Pentru a dispune suspendarea executării unui act, în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, instanţa este obligată să analizeze mai întâi dacă respectivul act este un act administrativ în sensul legii. O adresă prin care autoritatea administrativă îi aduce la cunoştinţă contribuabilului sumele pe care le are de achitat (sume stabilite anterior prin titlu executoriu, ce a fost contestat pe cale separată) nu poate fi considerată act administrativ, atât prin prisma legii generale – Legea nr. 554/2004, cât şi a legilor speciale – O.G. nr. 92/2003 şi O.G. nr. 79/2003.
Secţia comercială şi de administrativ, Sentinţa nr. 123 din 4 iulie 2013
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bacău sub nr. 364/32/2013 reclamanta SC N.S. SA a solicitat în contradictoriu cu pârâta Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit (A.P.D.R.P.) suspendarea executării notei de debit nr. 1691 din 18.04.2013, în ce priveşte obligaţia de plată a sumei de 386.146,90 lei stabilită de pârâtă în sarcina reclamantei.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că, la data de 30.10.2006, a încheiat cu pârâta contractul de finanţare nr. C3.50302312900016, având ca obiect acordarea unui ajutor financiar nerambursabil în condiţiile programului SAPARD, că în urma verificărilor pârâta a încheiat procesul-verbal de constatare nr. 4825 din 9.03.2011, prin care s-a constatat că suma de 864.250 lei reprezintă cheltuieli neeligibile şi urmează a fi restituită de societatea reclamantă.
Acest proces-verbal a fost contestat pe cale administrativă şi ulterior în instanţă, litigiul fiind în curs de soluţionare a recursului în dosarul nr. 6420/2/2011 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Totodată, până la data soluţionării pe fond a acţiunii în anularea procesului-verbal menţionat, executarea acestui act a fost suspendată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. 3557/2/2001.
Prin nota de debit nr. DPP.SRD.1691 din 18.04.2013 se stabilesc în sarcina reclamantei penalităţi (129.637,50 lei) şi dobânzi de întârziere (256.509,40 lei), aferente debitului de 864.250 lei.
Reclamanta solicită suspendarea executării acestei note de debit, în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, susţinând că sunt îndeplinite condiţiile impuse de lege, atât în ce priveşte cazul bine justificat (actul nu îndeplineşte condiţiile de formă prevăzute de Codul de procedură fiscală pentru un titlu executoriu, suma este greşit calculată), cât şi paguba iminentă (executarea imediată a debitului ar pune societatea în imposibilitatea de a-şi onora obligaţiile contractuale şi faţă de salariaţi şi bugetul de stat).
La cerere au fost anexate înscrisuri, respectiv nota de debit nr. DPP.SRD.1691 din 18.04.2013, contestaţia administrativă promovată împotriva acestui act, acte privind contestarea procesului-verbal de constatare nr. 4825 din 9.03.2011.
Prin întâmpinare, pârâta a invocat că, sub un prim aspect, se impune ca reclamanta să achite o cauţiune, potrivit art. 215 alin. (2) C.proc.fisc., iar pe de altă parte, a invocat excepţia de inadmisibilitate a cererii de suspendare, prin prisma faptului că nota de debit nr. DPP.SRD.1691 din 18.04.2013 nu este un act administrativ fiscal, în sensul legii, ci o simplă notificare a societăţii privind sumele de plată. De asemenea, pârâta a invocat apărări pe fondul cererii de suspendare, din perspectiva dispoziţiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004.
Faţă de aspectele prealabile invocate prin întâmpinare, Curtea, având în vedere dispoziţiile art. 248 alin. (1) şi (2) C.proc.civ. a apreciat că se impune a fi examinată cu prioritate, excepţia de inadmisibilitate a cererii de suspendare, din perspectiva naturii juridice a actului a cărui suspendare s-a solicitat, stabilirea unei cauţiuni, în raport de art. 215 alin. (2) C.proc.fisc., fiind o măsură ulterioară clarificării primului aspect.
Curtea reţine că, în fapt, prin procesul-verbal de constatare nr. 4825 din 9.03.2011, încheiat în urma controlului efectuat de pârâtă în temeiul dispoziţiilor art. 4 din O.G. nr. 79/2003 privind controlul şi recuperarea fondurilor comunitare, s-a constatat că suma de 864.250 lei – primită de societatea reclamantă ca finanţare nerambursabilă, în baza contractului de finanţare nr. C.35030231200016/2006 reprezintă cheltuieli neeligibile şi urmează a fi restituită de societatea reclamantă.
Împotriva acestui proces-verbal reclamanta a promovat contestaţie administrativă şi apoi acţiune în contencios administrativ, aflată în prezent în faza recursului, în dosarul nr. 6420/2/2011, pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (conform dovezii de la fila 19 dosar). De asemenea, reclamanta a formulat cerere de suspendare a executării procesului-verbal de constatare nr. 4825 din 9.03.2011, cerere care a fost admisă de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. 3557/2/2011 (fila 18).
Potrivit art. 10 alin. (1) din O.G. nr. 79/2003, acest proces-verbal constituie titlu executoriu în condiţiile Codului de procedură fiscală.
Prin adresa nr. DPP.SRD.1691 din 18.04.2013 – ce face obiectul prezentei cereri de suspendare – i se aduce la cunoştinţă reclamantei că are de achitat un debit total de 1.245.011,90 lei, din care penalităţi (129.637,50 lei) şi dobânzi de întârziere (256.509,40 lei).
Efectuând un calcul sumar, rezultă că accesoriile fiscale menţionate sunt aferente debitului de 864.250 lei, din adunarea celor trei sume, 129.637,50 + 256.509,40 + 864.250 rezultând suma totală de 1.245.011,90 lei menţionată în adresă.
Având în vedere că actele mai sus menţionate, inclusiv actul a cărui suspendare se solicită, au fost emise în temeiul dispoziţiilor O.G. nr. 79/2003, se constată că sunt incidente dispoziţiile art. 3 din acest act normativ, potrivit cărora:
„(1) Obiectul constatării existenţei creanţelor bugetare îl constituie stabilirea neregulilor, prejudiciilor şi/sau a persoanelor juridice ori fizice debitoare, ca urmare a nerespectării legalităţii, conformităţii şi regularităţii utilizării şi administrării fondurilor comunitare şi a fondurilor de cofinanţare aferente.
(2) Constituie titlu de creanţă:
a) actul/documentul de constatare, stabilire şi individualizare a obligaţiilor de plată privind creanţele bugetare rezultate din nereguli, precum şi accesoriile acestora şi costurile bancare; (…)
(3) Creanţele bugetare rezultate din nereguli, inclusiv accesoriile datorate conform contractelor sau altor angajamente legale prin care se utilizează fondurile comunitare şi cofinanţarea aferentă, înscrise în titlul de creanţă specificat la alin. (2) lit. a), se stabilesc în moneda utilizată pentru efectuarea plăţilor în cadrul contractului ori altor angajamente legale sau acordului de finanţare şi în lei, utilizându-se cursul de referinţă comunicat de , valabil la data emiterii titlului de creanţă.
(4) Titlul de creanţă specificat la alin. (2) lit. a) constituie înştiinţare de plată şi cuprinde elementele actului administrativ fiscal prevăzute de Codul de procedură fiscală, precum şi elemente specifice, acolo unde este necesar.
(5) Titlul de creanţă se comunică debitorului în conformitate cu prevederile Codului de procedură fiscală.
(6) Împotriva titlului de creanţă debitorul poate formula contestaţie la organul emitent, în condiţiile şi termenele stabilite de O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 174/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare”.
Aşadar, recuperarea creanţelor rezultate din nereguli se face în baza unui titlu executoriu emis în conformitate cu dispoziţiile Codului de procedură fiscală.
Având în vedere dispoziţiile art. 110 şi 141 C.proc.fisc., referitoare la titlul de creanţă, precum şi definiţia dată de lege actului administrativ fiscal (actul emis de organul fiscal competent în aplicarea legislaţiei privind stabilirea, modificarea sau stingerea drepturilor şi obligaţiilor fiscale – art. 41), Curtea constată că actul administrativ fiscal care constituie titlu executoriu şi este supus cenzurii instanţei este în speţă procesul-verbal de constatare nr. 4825 din 9.03.2011.
Adresa nr. DPP.SRD.1691 din 18.04.2013 este o simplă notificare a obligaţiilor de plată pe care societatea le are de achitat, fără a constitui titlu executoriu şi niciun act administrativ fiscal în sensul legii. Nu se poate aprecia că o simplă adresă de informare privind cuantumul sumelor datorate, fără referire la titlul executoriu, la natura şi temeiul legal al sumelor datorate, scadenţă – ar putea fi considerată act administrativ fiscal care să fie pus în executare.
Nici din perspectiva dispoziţiilor art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004 adresa în discuţie nu poate fi considerată act administrativ, întrucât nu dă naştere şi nici nu modifică un raport juridic între părţi, un asemenea raport fiind generat de procesul-verbal de constatare nr. 4825 din 9.03.2011.
Faţă de considerentele expuse, concluzionând în sensul că actul a cărui suspendare se solicită nu este un act administrativ fiscal susceptibil de executare, în considerarea dispoziţiilor legale mai sus invocate, Curtea a respins cererea de faţă ca inadmisibilă.
(Judecător Vera Stănişor)
