Recidivă postcondamnatorie. Săvârşirea unei noi infracţiuni în
termenul de încercare al suspendării condiţionate şi al graţierii
condiţionate. Data de la care se produc efectele actului de graţiere în
cazul pedepsei suspendate condiţionat.
Este nelegală hotărârea instanţei de apel prin care
au fost înlăturate dispoziţiile art.37 lit.a din
Codul penal cu consecinţa revocării suspendării
condiţionate şi a graţierii condiţionate cu motivarea
că efectul actului de graţiere (Legea
nr.543/2002), inclusiv în ce priveşte reducerea
termenului de încercare al suspendării condiţionate,
se produce din momentul rămânerii definitive a
hotărârii şi nu din cel al adoptării actului de
clemenţă. Cum la data săvârşirii infracţiunii
dedusă judecăţii nu se împlinise nici termenul de
încercare al suspendării condiţionate, nici cel al
graţierii condiţionate, în sarcina inculpatului
trebuiau reţinute dispoziţiile art.37 lit.a Cod penal
(decizia penală nr.107/R/15.03.2005)
Prin sentinţa penală nr.410 din 24 septembrie 2004, pronunţată de
Judecătoria Câmpulung, inculpatul L.M. a fost condamnat la 1 an şi 6 luni
închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art.78 alin.1 din O.U.G.
nr.195/2002 cu aplic.art.41 alin.2 şi art.37 lit.a Cod penal.
În temeiul dispoziţiilor art.7 din Legea nr.543/2002 şi art.83 alin.1
din Codul penal, s-a dispus revocarea graţierii şi a suspendării condiţionate a
executării pedepsei rezultante de 1 an închisoare, aplicată prin sentinţa penală
nr.341/2001 a Judecătoriei Câmpulung, pedeapsă ce a fost descontopită în
pedepsele componente de 1 an şi, respectiv, 6 luni.
Tot în temeiul art.7 din Legea nr.543/2002 şi art.83 alin.1 din
Codul penal, s-a revocat graţierea şi suspendarea condiţionată a executării
pedepsei rezultante de 1 an închisoare, aplicată prin sentinţa penală
nr.617/2001 a Judecătoriei Câmpulung, pedeapsă ce a fost descontopită în
pedepsele componente de 1 an şi, respectiv, 6 luni.
În baza art.36 alin.2 Cod penal s-au recontopit pedepsele aplicate
prin sentinţa penală nr.341/2001 a Judecătoriei Câmpulung cu pedepsele de 6
luni şi 1 an, aplicate prin sentinţa penală nr.617/2001 a Judecătoriei
Câmpulung şi s-a dispus executarea celei mai grele de 1 an închisoare, alături
de pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare aplicată în prezenta cauză, ambele în
condiţii de penitenciar.
În fapt s-a reţinut că, la data de 20 octombrie 2003, inculpatul a
fost surprins pe raza comunei Valea Mare Pravăţ, conducând autoturismul
înmatriculat sub numărul AG-03-HWJ, deşi nu poseda permis de conducere.
În baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, la data de 1 decembrie
2003, inculpatul a condus din nou acelaşi autoturism în municipiul
Câmpulung, cu toate că nu obţinuse, între timp, permis de conducere.
În raport de condamnările suferite prin sentinţele penale
nr.341/2001 şi nr.617/2001 ale Judecătoriei Câmpulung, prima instanţă a
apreciat că inculpatul a comis infracţiunea din prezenta cauză în stare de
recidivă postcondamnatorie, prevăzută de art.37 lit.a din Codul penal.
Totodată, constatându-se că infracţiunea din prezenta cauză a fost
săvârşită în perioada termenului de încercare, atât al suspendării condiţionate,
cât şi al graţierii, prima instanţă a revocat, în temeiul dispoziţiilor art.7 din
Legea nr.543/2002 şi art.83 din Codul penal, atât graţierea, cât şi suspendarea
condiţionată, dispunând, pe final, după recontopirea pedepselor aplicate prin
cele două sentinţe (pentru infracţiuni concurente), să execute pedeapsa cea
mai grea alături de pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare aplicată în prezenta
cauză.
Apelul declarat de inculpat, prin care a criticat sentinţa sub
aspectul greşitei reţineri a stării de recidivă cu consecinţa revocării suspendării
şi graţierii condiţionate, a fost admis prin decizia penală nr.469 din 7
decembrie 2004, pronunţată de Tribunalul Argeş, care a înlăturat dispoziţiile
art.37 lit.a din Codul penal, precum şi dispoziţia referitoare la revocarea
graţierii şi a suspendării condiţionate, urmând ca inculpatul să execute
pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare aplicată în prezenta cauză în condiţiile
art.81 din Codul penal.
Recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeş, prin
care a fost criticată decizia sub aspectul greşitei aplicări a dispoziţiilor
referitoare la instituţia recidivei, cu consecinţa nelegalei înlăturări a revocării
suspendării şi graţierii condiţionate pentru pedepsele la care inculpatul a fost
condamnat prin sentinţele penale nr.341/2001 şi nr.617/2001, ambele ale
Judecătoriei Câmpulung, a fost admis prin decizia penală nr.107 din 15 martie
2005, prin care s-a casat în totalitate decizia şi s-a menţinut hotărârea instanţei
de fond.
Motivarea instanţei de apel este în contradicţie cu dispoziţiile
legale aplicabile în speţă, respectiv cele referitoare la suspendare şi la graţiere.
Astfel, în mod corect prima instanţă a reţinut că, în raport de
dispoziţiile art.120 alin.2 din Codul penal, la data săvârşirii infracţiunii în
prezenta cauză (1 decembrie 2003) nu se împlinise termenul de graţiere,
prevăzut de art.7 din Legea nr.543/2002 şi nici cel de suspendare
condiţionată, prevăzut de art.83 Cod penal.
În situaţia în care pedepsele de 1 an (aplicată prin sentinţa penală
nr.341/2001, definitivă la 4 iunie 2001) şi, respectiv, 1 an (aplicată prin
sentinţa penală nr.617/2001, definitivă la 8 decembrie 2001) a căror
suspendare a fost dispusă, nu ar fi fost graţiate, termenul de încercare
prevăzut de art.83 Cod penal ar fi expirat la 3 iunie 2004 şi, respectiv, 7
decembrie 2004, deci ulterior săvârşirii noii infracţiuni pentru care inculpatul
a fost trimis în judecată în prezenta cauză. În acest caz, consecinţa săvârşirii
noii infracţiuni în termenul de încercare, ar fi fost revocarea suspendării
condiţionate.
Potrivit art.120 alin.2 din Codul penal, „graţierea are efecte şi
asupra pedepselor a căror executare este suspendată condiţionat. În acest caz,
partea din termenul de încercare care reprezintă durata pedepsei pronunţate
de instanţă se reduce în mod corespunzător”.
Revenind la speţă, se constată că ambele pedepse de câte 1 an a
căror executare a fost suspendată prin sentinţele penale nr.341/2001 şi
nr.617/2001 au fost graţiate condiţionat, în temeiul Legii nr.543/2002, în
condiţiile prevăzute de art.120 alin.2 din Codul penal, în sensul reducerii
termenului de încercare cu durata pedepsei, respectiv, la 2 ani.
Dar, potrivit art.7 din Legea nr.543/2002, termenul de încercare
privind graţierea începe să curgă de la data actului de graţiere (4 octombrie
2002), care în varianta redusă la 2 ani (prevăzută de art.120 alin.2 Cod penal)
ar fi expirat la 3 octombrie 2004, deci ulterior săvârşirii infracţiunii din
prezenta cauză.
Susţinerea instanţei de apel, în sensul că efectul actului de graţiere
(inclusiv în ce priveşte reducerea termenului de încercare al suspendării
condiţionate) se produce din momentul rămânerii definitive a hotărârii şi nu
din cel al adoptării actului de clemenţă, conduce la situaţii ilogice. Astfel,
într-o atare interpretare, în situaţia în care actul de graţiere a fost adoptat la o
perioadă mai mare de 3 ani de la data rămânerii definitive a hotărârii de
condamnare, termenul de încercare al graţierii (care începuse să curgă de la
rămânerea definitivă a hotărârii) s-ar împlini la data apariţiei legii de graţiere,
ceea ce este de neacceptat din punct de vedere juridic.
Ca atare, întrucât la data săvârşirii infracţiunii deduse judecăţii nu
se împlinise nici unul din termenele de încercare, în mod nelegal, instanţa de
apel a considerat că nu se poate reţine starea de recidivă prevăzută de art.37
lit.a din Codul penal, cu consecinţa revocării suspendării condiţionate şi a
graţierii condiţionate.
