa de teren declarată de fermierul B. E. pentru campania 2009 era de 187,97 ha, conform cererii de plată pentru schemele de sprijin pe suprafaţă pentru anul 2009, nr. MS320 din 22491/28.04.2009 iniţială şi a rectificării din data de 21.05.2009.
– suprafaţa de teren determinată de APIA în urma controalelor efectuate (Procesul verbal pentru cel de-al doilea control al solicitării 2009 din data de 25.11.2009, din data de 12.05.2010 şi din data de 26.08.2010, Procesul verbal pentru controlul vizual pentru cererea unică de plată pe suprafaţă 2009 din data de 28.04.2009) era de 187,88 ha, prin decizia de plată nr. 3719373 din 07.09.2010 corectându-se suprafaţa determinată de 187,88 ha la 187,97 ha.
– suprafaţa de teren identificată de expertul contabil în baza contractelor de închiriere/arendă puse la dispoziţie de numitul B. E. este de 188,15 ha, cu menţiunea că expertul contabil nu era autorizat pentru a verifica legalitatea şi valabilitatea acestora).
– procentul de sancţionare aplicabil fermierului B. E. pentru campania 2009 se încadra în limitele stabilite în decizia de plată a APIA, respectiv: Nu s-a aplicat sancţiune datorită supradeclarării conform art. 138 din Regulamentul CE 1973/2004. S-a aplicat reducerea lineară a plăţilor reprezentând reducere proporţională a sumelor rezultate după aplicarea sancţiunilor de supradeclarare, întârziere şi nedeclarare a tuturor parcelelor pentru toţi fermierii eligibili la plată pentru schema de sprijin respectivă, conform art. 71a din Regulamentul CE nr. 796/2004, coeficientul de reducere aplicat fiind de 0,07.
– valoarea subvenţiei cuvenite fermierului B. E. pentru Campania 2009 era conformă cu cea acordată acestuia de APIA, conform deciziilor de plată nr. 3342953 din 19.05.2010, nr. 22882 din 27.11.2009 şi nr. 3719373 din 16.09.2010 de 190.215,696 lei, fermierul B. E. justificând prin înscrisuri (contracte de închiriere/arendă puse la dispoziţia expertului contabil) suprafeţele de teren înscrise în cererea de plată.
– suprafaţa de teren declarată de fermierul B. E. pentru campania 2010 era de 187,88 ha, conform cererii de plată pentru schemele de sprijin pe suprafaţă pentru anul 2010, nr. MS 268361 din 11.05.2010 iniţială şi a rectificării din data de 12.05.2010.
– suprafaţa de teren determinată de APIA în urma controalelor efectuate (Procesul verbal pentru cel de-al doilea control al solicitării 2010 din data de 05.11.2010, Procesul verbal pentru cel de-al doilea control al solicitării 2010 din data de 02.08.2011 şi procesul verbal pentru control vizual pentru cererea unică de plată pentru suprafaţă 2010 din data de 11.05.2010) era de 178,81 ha.
– suprafaţa de teren identificată de expertul contabil în baza contractelor de închiriere/arendare încheiate, puse la dispoziţie de numitul B. E. era de 195,15 ha, cu menţiunea că expertul contabil nu era autorizat pentru a verifica legalitatea şi valabilitatea acestora.
– procentul de sancţionare aplicabil fermierului B. E. pentru Campania 2010 se încadra în limitele stabilite în decizia de plată APIA, respectiv: S-a aplicat sancţiunea datorită supradeclarării, conform art. 16 al. 2 paragraf 1 din Regulamentul CE 484/2009 „În cazul în care suprafaţa declarată pentru plată, pentru grupa de culturi în cauză, depăşeşte suprafaţa determinată în conformitate cu art. 50 al. 3 din Regulamentul (CE) nr. 796/2004, ajutorul se calculează pe baza suprafeţei determinate din care se scade dublul diferenţei, în cazul în care această diferenţă depăşeşte fie 3% fie două hectare, dar este mai mică de 20% din suprafaţa determinată”.
– s-a aplicat reducerea lineară a plăţilor, reprezentând reducerea proporţională a sumelor rezultate după aplicarea sancţiunilor de supradeclarare, întârziere şi nedeclarare a tuturor parcelelor pentru toţi fermierii eligibili la plată pentru schema de sprijin respectivă, conform art. 71a din Regulamentul CE nr. 796/2004, coeficientul de reducere aplicat fiind de 0,0615.
– s-a aplicat procent de penalizare pentru nerespectarea condiţiilor generale în cazul AM-P1.2 de 3%.
– valoarea subvenţiile cuvenite fermierului B. E. pentru Campania 2010 era conformă cu cea acordată acestuia de APIA, conform deciziilor de plată nr. 1094631 din 15.11.2010 şi nr. 3180703 din 10.08.2011, de 172.653,33 lei, fermierul B. E. justificând prin înscrisuri (contracte de închiriere/arendă) puse la dispoziţia expertului contabil) suprafeţele de teren înscrise în cererea de plată.
Partea din expertiză referitoare la identificarea suprafeţelor de teren, a fost înlăturată, întrucât experta, la identificarea suprafeţelor de teren, a luat în calcul nu numai contractele de arendare înregistrate la Primăria Vânători şi anexate la cererile de subvenţii, ci şi contractele de închiriere încheiate cu S. V., S. D., D. A., T. A., B. M., M. M., M. E. (puse la dispoziţie de către inculpat), dar s-a observat că aceste contracte nu aveau număr de înregistrare la primărie, contracte pe care APIA nu le-a acceptat.
Articolul 18 indice 1 din Legea 78/2000 (în forma în vigoare la data săvârşirii faptelor de către inculpatul B. E.) prevede: (1) Folosirea sau prezentarea de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, care are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Comunităţilor Europene sau din bugetele administrate de acestea ori în numele lor, se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi. (2) Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează omisiunea de a furniza, cu ştiinţă, datele cerute potrivit legii pentru obţinerea de fonduri din bugetul general al Comunităţilor Europene sau din bugetele administrate de acestea ori în numele lor, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept a acestor fonduri. (3) Dacă faptele prevăzute la alineatele (1) şi (2) au produs consecinţe deosebit de grave, pedeapsa este închisoare de la 10 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi.
Conform art. 79 pct. 12 şi art. 247 din legea 187/2012, începând cu data de 1 februarie 2014 (data intrării în vigoare a Legii 286/2009 privind Codul penal), acest articol s-a modificat şi are următorul cuprins : (1) Folosirea sau prezentarea cu rea credinţă de documente sau declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general a Uniunii Europene sau din bugetele administrate de acestea ori în numele ei, se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani şi interzicerea unor drepturi.
(2) Cu pedeapsa prevăzută la alin. (1) se sancţionează omisiunea de a furniza cu ştiinţă, datele cerute potrivit legii pentru obţinerea de fonduri din bugetul general a Uniunii Europene sau din bugetele administrate de acestea ori în numele ei, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept a acestor fonduri.
(3) Dacă faptele prevăzute la alin. (1) şi (2) au produs consecinţe deosebit de grave, limitele speciale ale pedepsei se majorează cu jumătate.
Legea penală mai favorabilă era legea nouă, având în vedere limitele de pedeapsă a închisorii.
Instanţa a reţinut însă că, prin art. 183 din noul Cod penal, s-a majorat cuantumul pagubei materiale la 2.000.000 lei.
Or, paguba materială produsă părţii civile A. P. I. A. era mai mică de 2.000.000 lei, astfel că, în ceea ce privea pe inculpatul B. E., nu se mai impunea reţinerea caracterului agravant al infracţiunii.
Conform art. 79 pct. 10 şi art. 247 din Legea 187/2012, începând cu data de 1 februarie 2014, s-a abrogat art. 17 din Legea 78/2000.
Pedeapsa pentru infracţiunea de fals intelectual, prev. şi ped. de art. 289 din vechiul Cod penal era închisoare de la 6 luni la 5 ani.
În noul Cod penal, infracţiunea era incriminată la art. 321, pedeapsa fiind închisoare de la 1 la 5 ani.
Legea penală mai favorabilă era vechiul Cod penal, având în vedere limitele de pedeapsă a închisorii.
Pentru considerentele expuse mai sus şi, ţinând seama de disp. art. 5 din noul Cod penal, de Decizia Curţii Constituţionale nr. 265 din 26.05.2014, privind aplicarea legii penale mai favorabile într-o manieră globală, instanţa, la momentul deliberării, apreciind şi asupra individualizării pedepsei, în baza art. 386 din noul Cod de procedură penală, a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina inculpatului B. E., din infracţiunile de folosire sau prezentare de documente sau declaraţii false, inexacte sau incomplete, care au ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general consolidat al Comisiei Europene sau bugetele administrate de acestea şi în numele lor în formă continuată, prevăzută şi pedepsită de art. 18 indice 1 al. 1 şi 3 din Legea 78/2000 modificată, cu aplicarea art. 41 al. 2 din vechiul Cod penal (3 acte materiale), instigare la fals intelectual în formă continuată, prevăzută şi pedepsită de art. 25 din vechiul Cod penal raportat la art. 17 lit. c din Legea 78/2000 modificată raportat la art. 289 din vechiul Cod penal, cu aplicarea art. 41 al. 2 din vechiul Cod penal (2 acte materiale), ambele cu aplicarea art. 33 lit. a din vechiul Cod penal, în infracţiunile de folosire sau prezentare de documente sau declaraţii false, inexacte sau incomplete, care au ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general consolidat al Comisiei europene sau bugetele administrate de acestea şi în numele lor, în formă continuată, prevăzută şi pedepsită de art. 18 indice 1 al. 1 din Legea 78/2000 în forma anterioară modificării prin Legea 187/2012, cu aplicarea art. 41 al. 2 din vechiul Cod penal (3 acte materiale), instigare la fals intelectual în formă continuată, prevăzută şi pedepsită de art. 25 din vechiul Cod penal raportat la art. 289 din vechiul Cod penal, cu aplicarea art. 41 al. 2 din vechiul Cod penal (2 acte materiale), ambele cu aplicarea art. 33 lit. a din vechiul Cod penal, art. 5 din noul Cod penal şi în sarcina inculpatei M. M., din infracţiunea de fals intelectual în formă continuată, prevăzută şi pedepsită de art. 17 lit. c din Legea 78/2000 modificată raportat la art. 289 din vechiul Cod penal, cu aplicarea art. 41 al. 2 din vechiul Cod penal (2 acte materiale), în infracţiunea de fals intelectual în formă continuată, prevăzută şi pedepsită de art. 289 din vechiul Cod penal cu aplicarea art. 41 al. 2 din vechiul Cod penal, art. 5 din noul Cod penal.
Actele materiale din 12 mai 2008, 28 aprilie 2009, 11 mai 2010, date la care s-au înregistrat la APIA Mureş cererile prin care inculpatul B. E. a solicitat subvenţii, au fost săvârşite în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, astfel că, infracţiunea de folosire sau prezentare de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, care aveau ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Comunităţilor Europene sau din bugetele administrate de acestea ori în numele lor, reţinută în sarcina inculpatului era continuată. Rezoluţia infracţională a fost anterioară activităţii infracţionale şi s-a menţinut pe parcursul executării actelor.
A fost corectă reţinerea în sarcina inculpatului şi a infracţiunii continuate de instigare la fals intelectual în formă continuată, prevăzută şi pedepsită de art. 25 din vechiul Cod penal raportat la art. 289 din vechiul Cod penal, cu aplicarea art. 41 al. 2 din vechiul Cod penal, în concurs cu infracţiunea prevăzută de art. 18 ind. 1 al. 1 din Legea 78/2000, în forma anterioară modificării prin Legea 187/2012, cu aplicarea art. 41 al. 2 din vechiul Cod penal întrucât, pentru existenţa acestor fapte era suficientă falsificarea documentelor, nefiind cerută expres condiţia folosirii acestora.
Infracţiunea prevăzută de art. 18 ind. 1 consta în „folosirea sau prezentarea de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, care aveau ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Comunităţilor Europene sau din bugetele administrate de acestea sau în numele lor”.
Modalitatea de redactare a normei de incriminare a relevat faptul că infracţiunea de obţinere pe nedrept a fondurilor europene era o formă atipică a infracţiunii de înşelăciune. Latura obiectivă a acesteia s-a putut realiza printr-o acţiune comisivă, ce presupunea prezentarea unor documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete. A fost indusă în eroare autoritatea competentă să decidă asupra eligibilităţii unui proiect şi să acorde fonduri băneşti din bugetele comunitare.
Faptele comise de către inculpatul B. E. nu au constat în acte materiale reglementate de art. 215 din vechiul Cod penal.
Prin urmare, nu s-a impus reţinerea în concurs şi a infracţiunii de înşelăciune.
Pentru motivele arătate, instanţa a respins cererile de schimbarea încadrării juridice formulate de reprezentantul Direcţiei Naţionale Anticorupţie – Serviciul Teritorial Tg. Mureş cu privire la inculpatul B. E. şi cele formulate de acest inculpat.
Examinând apelurile promovate, din prisma dispoziţiilor art. 417 şi urm. C. pr. pen, instanţa de control judiciar l-a găsit fondat pe cel declarat de procuror, doar sub aspectul încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina inculpatului B. E., prin aplicarea legii penale mai favorabile, şi nefondate pe cele declarate de inculpaţi şi de partea civilă, pentru următoarele considerente:
Sub aspectul stării de fapt, care a fost corect reţinută – pornind de la conţinutul materialului probator administrat pe parcursul desfăşurării procesului penal – hotărârea primei instanţe nu comportă nici un fel de critică, fiind justă soluţia la care s-a oprit judecătorul fondului, respectiv la condamnarea fiecăruia dintre cei doi inculpaţi şi la admiterea în parte a acţiunii civile.
Pentru a face o asemenea apreciere, instanţa de control judiciar a constatat că din conţinutul materialului probator administrat, rezultă fără putinţă de tăgadă faptul că fiecare dintre cei doi inculpaţi se face vinovat de comiterea faptelor penale reţinute în sarcina lor prin actul de sesizare şi pentru care s-au pronunţat soluţiile de condamnare prin hotărârea atacată. De asemenea, din conţinutul aceluiaşi material probator administrat, rezultă fără putinţă de tăgadă faptul că inculpatul B. E. se face vinovat şi de producerea prejudiciului, între faptele inculpatului şi prejudiciu existând legătură de cauzalitate.
În virtutea efectului de volutiv al apelului, consacrat în art. 417 alin. 1, 2 C. pr. pen, având în vedere că suntem sesizaţi atât cu apelul promovat de parchet, care vizează încadrarea juridică a faptelor, cât şi cu apelurile celor doi inculpaţi condamnaţi în primă instanţă şi a părţii civile, pe lângă temeiurile invocate şi cererile formulate, vom reanaliza cauza sub toate aspectele de fapt şi de drept.
Analizând mai întâi apărările inculpatului B. E., acesta susţine că faptele nu există şi solicită achitarea sa.
Nu vom primi această apărare, deoarece existenţa faptelor este dovedită mai presus de orice dubiu şi rezultă din întregul material probator, care se coroborează inclusiv cu declaraţiile inculpatului. Acesta nu a negat niciodată faptul că a depus la A.P.I.A. cererile însoţite de înscrisuri şi a obţinut sumele de bani reprezentând fonduri din bugetul general al Comunităţilor Europene sau din bugetele administrate de acestea, ori în numele lor, precum şi fonduri naţionale, astfel încât nu se poate pronunţa o soluţie de achitare a inculpatului în temeiul art. 16 alin. 1 lit. a C. pr. pen.
Inculpatul mai susţine că suprafeţele de teren declarate de el sunt în consonanţă cu contractele pe care anterior le încheiase, că nu a avut niciodată mai mult teren decât cel declarat, aşa cum rezultă din înscrisuri şi din declaraţiile martorilor, iar prin raportul de expertiză s-a constatat că ceea ce a declarat inculpatul, s-a regăsit în teren.
Or, inculpatul nu a fost trimis în judecată şi condamnat în primă instanţă pentru că ar fi avut mai mult teren decât cel declarat, ci dimpotrivă, pentru că a declarat mai mult teren decât cel avut în arendă sau închiriat, respectiv a obţinut subvenţii pentru suprafeţe mai mari decât cele deţinute în realitate.
Aşa cum a reţinut judecătorul fondului, inculpatul a depus şi înregistrat la A.P.I.A. trei cereri prin care a solicitat subvenţii, folosind şi prezentând documente false cu privire la suprafeţele de teren deţinute, după cum urmează:
– prin cererea înregistrată la APIA Mureş sub nr. 2462316/02.05.2008, a solicitat subvenţii pentru 181,06 ha suprafaţă agricolă, în condiţiile în care în Registrul agricol al com. Vânători era înregistrat în anul 2008 cu suprafaţa totală de 70 ha, obţinând astfel prin decizia APIA Mureş nr. 2530240/27.06.2009 suma totală de 61406,59 lei pentru suprafaţa de 143,27 ha;
– prin cererea înregistrată la APIA Mureş sub nr. MS-22491 din 28.04.2009, a solicitat subvenţii pentru 163,29 ha suprafaţă agricolă, folosindu-se de adeverinţa Primăriei comunei Vânători, întocmită de inculpata M. M. cu nr. 339/02.02.2010, din care reiese faptul că figurează în registrul agricol cu suprafaţa de 187,88 ha (din care 184,44 ha în arendă şi 3,44 ha sub alte forme), în condiţiile în care, din contractele depuse la APIA reiese că ar avea în arendă doar 113,58 ha, obţinând astfel prin deciziile APIA nr. 2288212/27.11.2009, nr. 3342953/18.05.2010 şi 3719370/07.09.2010, suma totală de 190215,69 lei pentru suprafaţa de 187,88 ha;
– prin cererea înregistrată la APIA Mureş sub nr. MS-26836/11.05.2010, a solicitat subvenţii pentru 191,88 ha suprafaţă agricolă, depunând în acest sens şi adeverinţa Primăriei com. Vânători cu nr. 1409/11.05.2010, întocmită de inculpata M. M., din care reiese că figurează în Registrul agricol cu 187,88 ha, precum şi două contracte de închiriere cu nr. 1304/2006, având suprafaţa de 52,27 ha (rămas fără obiect la data de 30.04.2009) şi contractul nr. 18/2009, având suprafaţa de 35 ha, ambele încheiate cu Consiliul local al com. Vânători, pentru ca prin decizia APIA cu nr. 1094631/12.11.2010 să obţină în avans suma de 25978,05 lei pentru suprafaţa de 178,81 ha.
Nu vom primi nici apărarea inculpatului prin care susţine că au fost efectuate controale şi supracontroale, în urma cărora s-a stabilit că suprafeţele deţinute de el corespund cu cele declarate, deoarece Rapoartele încheiate cu ocazia efectuării respectivelor controale şi supracontroale, nu sunt de natură să înlăture probele din care rezultă diferenţele dintre suprafeţele declarate de inculpat şi cele deţinute efectiv, aşa cum sunt redate în alineatul anterior, cu atât mai mult cu cât martorul M. V. G. – consilier superior la A.P.I.A. şi conducătorul echipei care a efectuat controlul, declară că pentru anii 2007-2008 A.P.I.A. nu a cerut documente justificative, ci doar în anul 2009, pentru suprafeţele diminuate sau mărite faţă de anul 2008 sau cele noi adăugate.
De asemenea, asupra raportului de expertiză efectuat în cauză, în mod just a apreciat judecătorul fondului că partea din expertiză referitoare la identificarea suprafeţelor de teren urmează a fi înlăturată, întrucât experta, la identificarea suprafeţelor de teren, a luat în calcul nu numai contractele de arendare înregistrate la Primăria Vânători şi anexate la cererile de subvenţii, ci şi contractele de închiriere încheiate cu S. V., S. D., D. A., T. A., B. M., M. M., M. E. (puse la dispoziţie de către inculpat), fără însă ca aceste contracte să aibă număr de înregistrare la primărie, contracte pe care APIA nu le accepta.
O altă apărare formulată de inculpat este aceea că, în momentul prezentării la A.P.I.A. a contractului de închiriere nr. 1304/2006, acesta îşi producea efectele, deoarece neplata chiriei de către inculpat nu atrăgea rezilierea contractului, ci era sancţionată, potrivit clauzelor, cu acumularea penalităţilor.
Şi această susţinere este una nefondată. Avem în vedere Adresa nr. 1374/24.05.2013 emisă de Primăria comunei Vânători (fila 173 dos. primă inst), din care rezultă că, prin participarea la licitaţia din 24.03.2009, a fost reziliat implicit contractul nr. 18/2006, prin acordul tacit al părţilor, inclusiv al inculpatului B. E., care a încheiat noul Contract de închiriere păşune nr. 18/30.04.2009, aşa cum rezultă chiar şi din declaraţia dată de inculpat în cursul urmăririi penale, potrivit căreia “…Practic din cele 35 ha păşune, 15 ha sunt în zona Saghirţ şi reprezintă cele 15 ha de teren din vechiul contract 1304/2006 … În aceste condiţii practice contractul de închiriere nr. 1304/2006 a rămas fără obiect.” De asemenea, în acelaşi sens este şi menţiunea de la sfârşitul procesului verbal încheiat cu ocazia licitaţiei din 24.03.2009, potrivit căreia “Comisia de licitaţie hotărăşte actualizarea tuturor contractelor de închiriere a păşunilor, prin acordul ambelor părţi, liber consimţit, pentru încadrarea în prevederile HCL nr. 7/2009”.
Faţă de cele reţinute, nu se poate susţine că faptelor inculpatului le-ar lipsi atât latura obiectivă, cât şi latura subiectivă, aşa cum se invocă în apărare, deoarece acesta a prezentat la A.P.I.A. documentele despre care cunoştea că sunt false, având ca rezultat obţinerea pe nedrept a subvenţiilor.
Judecătorul fondului a făcut o justă apreciere a probelor, potrivit dispoziţiilor art. 103 C. pr. pen., pe baza cărora a pronunţat soluţiile de condamnare, care nu sunt rezultatul unei greşite interpretări a probelor, aşa cum susţine inculpatul.
Temeiul răspunderii civile a inculpatului este răspunderea delictuală şi nu cea contractuală, fiind lipsit de relevanţă dacă toate sumele obţinute au fost investite în agricultură şi nu au fost folosite în alte scopuri, aşa cum a arătat inculpatul în ultimul cuvânt.
Prin săvârşirea faptelor penale, inculpatul a obţinut fără drept sumele, astfel încât, indiferent de modalitatea utilizării acestora, este obligat la restituirea lor către partea civilă.
Şi inculpata M. M. a solicitat pronunţarea unei soluţii de achitare, pe considerentul că nu ar fi săvârşit faptele pentru care a fost trimisă în judecată şi condamnată în prim grad.
Ca şi în cazul inculpatului B. E., nu numai existenţa faptelor, ci şi săvârşirea acestora de către inculpata M. M., cu forma de vinovăţie cerută de lege, sunt dovedite mai presus de orice dubiu.
Inculpata a invocat aceeaşi apărare ca şi în faţa primei instanţe, respectiv că ar fi completat registrul agricol în conformitate cu O.U.G. nr. 28/2008, în baza declaraţiei date de inculpatul B. pe propria-i răspundere la data de 30.01.2009, precum şi a bileţelelor prezentate de acesta, obţinute de la A.P.I.A.
În faţa instanţei de apel inculpata nu a adus probe noi. Curtea, reanalizând probele administrate în faza de urmărire penale şi în prim grad, în acord cu judecătorul fondului, reţine că inculpata M. M., în calitate de inspector superior la Compartimentul Agricol al Primăriei Vânători, avea ca atribuţie, printre altele, conform fişei postului, să completeze şi să ţină la zi registrele agricole, să întocmească documentele care sunt de competenţa primăriilor cu privire la acordarea subvenţiilor în agricultură şi zootehnie.
Cele menţionate nu corespund adevărului întrucât, din contractele de arendare rezultă în mod clar că suprafaţa totală utilizată de inculpatul B. E. era de 113,58 ha.
Ceea ce interesează sub aspectul răspunderii inculpatei nu este faptul că suprafaţa totală din blocurile fizice menţionate în adeverinţe nu este egală cu cea totală, neputând, de altfel, să existe o corespondenţă din moment ce se menţionau doar blocurile fizice unde a avut loc mărirea suprafeţei, ci faptul că inculpata, determinată fiind de către inculpatul B. E., a menţionat în cuprinsul acestor adeverinţe că figurează în registrul agricol cu suprafaţa totală de 187,88 ha, fără ca ea să deţină documente justificative.
Avem în vedere aceeaşi adresă nr. 1374/24.05.2013 emisă de Primăria comunei Vânători, din cuprinsul căreia rezultă că în perioada 2008-2010 nu existau documente în sistem informatic cu privire la blocurile fizice, primăria deţinea hărţi cadastrale, iar în 2007 s-a primit de la APIA harta Ortofotoplană comuna Vânători, sc: 1:10.000 cu blocurile fizice şi ea putea fi folosită efectiv pentru identificarea terenurilor.
Pe de altă parte, în condiţiile în care inculpata avea obligaţia să completeze adeverinţele doar cu datele existente în registrul agricol, aceasta a înscris în cuprinsul lor şi blocurile fizice, pe baza unor bileţele sau ciorne prezentate de inculpatul B. E., la cererea acestuia, fără ca primăria să deţină asemenea evidenţe. Mai mult, aceeaşi suprafaţă totală de 187,88 ha este descrisă în mod diferit în cele două adeverinţe, respectiv în prima adeverinţă cu nr. 339/02.02.2010 se arată că suprafaţa s-ar regăsi într-un număr de 5 blocuri fizice, iar în cea de a doua adeverinţă cu nr. 1409/11.05.2010, fără nicio justificare, se arată că aceeaşi suprafaţă s-ar regăsi de fapt într-un număr de 14 blocuri fizice. Afirmaţia inculpatei potrivit căreia “aşa se proceda”, ori că în lipsa menţionării în adeverinţă a blocurilor fizice, A.P.I.A. nu ar mai fi acordat subvenţiile, nu o exonerează de răspunderea penală.
Aşadar, fiind dovedite existenţa faptelor şi săvârşirea acestora de către cei doi inculpaţi cu vinovăţie, urmează să analizăm care este corecta încadrare în drept a acestora, ca urmare a intervenirii legilor penale succesive de la data săvârşirii şi până la soluţionarea definitivă a cauzei.
Astfel, aplicarea legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei se realizează în conformitate cu dispoziţiile art. 5 C. pen în vigoare (Legea nr. 286/2009) potrivit căruia: “(1) În cazul în care de la săvârşirea infracţiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.”
Conform art. 15 alin. (2) din Constituţia României, legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile.
Drept urmare, principiul activităţii legii penale, prevăzut de art. 10 din vechiul C. pen., dar şi de art. 3 C. pen., are ca excepţii retroactivitatea legii penale, respectiv ultraactivitatea legii penale mai blânde.
Rezultă, astfel, că aplicarea legii penale mai favorabile conform art. 5 C. pen. este incidentă în situaţii tranzitorii, caracterizate printr-o succesiune a legilor penale intervenită de la data săvârşirii faptei prevăzute de legea penală, când ia naştere raportul juridic penal de conflict, şi până la soluţionarea definitivă a cauzei.
În speţă, suntem într-o asemenea situaţie, căci după comiterea infracţiunii şi mai înainte de judecarea definitivă a cauzei, la data de 1 februarie 2014, a intrat în vigoare un nou C. pen., ce a adus modificări substanţiale, care pot influenţa soluţia ce urmează a fi pronunţată în cauză.
În ce priveşte mecanismul de stabilire a legii penale mai favorabile, urmează să ţinem seama de caracterul obligatoriu al Deciziei nr. 265/2014 a Curţii Constituţionale a României.
Verificând limitele de pedeapsă, a constatat că în legea veche faptele se încadrau, după cum urmează:
– art. 181 alin. 1, 3 din Legea nr. 78/2000 rep, cu aplic. art. 41 alin. 2 din vechiul C. pen – închisoare de la 10 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi;
– art. 215 alin. 1, 2 din vechiul C. pen., cu aplic. art. 41 alin. 2 din vechiul C. pen închisoarea de la 3 la 15 ani;
– art. 25 din vechiul C. pen cu referire la art. 17 lit. c din Legea nr. 78/2000 rep, rap la art. 289 din vechiul C. pen., cu aplic. art. 41 alin. 2 din vechiul C. pen – închisoare de la 6 luni la 7,6 ani;
– art. 17 lit. c din Legea nr. 78/2000 rep, rap la art. 289 din vechiul C. pen., cu aplic. art. 41 alin. 2 din vechiul C. pen – închisoare de la 6 luni la 7,6 ani.
În legea nouă faptele se încadrează, după cum urmează:
– art. 181 alin. 1 din Legea nr. 78/2000 rep, modificată prin Legea nr. 187/2012 cu aplic. art. 35 alin. 1 C. pen – închisoare de la 2 la 7 ani şi interzicerea unor drepturi;
– art. 306 alin. 1 C. pen., cu aplic. art. 35 alin. 1 C. pen. – închisoarea de la 2 la 7 ani;
– art. 47 rap. la art. 321 alin. 1 C. pen., cu aplic. art. 35 alin. 1 C. pen – închisoare de la 1 la 5 ani;
– art. 321 alin. 1 C. pen., cu aplic. art. 35 alin. 1 C. pen – închisoare de la 1 la 5 ani.
În privinţa inculpatului B. E., deşi regimul sancţionator al concursului de infracţiuni prev. de art. 34 lit. b rap. la art. 33 lit. a din vechiul C. pen (care prevede aplicarea facultativă a unui spor de pedeapsă) ar fi mai blând faţă de cel prev. de art. 39 alin. 1 lit. b rap. la art. 38 alin. 1 C. pen (cu aplicarea obligatorie a sporului de pedeapsă), totuşi, legea penală mai favorabilă luată în ansamblul ei este legea nouă, deoarece limita minimă de pedeapsă pentru una din infracţiuni pe legea veche este închisoarea de 10 ani, ceea ce ar presupune executarea în regim de detenţie a unei pedepse rezultante, câtă vreme limitele de pedeapsă prevăzute de legea nouă, chiar cu aplicarea obligatorie a sporului de pedeapsă, permit suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante, iar inculpatul şi-a exprimat în faţa primei instanţe acordul de a presta o muncă neremunerată.
În privinţa inculpatei M. M., chiar dacă limitele de pedeapsă sunt mai reduse pe legea nouă, legea penală mai favorabilă rămâne vechea lege, deoarece suspendarea condiţionată a executării pedepsei dispuse de prima instanţă în baza art. 81 şi urm. din vechiul C. pen nu presupune stabilirea niciuneia dintre obligaţiile prev. de art. 91 şi urm. C. pen privind suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.
Făcând aplicarea în concret a legii penale mai favorabile în privinţa inculpatului B. E., reţinem următoarele:
În sarcina inculpatului s-a reţinut că, prin folosirea şi prezentarea documentelor false, acesta a avut drept scop inclusiv inducerea în eroare a A.P.I.A. pentru obţinerea de fonduri europene şi naţionale.
S-a constatat, astfel, că activitatea infracţională a inculpatului nu a fost reţinută doar prin raportare la folosirea şi prezentarea documentelor false, ci şi cu privire la acţiunile acestuia de inducere în eroare prin prezentarea ca adevărată a unei situaţii ce nu corespundea realităţii, respectiv aceea că deţinea suprafeţe de teren mai mari decât în realitate.
Din acest motiv, atât stabilirea încadrării juridice potrivit legii vechi, cât şi potrivit legii noi, inclusiv în ceea ce priveşte cuantumul prejudiciului, trebuie să se facă prin luarea în considerare a tuturor acţiunilor ilicite reţinute în sarcina inculpatului prin actul de sesizare şi prin hotărârea atacată, şi nu doar prin raportare la obţinerea subvenţiilor.
Raportat la această situaţie de fapt, s-a constatat că sunt întrunite elementele constitutive a două infracţiuni, atât a celei de înşelăciune prevăzute de art. 215 alin. 1, 2 din vechiul C. pen., cât şi a celei prevăzute de art. 181 alin. 1, 3 din Legea nr. 78/2000 – raportat la prejudiciul cauzat prin obţinerea fondurilor europene.
De asemenea, în sarcina inculpatului s-a reţinut şi infracţiunea de uz de fals, constând în aceea că în vederea inducerii în eroare în scopul obţinerii unui folos material injust, inculpatul a utilizat cele două adeverinţe falsificate.
Potrivit legii noi, fapta de inducere în eroare a autorităţii contractante în scopul acordării finanţării din fondurile bugetului de stat al României, prin utilizarea celor două adeverinţe false, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, nu mai corespunde infracţiunii de înşelăciune prev. de art. 244 C. pen., ci infracţiunii de obţinere ilegală de fonduri, prev. de art. 306 C. pen.
Rezultă, astfel, că infracţiunea de obţinere ilegală de fonduri reprezintă o formă specială de înşelăciune prin utilizare ori prezentarea de documente sau date false, inexacte sau incomplete, ceea ce corespunde infracţiunii de înşelăciune în formă calificată prev. de art. 244 alin. 2 C. pen., însă, dat fiind caracterul special şi complex al infracţiunii prevăzută de art. 306 C. pen. în vigoare, această infracţiune trebuie reţinută în mod prioritar.
Dispoziţiile art. 244 C. pen. reglementează varianta tip a infracţiunii de înşelăciune, al cărei obiect juridic îl constituie protejarea în general a încrederii în relaţiile sociale, pe când infracţiunea prev. de art. 306 C. pen. are un obiect juridic mai specific ce vizează protejarea relaţiilor sociale referitoare la corectitudinea solicitării şi obţinerii finanţărilor din fondurile publice.
Drept urmare, analizând comparativ legea veche – potrivit căreia fapta de înşelăciune prin folosire de documente false în scopul obţinerii finanţării de la bugetul de stat al României a fost încadrată în înşelăciune prev. de art. 215 alin. 1, 2 din vechiul C. pen. (sancţionată cu pedeapsa închisorii de la 3 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi), iar potrivit legii noi – aceeaşi faptă constituie infracţiunea de obţinere ilegală de fonduri prev. de art. 306 C. pen. (sancţionată cu pedeapsa închisorii de la 2 la 7 ani), s-a constatat că legea nouă este mai favorabilă.
Pe de o parte, limitele de pedeapsă sunt mult mai scăzute, pe de altă parte, legea nouă nu mai prevede obligativitatea aplicării pedepsei complementare.
Potrivit legii vechi, fapta de inducere în eroare a autorităţii contractante în scopul acordării finanţării din fondurile europene a fost încadrată în infracţiunea prev. de art. 181 alin. 1, 3 din Legea nr. 78/2000 rep, sancţionată cu pedeapsa închisorii de la 10 la 20 ani şi interzicerea unor drepturi.
Conform art. 79 pct. 12 din Legea nr. 187/2012 de punere în aplicare a noului C. pen., aceste dispoziţii legale au fost modificate prin diminuarea sancţiunii, prevăzându-se pentru forma tip a infracţiunii prev. de art. 181 alin. 1 pedeapsa de la 2 la 7 ani închisoare şi interzicerea unor drepturi.
O altă modificare importantă prevăzută de legea nouă este aceea a menţionării exprese, ca şi element constitutiv al infracţiunii, comiterea cu “rea-credinţă”, ceea ce înseamnă că infracţiunea trebuie comisă cu intenţie directă.
În speţă sunt întrunite toate elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 181 alin. 1 din Legea nr. 78/2000, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 187/2012.
Pe de o parte se a constatat, aşa cum rezultă din considerentele sentinţei penale, că inculpatul a acţionat în mod conştient în scopul obţinerii ilegale a fondurilor europene prin utilizarea celor două adeverinţe falsificate şi a contractelor care nu mai erau în vigoare, forma de vinovăţie fiind aceea a intenţiei directe deoarece a prevăzut rezultatul faptei sale şi l-a urmărit prin comiterea infracţiunii, aşa încât este îndeplinită condiţia săvârşirii faptei cu rea-credinţă.
Chiar în condiţiile modificării în parte a conţinutului constitutiv al infracţiunii, constatând sub acest aspect că fapta inculpatului corespunde formei de incriminare potrivit legii noi şi luând în considerare tratamentul sancţionator mai blând al acesteia, s-a constatat că legea nouă este mai favorabilă, respectiv art. 181 alin. 1 din Legea nr. 78/2000 astfel cum au fost modificate conform art. 79 pct. 12 din Legea nr. 187/2012.
Rezultă, în concluzie, că activitatea infracţională a inculpatului primeşte, potrivit legii noi, o altă calificare juridică, urmând ca pe lângă infracţiunea mai sus menţionată să fie reţinută şi infracţiunea prev. de art. 306 C. pen.
În schimb, această din urmă infracţiune a fost săvârşită în modalitatea “folosirii şi prezentării” documentelor false, astfel încât ea nu absoarbe infracţiunea de instigare la fals intelectual, săvârşită de inculpat, urmând ca aceasta să fie reţinută în cadrul concursului de infracţiuni.
Faţă de cele reţinute, urmează să dispunem schimbarea încadrării juridice a faptelor doar în privinţa inculpatului B. E. în sensul celor arătate anterior, respingând celelalte cereri de schimbare a încadrării juridice a faptelor.
A constatat că judecătorul fondului a făcut o justă apreciere şi o corectă aplicare a criteriilor prev. de art. 72 C. pen., astfel încât, ţinând seama de circumstanţele reale şi personale, vom stabili câte o pedeapsă pentru fiecare dintre cele trei infracţiuni reţinute în sarcina inculpatului, la minimul special.
În urma contopirii acestora, a constatat că executarea pedepsei rezultante de 3 ani închisoare poate fi suspendată sub supraveghere, fiind îndeplinite condiţiile art. 91 şi urm. C. pen.
Aşa cum s-a arătat, pentru inculpate M. M. legea penală mai favorabilă este legea veche, prin compararea disp. art. 81 din vechiul C. pen cu art. 91 C. pen., astfel încât vom menţine soluţia pronunţată de prima instanţă în privinţa acesteia.
Analizând apelul formulat de partea civilă, a constatat că, într-adevăr, în cauză nu există niciun temei delictual pentru admiterea acţiunii civile în privinţa diferenţei de 209.759,08 lei, deoarece obţinerea acestor fonduri de către inculpat reprezintă sprijinul financiar acordat în campania anului 2011, iar aceasta excede prezentului cadru procesual stabilit în baza art. 371 C. pr. pen, inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor în anii 2008, 2009 şi 2010.
De asemenea, prin sentinţa atacată au fost acordate dobânzi şi penalităţi la despăgubirile civile stabilite, iar în motivare se face trimitere la dispoziţiile art. 121 din OUG nr. 125/2006, potrivit cărora “Sumele necuvenite acordate sub formă de sprijin din fondurile europene şi/sau din fondurile publice naţionale aferente acestora se recuperează cu aplicarea accesoriilor fiscale calculate potrivit prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea şi sancţionarea neregulilor apărute în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 142/2012, cu modificările şi completările ulterioare”, de unde rezultă că dobânzile şi penalităţile pot fi calculate cu ocazia unei eventuale executări silite.
Faţă de cele reţinute, în baza art. 421 pct. 2 lit. a C. pr. pen. , să s-a admis apelul declarat de PARCHETUL de pe lângă ÎCCJ – DNA – SERVICIUL TERITORIAL TÂRGU MUREŞ împotriva sentinţei penale nr. 100/01.07.2014 pronunţată de Judecătoria Sighişoara.
În temeiul art. 423 alin. 1 C. pr. pen. s-a desfiinţat parţial sentinţa atacată şi rejudecând cauza:
În baza art. 386 alin. 1 C. pr. pen, s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina inculpatului B. E., din infracţiunile de:
– folosire sau prezentare de documente sau declaraţii false, inexacte sau incomplete care au ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general consolidat al Comisiei Europene sau bugetele administrate de acestea şi în numele lor, în formă continuată, prev. şi ped. de art. 181 alin. 1 din Legea 78/2000 în forma anterioară modificării prin Legea 187/2012 cu aplicarea art. 41 alin. 2 din vechiul C. pen (3 acte materiale) şi
– instigare la fals intelectual în formă continuată, prevăzută şi pedepsită de art. 25 rap. la art. 289 din vechiul C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. 2 din vechiul C. pen (2 acte materiale), ambele cu aplicarea art. 33 lit. a din vechiul C. pen şi cu reţinerea art. 5 C. pen.,
în infracţiunile de:
– folosire sau prezentare cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, în formă continuată, prevăzută şi pedepsită de art. 181 alin. 1 din Legea 78/2000 modificată prin Legea 187/2012 cu aplicarea art. 35 alin. 1 C. pen (3 acte materiale),
– obţinere ilegală de fonduri, în formă continuată, prevăzută şi pedepsită de art. 306 alin. 1 C. pen., cu aplic. art. 35 alin. 1 C. pen (2 acte materiale) şi
– instigare la fals intelectual în formă continuată, prevăzută şi pedepsită de art. 47 rap. la art. 321 alin. 1 C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. 1 C. pen (2 acte materiale), toate cu aplicarea art. 38 alin. 1 C. pen şi cu reţinerea art. 5 C. pen.
În baza art. 396 alin. 1, 2 C. pr. pen a fost condamnat inculpatul B. E. la pedepsele de:
– 2 ani închisoare – pedeapsă principală şi 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 66 lit. a, b C. pen – pedeapsă complementară, pentru săvârşirea infracţiunii de folosire sau prezentare cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, în formă continuată, prevăzută şi pedepsită de art. 181 alin. 1 din Legea 78/2000 modificată prin Legea 187/2012 cu aplicarea art. 35 alin. 1 C. pen (3 acte materiale);
– 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de obţinere ilegală de fonduri, în formă continuată, prevăzută şi pedepsită de art. 306 alin. 1 C. pen., cu aplic. art. 35 alin. 1 C. pen (2 acte materiale) şi
– 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la fals intelectual în formă continuată, prevăzută şi pedepsită de art. 47 rap. la art. 321 alin. 1 C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. 1 C. pen (2 acte materiale), toate cu aplicarea art. 38 alin. 1 C. pen şi cu reţinerea art. 5 C. pen.
În baza art. 39 alin. 1 lit. b C. pen., s-au contopit pedepsele principale stabilite prin prezenta decizie şi i s-a aplicat inculpatului pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare, la care, în baza art. 45 alin. 1 C. pen s-a adăugat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a, b C. pen., pe durata de 1 an.
În baza art. 65 alin. 1, 3 C. pen i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 66 lit. a, b C. pen., ca pedeapsă accesorie.
În baza art. 91 C.p. s-a dispus suspendarea executării pedepsei rezultante sub supravegherea Serviciului de probaţiune Mureş pe durata unui termen de supraveghere de 3 ani, stabilit în baza art. 92 alin. 1, 2 C. pen.
În baza art. 93 alin. 1 rap. la art. 92 alin. 3 C. pen., pe durata termenului de supraveghere inculpatul trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
– să se prezinte la Serviciul de probaţiune Mureş la datele fixate de acesta;
– să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;
– să anunţe în prealabil schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;
– să comunice schimbarea locului de muncă;
– să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.
În baza art. 93 alin. 3 C. pen. s-a dispus ca pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul să execute un număr de 60 de zile neremunerate de muncă în folosul comunităţii, în cadrul Primăriei comunei Albeşti sau în cadrul Primăriei municipiului Sighişoara, jud. Mureş.
I s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 93 alin. 5 şi art. 96 C. pen. privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.
În baza art. 386 alin. 1 C. pr. pen. s-au respins celelalte cereri de schimbare a încadrării juridice a faptelor.
În baza art. 397 alin. 1 rap. la art. 25 alin. 3 C. pr. pen., complinind în apelul parchetului omisiunea primei instanţe, s-a dispus desfiinţarea totală a următoarelor înscrisuri:
– cele două adeverinţe eliberate de Primăria comunei Vânători, jud. Mureş, cu nr. 339/02.02.2010 şi nr. 1409/11.05.2010 şi
– menţiunile făcute în Registrul agricol al localităţii Archita, com. Vânători, jud. Mureş, la poziţia “028 – B. E.” pentru anii 2009 şi 2010.
S-au menţinut celelalte dispoziţii din hotărârea atacată, care nu contravin prezentei decizii.
În temeiul art. 421 pct. 1 lit. b C. pr. pen, s-au respins ca nefondate apelurile declarate de inculpaţii B. E. şi M. M. şi de partea civilă A.P.I.A. împotriva sentinţei penale nr. 100/01.07.2014 pronunţată de Judecătoria Sighişoara.
În baza art. 275 alin. 2, 4 C. pr. pen, au fost obligaţi inculpaţii şi partea civilă apelante la 150 lei cheltuieli judiciare parţiale în apel (fiecare câte 50 lei).
În baza art. 275 alin. 3 C. pr. pen, restul cheltuielilor judiciare în apel rămân în sarcina statului.
