C. proc. civ. – art. 111
C. civ. – art. 1201
Incidenţa dispoziţiilor art. 1201 C. civ. nu este exclusă dacă într-o cerere în realizare se invocă autoritatea de lucru judecat rezultată dintr-o hotărâre dată asupra unei cereri în constatare.
Curtea de Apel Timişoara, Secţia civilă,
Decizia civilă nr. 232 din 16 martie 2011, F.Ş.
Prin cererea înregistrată sub nr. 110.1/250/2009 la Judecătoria Lipova, reclamanţii B.F., B.I. şi B.G. au chemat în judecată pârâtul B.B. solicitând pe calea cererii în rectificare a înscrierilor de carte funciară ca instanţa să dispună radierea dreptului de proprietate înscris în favoarea pârâtului în CF 358 P. asupra casei de locuit cu nr. 20 edificată pe parcela 324-325/b, deoarece nu există un act juridic care să îi confere pârâtului calitatea de proprietar al clădirii, cu cheltuieli de judecată.
În motivare au invocat, în esenţă, că intabularea în 2007 a dreptului pârâtului asupra imobilului s-a făcut cu încălcarea dispoziţiile art. 47 alin. (1) din Legea nr. 7/1996 republicată şi ale art. 46, 62 alin. (1) din Ordinul nr. 633/2006, şi tot ca nelegală a fost apreciată de reclamanţi şi declaraţia de impunere depusă la 31.10.2007 la Primăria P. în scopul înscrierii lor în cartea funciară.
În drept, au invocat dispoziţiile art. 34 şi urm. din Legea nr. 7/1996.
Pe cale de întâmpinare, pârâtul a invocat excepţia lipsei calităţii procesual active a reclamanţilor şi excepţia autorităţii de lucru judecat şi a solicitat respingerea acţiunii.
Prin sentinţa civilă nr. 246/05.03.2009, Judecătoria Lipova a respins cererea de chemare în judecată.
Pentru a dispune astfel, instanţa a avut în vedere că reclamanţii au calitate procesual activă însă, în cauză, sunt incidente dispoziţiile ce reglementează autoritatea de lucru judecat.
Astfel, prin sentinţa civilă nr. 909/28.11.2002 pronunţată de Judecătoria Lipova în dosarul nr. 450 a fost respinsă cererea formulată de reclamanţii B.F. şi B.I.P., reţinându-se că au făcut obiect al contractului de garanţie şi al adjudecării la licitaţia din 12.07.2000 şi construcţiile edificate în anii 1972-1974 pe parcela nr. top 324-325/b înscrisă în CF 385 P., inclusiv casa de locuit cu nr. 20; ca atare, implicit s-a stabilit că pârâtul avea titlu când şi-a intabulat dreptul, iar reclamanţilor le este opozabilă sus-menţionata hotărâre, fie personal, fie în calitate de succesori.
Împotriva sentinţei au declarat apel reclamanţii.
În motivare au invocat, în esenţă, greşita reţinere a excepţiei autorităţii de lucru judecat.
Prin decizia civilă nr. 279/30.09.2010 pronunţată în dosar nr. 110.1/250/2009 Tribunalul Arad a respins apelul, reţinând că reclamanţii urmăresc acelaşi scop ca şi în litigiul finalizat prin sentinţa civilă nr. 909/28.11.2002 a Judecătoriei Lipova.
Împotriva deciziei au declarat recurs reclamanţii, care au criticat-o pentru nelegalitate, solicitând casarea hotărârii cu trimitere spre rejudecare sau, în subsidiar, modificarea ei în sensul admiterii acţiunii.
În motivare, au invocat nemotivarea deciziei recurate, nefiind examinate susţinerile lor şi nici actele (inclusiv hotărâri judecătoreşti) la care au făcut referire.
Au invocat greşita reţinere a excepţiei autorităţii de lucru judecat, cu referire la clasificarea acţiunilor civile şi învederând că prin sentinţa civilă nr. 909/2002 a fost soluţionată o acţiune în constatare, prezenta acţiune fiind una în realizare.
Au criticat ignorarea efectelor deciziei civile nr. 2673/2006 a Curţii de Apel Timişoara, au făcut referire la conţinutul încheierii de carte funciară nr. 8960/2007 a Biroului de Carte Funciară Lipova şi au învederat că achiziţionarea la licitaţie – la care s-a referit sentinţa civilă nr. 909/2002 – a avut ca obiect doar o cotă parte de ? din imobil.
Au făcut referire la procesele anterioare purtate între părţi.
În drept, au invocat dispoziţiile art. 304 pct. 7, 9 C. proc. civ.
Examinând recursul prin prisma criticilor formulate şi în baza art. 306 alin. (2) C. proc. civ., faţă de dispoziţiile art. 299 şi urm. din şi de normele legale ce vor fi mai jos arătate, instanţa a reţinut că reclamanţii au solicitat radierea dreptului de proprietate înscris pe numele pârâtului invocând că nu există un act juridic care să îi confere acestuia calitatea de proprietar asupra casei de locuit cu nr. 20 edificată pe parcela nr. top 324-325/b.
Potrivit dispoziţiilor art. 34 pct. 1 din Legea nr. 7/1996 rectificarea cărţii funciare se poate cere (şi) dacă actul în baza căruia s-a efectuat înscrierea nu a fost valabil.
Respingând cererea reclamanţilor, instanţele au reţinut că titlul pârâtului a fost recunoscut prin sentinţa civilă nr. 909/28.11.2002 pronunţată de Judecătoria Lipova în dosarul nr. 450/2002, definitivă şi irevocabilă.
Prin hotărârea menţionată, instanţa a respins cererea de constatare a dreptului lor de proprietate comună asupra imobilului casă înscris în CF 385 nr. top 324-325/b, reţinând că proprietar este pârâtul B.B., împrejurare ce rezultă şi din vânzarea la licitaţie a întregului imobil înscris în CF 385, dispunându-se prin hotărâri judecătoreşti evacuarea reclamanţilor din imobil.
Se observă, astfel, că această cerere în constatare nu a fost respinsă pentru vreun motiv de inadmisibilitate sau în baza altei excepţii, ci instanţa a statuat pe fond că pârâtul este proprietarul imobilului şi nu reclamanţii.
În consecinţă, susţinerile recurenţilor referitoare la natura şi efectele celor două tipuri de acţiuni (în constatare şi în realizare) sunt neîntemeiate ca motive de recurs şi, deşi instanţa de apel nu a examinat în mod distinct aceste critici, a făcut o legală apreciere a celor două acţiuni (prezenta şi cea înregistrată sub nr. dosar 450/2002 la Judecătoria Lipova) formulate de reclamanţii-recurenţi.
Nu sunt întemeiate nici criticile potrivit cu care instanţele ar fi nesocotit prin hotărârile pronunţate – autoritatea de lucru judecat a celor statuate prin decizia civilă nr. 2673/05.12.2006 dată de Curtea de Apel Timişoara în dosarul nr. 5399/C/2002.
Astfel, prin această decizie, cererea în evacuare formulată de pârâtul din prezenta cauză împotriva reclamanţilor a fost respinsă întrucât construcţia nu era înscrisă în cartea funciară; or, în prezenta cauză, reclamanţii invocă inexistenţa unui titlu apt de înscriere în cartea funciară, susţinere netemeinică faţă de considerentele mai sus arătate.
Având în vedere că în mod legal a fost reţinută incidenţa dispoziţiile art. 1201 C. civ., art. 166 C. proc. civ. referitoare la autoritatea de lucru judecat conform celor mai sus arătate, susţinerile recurenţilor referitoare la contractul de vânzare-cumpărare, la actele Biroului CF Lipova şi la procesul de sistare indiviziune purtat între părţi sunt nefondate ca motive de modificare sau casare a deciziei şi au fost respinse ca atare.
Pentru aceste considerente, în baza dispoziţiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 304 C. proc. civ., instanţa a respins recursul declarat de reclamanţi.
