Declaraţiile părţii vătămate. Valoare probantă
C. pr. pen., art. 75
Legea nu acordă o forţă probantă deosebită declaraţiilor părţii vătămate, acestea pot servi la aflarea adevărului numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte şi împrejurări care rezultă din ansamblul probelor existente în cauză.
Prin sentinţa penală nr. 696/28.05.2009 pronunţată de Judecătoria Tg.Mureş, în baza art.11 lit.a raportat la art.10 lit. a Cod procedură penală, a fost achitat inculpatul S.Al. pentru săvârşirea infracţiunii de violare de domiciliu prev. de art.192 alin.2 Cod penal.
S-a constatat că partea vătămată S.L. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
Pentru a hotărî în acest sens judecătoria a reţinut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg.Mureş, inculpatul S.Al. a fost trimis în judecată pentru comiterea infracţiunii de violare de domiciliu, prev. de art.192 alin. 2 Cod penal, reţinându-se că în seara de 31.03.2007 s-ar fi deplasat în comuna Păsăreni, sat Bolintineni, unde a vizitat mai mulţi cunoscuţi cu care consuma băuturi alcoolice. În jurul orei 00,00 s-a dus la locuinţa părţii vătămate S.L., a pătruns fără permisiunea acestuia în curte şi a încercat să forţeze intrarea în locuinţa acestuia. Văzând inculpatul în stare de ebrietate şi foarte agresiv, partea vătămată a ieşit din locuinţă pe fereastră şi a fugit la vecinul său care a şi anunţat organele de poliţie.
În urma analizei probelor din dosarul cauzei judecătoria a reţinut că susţinerile părţii vătămate sunt confirmate doar parţial de declaraţia vecinului M.R.H.V., care a susţinut că la data respectivă dormea şi că în toiul nopţii a fost trezit de lovituri în poartă şi l-a văzut pe partea vătămată care i-a spus că „Sandor este la mine la furat”, prin numele Sandor înţelegând că este vorba de inculpat. Acelaşi martor a mai declarat că după ce a anunţat poliţia s-a deplasat la locuinţa părţii vătămate unde nu a văzut pe nimeni şi că abia în capătul satului l-a observat pe inculpat. Martorul a susţinut că nu l-a văzut pe inculpat în curtea şi locuinţa părţii vătămate.
Judecătoria mai reţine că nici ceilalţi martori audiaţi nu l-au observat pe inculpat în curtea sau casa părţii vătămate astfel că în cauză s-a dispus achitarea inculpatului.
Împotriva sentinţei instanţei de fond a declarat în termen legal apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Tg.Mureş.
Tribunalul Mureş, prin decizia penală nr.63/A/26.02.2010 a respins ca nefondat apelul.
Pentru a hotărî în acest sens, tribunalul a reţinut că săvârşirea faptelor şi vinovăţia inculpatului nu sunt dovedite prin probe independente de acuzaţiile părţii vătămate. Se reţine că martorii relatează doar aceste acuzaţii fără să poată confirma sau infirma existenţa faptei. Aceeaşi situaţie se regăseşte şi în cazul martorilor care au fost reaudiaţi de către instanţa de apel, respectiv B.V., M.R. şi R.D. Astfel, tribunalul reţine că în cauză nu există probe de vinovăţie, acestea referindu-se doar la posibilitatea ca fapta să fi avut loc. S-a apreciat că singura declaraţie a martorului R.D. nu poate constitui o probă suficientă pentru confirmarea acuzaţiilor părţii vătămate.
Împotriva deciziei tribunalului a declarat în termen legal recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureş care a solicitat condamnarea inculpatului pentru comiterea infracţiunii de violare de domiciliu, invocând cazul de casare prev de art. 3859 pct.18 Cod procedură penală.
Analizând decizia atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, pe baza materialului şi lucrărilor din dosarul cauzei, conform art.38514 Cod procedură penală şi prin raportare la art.3859 pct.18 Cod procedură penală se reţin următoarele:
Decizia Tribunalul Mureş este legală şi temeinică în mod corect apreciindu-se că în cauză, cu excepţia declaraţiei părţii vătămate, nu există probe care să demonstreze, fără dubiu, că inculpatul este autorul faptei pentru care este cercetat.
Astfel, în cauză martorii au fost reaudiaţi în faţa instanţei de apel şi din analiza declaraţiilor acestora nu rezultă că inculpatul s-ar fi aflat în curtea părţii vătămate în noaptea respectivă. Din declaraţiile martorilor rezultă că inculpatul a fost văzut în altă parte a satului, acest aspect nefiind de natură să ducă la concluzia că inculpatul ar fi fost şi la locuinţa părţii vătămate.
În atare situaţie, simplele afirmaţii ale părţii vătămate, persoană în vârstă, cum că inculpatul a pătruns în noaptea respectivă fără drept în domiciliul său nu sunt suficiente pentru a se realiza condamnarea inculpatului.
Ca urmare, recursul promovat va fi respins ca nefondat, în conformitate cu art.38515 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, în cauză nefiind aplicabil cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct.18 Cod procedură penală, în sensul că s-ar fi comis de către instanţele anterioare o eroare gravă de fapt ce ar fi avut drept consecinţă pronunţarea unei hotărâri greşite de achitare.
