Cu privire la cererile de liberare sub control judiciar formulate de către inculpaţii S.C., B.C.A., T.L., Instanţa retine următoarele:
Potrivit art. 1602 cod procedură penală (1) Liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracţiunilor săvârşite din culpă, precum şi în cazul infracţiunilor intenţionate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depăşeşte 18 ani.
(2) Liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârşească alte infracţiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influenţarea unor părţi, martori sau experţi, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
În motivarea cererilor de liberare provizorie sub control judiciar inculpaţii au arătat, în drept, ca sunt îndeplinite condiţiile prev. de art.1602 C.p.p., în sensul că pentru infracţiunile pentru care sunt cercetaţi legea prevede o pedeapsă care nu depăşeşte 18 ani închisoare şi se angajează ca pe perioada liberării provizorii sub control judiciar să respecte obligaţiile impuse de lege. În drept, inculpaţii şi-au întemeiat cererile în baza dispoziţiilor art. 1602 C.p.p.
Cererile au fost admise in principiu deoarece deşi inculpaţii au fost trimişi în judecata pentru săvârşirea mai multor infracţiuni, printre care si cea prevăzuta de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003, insa pedeapsa pentru infracţiunea cea mai grava – care intra în scopul grupului infracţional organizat reţinut de parchet, este de 3-12 ani, deci nu depăşeşte 18 ani închisoare, motiv pentru care este îndeplinita aceasta condiţie de la alineatul 1, văzând si decizia nr. 7/2009 a Î.C.C.J prin care s-a soluţionat un recurs în interesul legii prin care s-a stabilit admisibila cererea de liberare provizorie sub control judiciar sau pe cauţiune în ipoteza săvârşirii infracţiunii prev. de art. 7 alin.1 din Legea 39/2003, daca pedeapsa prevăzuta de lege pentru infracţiunea cea mai grava care intra în scopul grupului infracţional organizat nu depăşeşte 18 ani.
În cauză, ulterior admiterii în principiu a cererii formulate, s-a procedat la ascultarea inculpaţilor.
În motivarea cererilor, se arată, în esenţă:
Inculpatul S.C. arata ca solicită admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, având în vedere starea de sănătate a acestuia, face tratament cu augumentin, tratament pentru care PNT. Nu mai deţine mijloace fiananciare pentru achiziţionare, faţă de actele ataşate în dosarul nr.2606/110/2012 unde a formulat cerere şi unde se află expertiza medico-legală din care rezultă „pronostic cu risc vital” care poate pune viaţa în pericol, singura şansă este liberarea sub control judiciar şi a se dispune liberarea sub control judiciar.
Inc. B.C.A. arata că pericolul concret pentru ordinea publică nu a fost reglementat, a fost diluat în timp, au trecut 12 luni de când inculpatul este arestat, temeiurile nu mai subzistă, inculpatul a recunoscut faptele pe care le-a considerat oportune, a colaborat cu organele de urmărire penală privind implicarea altor persoane, anterior comiterii faptelor a avut un comportament corespunzător, are probleme familiale, soţia este bolnavă, are un copil în întreţinere, credite bancare restante, intentioneaza sa se angajeze, iar dacă va fi pus în libertate, ar putea munci şi ar respecta toate obligaţiile care vor fi impuse de către instanţă.
Inc. T.L., arata că privarea de libertate provizorie este o măsură severă pe care inculpatul o va respecta, solicitarea este temeinică, nu exista indicii că lăsarea în libertate ar împiedica aflarea adevărului, instanţa poate avea control asupra acestuia, că nu împiedică continuarea cercetării judecătoreşti.
Examinând cererile formulate în raport de actele şi lucrările aflate la dosarul cauzei, instanţa constată că sunt neîntemeiată pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 1602 C.p.p., liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda de instanţa de judecată, atât în cursul urmăririi penale, cât şi al judecăţii, la cerere, când sunt îndeplinite condiţiile prevăzute în art. 1602 al.1 şi 2 C.p.p.
Rezultă din interpretarea dispoziţiilor legale că instanţa nu este obligată să dispună liberarea provizorie sub control judiciar a inculpatului, chiar si în situaţia în care sunt îndeplinite condiţiile prev. la art. 1602 al.1 şi 2 C.p.p., admiterea în fond a cererii rămânând la aprecierea instanţei.
Instanţa de judecată învestită cu o cerere de liberare provizorie sub control judiciar trebuie să verifice îndeplinirea condiţiilor prev. de art. 1602 al.1 şi 2 C.p.p., în raport de cadrul procesual existent în dosarul de urmărire penală, şi ulterior, dacă va constata că sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate, să aprecieze asupra temeiniciei cererii şi oportunităţii punerii în libertate a inculpatului.
Aceasta şi pentru că liberarea provizorie presupune menţinerea împrejurărilor legale care permit arestarea, dar organul judiciar apreciază că menţinerea stării de arest nu mai apare necesară, liberarea devenind posibilă sub rezerva respectării anumitor condiţii. In acest sens s-a pronunţat si ICCJ. Prin d.p. nr.17/2011, respectiv a statuat ca instanţa de judecata in cadrul examenului de temeinicie a cererii de liberare provizorie sub control judiciar sau cauţiune , in cazul in care constata ca temeiurile care au determinat arestarea preventiva subzista, verifica in ce măsura buna desfăşurare a procesului penal este ori nu împiedicata de punerea in libertate provizorie sub control judiciar sau pe cauţiune a inv./inculpatului.
Aşa cum rezultă din analiza dispoziţiilor legale, atunci când instanţa are a se pronunţa asupra stării de arest a unei persoane, evaluarea oportunităţii acesteia se face după criteriile prevăzute de lege, cum sunt cele ale art. 136 Cod procedură penală, conform cărora la alegerea unei măsuri preventive în general trebuie să se ţină seama de scopul acesteia, de gradul de pericol social al infracţiunii, de sănătatea, vârsta, antecedentele şi alte situaţii privind persoana faţă de care se ia măsura.
Deşi, în mod formal, la condiţiile liberării provizorii sub control judiciar, legea prevede în mod expres doar anumite condiţii care trebuie îndeplinite, din analiza în ansamblu a dispoziţiilor legale aplicabile în materie, rezultă şi o condiţie subînţelesă şi anume ca aceea ca lăsarea în libertate a unei persoane să nu prezinte pericol pentru ordinea publică.
Incidenţa acestei condiţii se impune cu atât mai mult cu cât în cauză temeiul arestării celor trei inculpaţi este cel prevăzut de art. 148 lit. f Cod procedură penală. Aceasta deoarece chiar procedura liberării presupune mai multe etape de verificare, într-un final instanţa având a se pronunţa asupra temeiniciei cererii, temeinicie care trebuie analizată şi în raport de motivul pentru care persoana a fost privată de libertate.
In consecinţa, instanţa apreciază ca in cauza subzista temeiurile care au determinat arestarea, privite atât în raport de exigentele art.143 Cod de procedura penala, cât si în raport de cerinţele impuse de art.148 lit.f Cod de procedura penala, fata de limitele de pedeapsa prevăzute de lege si pericolul concret pentru ordinea publica pe care l-ar reprezenta lăsarea în libertate a inculpaţilor. Ori, atâta vreme cât de la data pronunţării soluţiei instanţei de control judiciar in verificarea temeiniciei menţinerii arestării preventive -19.01.2013- si până în prezent nu au intervenit elemente noi, de natura a conduce la schimbarea temeiurilor care au determinat arestarea, nu se poate concluziona ca o măsura alternativa, cum este cea a liberării provizorii sub control judiciar, ajuta bunei desfăşurări a procesului penal.
Din acest punct de vedere, nu trebuie confundat dreptul inculpatului de a solicita liberarea provizorie sub control judiciar sau pe cauţiune cu posibilitatea instanţei de dispune asupra punerii în libertate, cu atât mai mult cu dispoziţiile art.160/1 si urm.Cod de procedura penala sunt elocvente în exprimarea ideii ca liberarea reprezintă o facultate pentru organul judiciar. Desi Codul de procedura penala si Convenţia Europeana a Drepturilor Omului garantează dreptul persoanei acuzate de a obţine liberarea în cursul procedurii, este evident ca aprecierea cu privire la oportunitatea unei asemenea cereri aparţine instanţei de judecata, în raport de condiţiile de admisibilitate si necesitatea bunei desfăşurări a instrucţiei penale. Ca atare, în alegerea acestei masuri alternative celei privative de libertate, trebuie ţinut seama de dispoziţiile art.136 alin.8 Cod de procedura penala, cu condiţia ca, în cazul liberării, acesta măsura sa servească scopului pentru care a fost recunoscuta de lege, conform art.136 alin.2.
Este evident ca, în situaţia de fata, unele dintre criteriile care trebuiesc avute în vedere cu ocazia soluţionării cererii sunt cele referitoare la gradul de pericol social concret al faptelor, la care face referire art.148 lit.f Cod de procedura penala.
Nu se poate ignora, astfel, gradul de pericol social deosebit de ridicat al presupuselor infracţiuni pentru care cei trei inculpaţi, S.C., B.C.A., T.L., au fost trimişi in judecata, care fac dovada prin ele însele a pericolului pentru ordinea publica ce ar decurge din lăsarea în libertate a inculpaţilor.
In acest sens, instanţa retine ca, privitor la inculpaţii S.C., B.C.A., T.L., activitatea infracţionala reţinuta in sarcina acestora in actul de sesizare a instanţei reclama cu prisosinţa judecarea in continuare in stare de arest pentru următoarele considerente:
Astfel, in sarcina inculpatului S.C. se retine săvârşirea infracţiunilor de deţinere (confecţionare) de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronic ( prev. şi ped. de art. 25 din Legea 365/2002 cu aplic. art. 41 al. 2 Cp,) efectuarea de operaţiuni prin utilizarea unui instrument de plată electronică contrafăcut în forma complicităţii prev. şi ped. de art. 26 rap. la art. 27 al.1 din Legea 365/2002 cu aplic. art. 41 al.2 C.pen., de transmitere neautorizată de date de identificare prev. şi ped. de art. 27 al. 3 din Legea 365/2002 cu aplic. art. 41 al. 2 C.pen, deţinere în vederea punerii în circulaţie de instrumente de plată electronică contrafăcute prev. şi ped. de art. 24 al 2 din Legea 365/2002. de acces fără drept la un sistem informatic, în scopul obţinerii de date informatice prin încălcarea măsurilor de securitate prev. şi ped de. art. 42 al. 1,2, 3 din Legea 161/2003, cu aplic. art. 41 al. 2 Cp, de producere, deţinere, distribuire de date informatice în scopul săvârşirii infracţiunii de acces ilegal la un sistem informatic prev şi ped art. 46 al. 2 din Legea 161/2003, rap. la art. 42 al. 1, 2, 3 din Legea 161/2003,- spălare de bani prev. şi ped. de art. 23 alin. 1 lit. c din Legea 656/2002,- iniţiere, constituire a unui grup infracţional organizat prev. şi ped. de art. 7 al. 1, 3 din Legea 39/2003, totul cu aplic. art. 33 lit. a C. pen., constând în aceea că ar fi iniţiat şi constituit un grup infracţional cu caracter transfrontalier, în continuă extindere în ceea ce priveşte racolarea factorului uman, specializat în confecţionarea artizanală, comercializarea şi exploatarea dispozitivelor de fraudare a mijloacelor de plată electronică, acţionând din primăvara anului 2011 ca factor decizional, materializând participaţie penală în calitate de coautor şi/sau complice, privind realizarea planurilor ilicite specifice şi implicându-se în mod direct si intermediat pe celulele de confecţionare/manipulare instrumentar de skimming si de procurare si deţinere aplicaţii informatice de fraudare automate bancare, de deţinere/prelucrare de date informatice în scopul săvârşirii infracţiunii de acces ilegal la un sistem informatic, respectiv de transmitere de date de carduri fraudate, precum şi de deţinere în vederea punerii în circulaţie de carduri contrafăcute, vizând şi obţinând prin alţi membrii ai grupării finalitatea de obţinere de beneficii financiare ilicite prin efectuarea de operaţiuni neautorizate de retragere numerar de la ATM-uri din străinătate, totodată având ca finalităţi ilicite dobândirea, deţinerea unor bunuri şi importante sume de bani, cunoscând că acestea provin din săvârşirea de infracţiuni, respectiv din acte ilicite la care însuşi s-a angajat şi care se circumscriu textelor de incriminare conţinute în Legea comerţului electronic şi Legea 161/2003;
În sarcina inculpatului B.C.A. se reţine săvârşirea infracţiunilor prev. şi ped. de art. 25 din Legea 365/2002 cu aplic. art. 41 al 2 Cp., art. 27 al. 3 din Legea 365/2002, cu aplic art. 41 al. 2 Cpen., art. 23 alin. 1 lit.c din Legea 656/2002, art. 7 al. 1, 3 din Legea 39/2003, totul cu aplic. art. 33 lit. a C. pen., constând în aceea că: în scop de obţinere beneficii financiare ilicite, începând cu toamna anului 2011, în baza unor colaborări delictuoase cu alţi întreprinzători iliciţi, ar fi pus bazele unui grup infracţional cu caracter transfrontalier specializat în confecţionarea artizanală, comercializarea şi exploatarea dispozitivelor de fraudare a mijloacelor de plată electronică, acţionând ca factor codecizional şi materializând acte ilicite pe celula de confecţionare şi manipulare dispozitive de fraudare bancomate şi pe celula de prelucrare şi transmitere de date de carduri, obţinute prin activităţi de skimming, dezvoltând colaborări delictuoase de anvergură, având aportul ilicit a unor membrii executanţi care asigurau realizarea traseului infracţional specific de fraudare bancară cu carduri contrafăcute, totodată având ca finalităţi ilicite dobândirea, deţinerea unor importante sume de bani, cunoscând că acestea provin din săvârşirea de infracţiuni, respectiv din acte ilicite la care însuşi s-a angajat şi care se circumscriu textelor de incriminare conţinute în Legea comerţului electronic;
Iar in sarcina inculpatului T.L. se reţine in actul de sesizare săvârşirea infracţiunilor : efectuarea de operaţiuni prin utilizarea unui instrument de plată electronică contrafăcute prev. şi ped. de art. 27 alin. 1 din Legea 365/2002 cu aplic. art. 41 alin. 2 C. pen., de acces fără drept la un sistem informatic, în scopul obţinerii de date informatice prin încălcarea măsurilor de securitate prev. şi ped de. art. 42 al. 1,2, 3 din Legea 161/2003, cu aplic. art. 41 al. 2 Cp, spălare de bani prev. şi ped. de art. 23 alin. 1 lit. c din Legea 656/2002, aderare la un grup infracţional organizat prev. şi ped. de art. 7 al. 1, 3 din Legea 39/2003, totul cu aplic. art. 33 lit. a C. pen.
Astfel, in concret, datele de investigare prezentate in dosarul de u.p., releva indicii temeinice că subiecţii infracţionali, care au formulat cererile de liberare provizorie, respectiv S.C., B.C.A., T.L., ar fi acţionat în cadrul unui anturaj de conivenţă prioritar pe segmentul de transmitere neautorizată de date de identificare, cu rezultat de diseminare a unor date bancare active în vederea realizării frauduloase de retrageri de numerar, prin intermediul unor instrumente de plată contrafăcute. Această grupare infracţională se presupune rezonabil ca lucra într-o manieră proprie afacerilor, astfel încât datele de carduri, a căror fraudare se viza, erau cumpărate şi vândute între celulele de acţiune ilicită, celule care se retine că făceau parte din aceeaşi reţea infracţională ce acţiona atât în ţară cât şi în străinătate.
La momentul când s-au identificat prin monitorizări intruzive actualitatea de acţiune ilicită a grupării investigate în cauză, respectiv începând cu luna august 2011, datele de cercetare releva faptul că anturajul de conivenţă investigat avea bine conturate celulele, care să asigure finalitatea traseului infracţional de fraudă bancară cu cărţi de credit clonate. Acest angrenaj infracţional, sub aspectul factorului uman ( membrii ai grupării), cunoaşte o amploare mult mai mare decât subiecţii infracţionali constataţi actualmente ca implicaţi, rezultând în mod concret că acţionează ilicit în cadrul acestei grupări mult mai mulţi acoliţi iliciţi, de regulă membri executanţi, care, după caz, asigurau transferul sumelor de bani – produs infracţional, în diferite modalităţi, din ţările ţintă, unde s-a efectuat retragerea neautorizată de numerar, şi/sau participă la efectuarea de montaje pe ATM-uri a dispozitivelor de skimming în străinătate, în vederea captării ilicite de date de carduri aferente unor conturi bancare aparţinând unor cetăţeni străini.
Investigaţiile cauzei au subliniat în concret, prin monitorizări intruzive că, de regulă, în ţară se realizau conexiunile infracţionale de anvergură a membrilor grupării, procurarea şi confecţionarea dispozitivelor de skimming, ulterior se asigura transferul acestora în ţările ţintă, unde se copiau datele de carduri şi se realiza prelucrarea datelor de conturi valide, după care prin intermediul reţelei internet se efectua transferul datelor fraudate, în vederea clonării de instrumente de plată electronică şi în final, tot în zone externe, de regulă în America Latină s-ar fi realizat operaţiunile frauduloase de extragere ilicită a disponibilităţilor financiare din conturile cetăţenilor străini.
De menţionat că se retine ca datele de carduri fraudate s-ar fi transmis în principal la dispoziţia liderului grupării, respectiv inculpatul S.C., care ulterior le-ar fi redirecţionat direct sau indirect către alţi membrii ai anturajului, printre care si inculpatii B.C.A., T.L., care în diferite zone externe, prioritar ţările din America Latină respectiv, Republica Dominicană, Argentina etc. ar fi realizat extragerile frauduloase de numerar prin intermediul clonelor – instrumente de plată electronică.
În mod concret ar rezulta că în Olanda s-ar fi efectuat prioritar activităţile de skimming, ţară accesată în mai multe rânduri de către membrii grupării, printre care si inculpaţii care au formulat cererile de liberare provizorie – inclusiv liderul grupării, respectiv inculpatul C.S.N. – precum şi alte săgeţi, respectiv membri executanţi, printre care si ceilalţi doi inculpaţi, care respectau directivele susnumiţilor în realizarea traseului ilicit.
Detaliul investigaţiilor penale indică, raportat la presupusa participaţie penală a inculpaţilor, care au formulat prezenta cerere de liberare provizorie, ca traseul infracţional identificat în cauză, relevă existenţa caracterului transfrontalier a acestei grupări, în condiţiile identificării altor conexiuni infracţionale cu alţi membri ai acestui anturaj de conivenţă, care ar fi acţionat ilicit, în principal în străinătate, prioritar spaţiul european, în ţări ca Olanda, unde ajungeau din România dispozitivele de skimming folosite pentru copierea de date de carduri fraudate, iar în alte spaţii străine, (fiind identificate “ţări ţintă” din America Latină prioritar, la modul clar fiind identificate ca obiective accesate Republica Dominicană, Argentina,etc), se realizează extragerile frauduloase de numerar de la ATM-uri prin intermediul instrumentelor de plată contrafăcute.
Faţă de componenta de acţiune concretă a angrenajului infracţional verificat în cauză se presupune rezonabil că inculpaţii, printre care si cei trei care au formulat cereri de liberare provizorie, întreprinzători iliciţi, ar fi desfăşurat activităţi ilicite în cadrul traseului infracţional, atât de transmitere neautorizată de date de identificare de carduri, cât şi de procurare şi confecţionare artizanală de echipamente prin intermediul cărora se realizează falsificarea instrumentelor de plată electronică, membrii grupării care acţionează în ţară, dispunând de canalele ce le asigură dispoziţia obţinerii de detalii bancare de carduri şi compromiterea acestora şi efectuarea de operaţiuni financiare în mod fraudulos prin extrageri de numerar de la ATM-uri, funcţionalitatea celor două din urmă segmente infracţionale fiind asigurată prin intermediul complicilor, care acţionau ilicit în străinătate la dispoziţia întregii grupări/ reţele.
Din monitorizările intruzive, efectuate în cauză, a rezultat date care atestă preocupările infracţionale ale subiecţilor infracţionali vizaţi de cercetări, fiind constatat faptul că foloseau intensiv mediul on – line, purtând corespondenţe multiple prin email-uri privind modalităţile, sursele şi destinaţiile de transmitere date de carduri şi utilizând multiple şi performante programe de decodare prilej al comiterii ilegalităţilor reţinute.
Datele de investigare penală ale cauzei indică aspectul că cei trei inculpaţi ar fi fost implicaţi intr-un angrenaj infracţional cu valenţe de reţea de crimă organizată, prin proliferarea conexiunilor ilicite din ce în ce mai pronunţată, prin identificarea aderări din ce în ce mai a multor aspiranţi iliciţi, în principal cetăţeni români, ce au abilităţi bine conturate privind realizarea întregului ruaj infracţional de fraudă bancară, prin activarea controlată a tuturor componentelor de acţiune ilicită, ce determină prejudicierea substanţială a titularilor legali de carduri, în principal cetăţeni străini din multiple zone atât de pe continentul european cât şi de pe alte continente.
Astfel, Tribunalul retine că faptele ce fac obiectul cauzei –in ceea ce priveşte pe inculpaţii S.C., B.C.A., T.L.- prezintă un pericol social concret deosebit de ridicat, dat de modul organizat de săvârşire, cu participarea mai multor persoane, caracterul transfrontalier al faptelor, de prejudiciul important ce se prefigurează a fi produs şi de dificultatea administrării probelor necesare aflării adevărului.
Tribunalul apreciază că, pentru buna desfăşurare a procesului penal, lămurirea situaţiei de fapt sub toate aspectele, judecarea in continuare a inc S.C., B.C.A., T.L., în stare de arest, în acest moment procesual, se impune cu necesitate.
De reţinut in acest sens este si faptul ca in cursul cercetării judecătoreşti, iniţial inculpatul S.C. s-a prevalat de dreptul legal prev.de art.70 alin.2 cod procedură penală şi nu au înţeles să dea declaraţie în acest stadiu procesual, ulterior a revenit si a dat declaraţie la termenul din 14.02.2013, in fata instanţei de judecata, insa aceasta situatei in sine nu este de natura a fi suficienta pentru a contribui astfel la stabilirea adevărului in cauza, inculpatul menţinându-si declaraţia de la up., respectiv recunoscând numai doua din infracţiunile pentru care a fost trimis in judecata, astfel ca este necesara readministrarea întregului probatoriu, complex, pentru a verifica toate apărările acestuia si acuzaţiile reţinute in actul de sesizare, inclusiv fata de declaraţiile inc. T.L. si C. care de asemenea au revenit si a solicitat audierea acestuia.
Tribunalul apreciază că, pentru buna desfăşurare a procesului penal, lămurirea situaţiei de fapt sub toate aspectele, judecarea in continuare a celor trei inculpaţi în stare de arest, în acest moment procesual, se impune cu necesitate.
Circumstanţele personale, invocate, respectiv situaţia familiala învederate de inculpaţi (inc. B.C.A. arata ca are probleme familiale, soţia este bolnavă, are un copil în întreţinere, credite bancare restante, intenţionează sa se angajeze, iar dacă va fi pus în libertate, ar putea munci şi ar respecta toate obligaţiile care vor fi impuse de către instanţă, Inc. T.L., arata că nu are antecedente penale,), nu prezintă relevanţă juridică la acest moment procesual, al soluţionării cererilor de liberare provizorie sub control judiciar, ci, în eventualitatea în care se va stabili, la finalizarea cercetării judecătoreşti vinovăţia lor, vor fi avute în vedere de instanţă la momentul aplicării pedepsei, putând constitui unul dintre criteriile de individualizare judiciară a pedepsei prev. de art. 72 C.p. Toate aceste elemente nu pot avea un rol covârşitor în raport cu gradul mare de pericol social al faptelor penale cu privire la care există indicii temeinice că au săvârşit-o; or, din natura acestor infracţiuni rezultă că faptele prezintă un grad înalt de pericol social, concretizat în numărul mare de persoane implicate în ilicitul penal, modul concret în care s-a acţionat de către inculpaţi – elaborat şi sistematic, ceea ce confirmă caracterul organizat al faptelor antisociale.
De altfel referitor al inculpaţilor B.C.A., T.L., instanţa s-a pronunţat anterior – la 17.01.2013- pe o alta cerere de liberare provizorie pentru aceleaşi motive invocate, respinsa si menţinuta de către instanţa de control judiciar, iar elemente noi nu au fost invocate.
In ceea ce-l priveşte pe inculpatul S.C., considerat liderul acestei grupări infracţionale, a invocat in baza actelor medicale depuse anterior – sănătatea sa precara, instanţa urmând să constate din conţinutul dosarului de urmărire penală că acesta a fost supus în mod repetat unor intervenţii chirurgicale, existând chiar şi o expertiză medico-legală care arată în mod concret că inc. C. este în risc vital de septicemie, care provine dintr-o sinuzită maxilară cronică toxică . Insa, nici starea de sănătate precara invocata in apărare pentru inculpatul C. nu constituie la acest moment procesual motiv pentru punerea sa in libertate, deoarece actele medicale confirma faptul ca acesta poate fi tratat sub paza in reţeaua sanitara a penitenciarelor sau a M.S., in condiţiile art.139/1 Cpp, actualmente acesta confirmând ca efectuează tratament medicamentos, încât nici sub acest aspect nu se justifica admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar.
De asemenea circumstanţele reale si personale invocate in apărare de către inculpaţi sunt la acest moment procesual neîntemeiate, apărările formulate pe aceste aspecte reprezintă in opinia tribunalului eventuale criterii de circumstanţiere si nu motive pentru punerea acestora in libertate.
In plus, pe numele inculpatului S.C. a fost emis de către Tribunalul Suceava, in luna decembrie 2012, un nou mandat de arestare preventiva pentru săvârşirea unor presupuse infracţiuni de aceeaşi natura, ceea ce dovedeşte încă o data pericolul ca inc. Sa mai săvârşească si in viitor astfel de fapte sau sa se sustragă cercetării judecătoreşti, acesta nedovedind in opinia instanţei suficiente garanţii personale pentru a fi liberat provizoriu.
În această etapă a procesului penal, si în raport şi de infracţiunile pentru care cei trei inculpaţi sunt trimişi în judecată, şi pentru aspectele anterior arătate, în interesul bunei desfăşurări a procesului penal, menţinerea măsurii arestului preventiv a inculpaţilor de impune cu prisosinţa.
Toate aceste aspecte se constituie în tot atâtea argumente în susţinerea ideii că în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile cu privire la acordarea liberării provizorii sub control judiciar, lăsarea în libertate a inculpaţilor prezentând pericol pentru ordinea publică si fără ca de la data arestării preventive si apoi a menţinerii acestei masuri in cursul cercetării judecătoreşti, a celor trei inculpaţi si până în prezent sa fi intervenit elemente cu caracter de noutate în desfăşurarea procesului penal si astfel apreciază ca buna desfăşurare a procesului penal ar fi împiedicata de punerea in libertate provizorie sub control judiciar a celor trei inculpaţi.
Cât priveşte rezonabilitatea arestării preventive, este indiscutabil că, aşa cum a statuat şi Curtea Europeană a Drepturilor Omului (D., 27 august 1992, Tomasi c/G.), „unul din factorii pertinenţi, care legitimează o lungă detenţie preventivă îl reprezintă existenţa şi persistenţa unor indicii grave de vinovăţie, respectiv o bănuială puternică de participare la săvârşirea unei infracţiuni grave”. De asemenea, în raport de aceleaşi exigenţe, nu trebuie ignorată nici împrejurarea că durata rezonabilă nu se apreciază in abstracto, ci raportat la complexitatea cauzei, dar şi la conduita autorităţilor şi părţilor, criterii pe care instanţa le are in vedre atunci când a apreciază daca se impune privarea în continuare de libertate a inculpaţilor. Astfel, împrejurarea ca cei trei inculpaţi sunt arestaţi de aproximativ 11 luni nu este suficienta pentru admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, deoarece prelungirea duratei judecaţii are la baza atât motive de natura obiectiva, cât si impedimente de ordin procedural, iar temeiurile care au stat la baza luării măsurii preventive nu s-au modificat până în prezent, această măsură fiind verificată la primul termen de judecată, în baza art. 3001 Cod procedură penală, din data de 28.06.2012 si menţinuta succesiv, ultima data prin încheierea din 17.01.2013.
Tribunalul retine ca, fata de poziţia procesuala a celor trei inculpaţi in fata instanţei de judecata, de nerecunoaştere in cea mai mare parte a infracţiunilor pentru care sunt judecaţi sau de recunoaştere numai a aspectelor cele mai simple si cert dovedite, ca cercetările în cauză sunt in continuare complexe şi de amploare, ca urmează a fi audiat inc.T.L., astfel că derularea acestora se impune a avea loc cu inculpaţii în stare de arest preventiv.
Raportându-se si la stadiul cercetării judecătoreşti – numai o parte din inculpaţi arestaţi fiind audiaţi, inc.L. prevalându-se pana in acest moment de dreptul la tăcere – tribunalul considera ca realizarea scopului avut in vedere la luarea măsurii arestării preventive, scop constând, cf art.136 alin.1 Cod proc pen, in asigurarea bunei desfăşurări a procesului penal, este posibila, cel puţin in aceasta faza procesuala, numai prin cercetarea celor trei inculpaţi in stare de arest, si nu prin liberarea provizorie sub control judiciar.
Inculpaţii nu se găsesc în vreunul din cazurile prevăzute în art.160/2 alin.2 Cod procedură penală, când liberarea provizorie nu se acordă, totuşi tribunalul constată că, dat fiind considerentele mai sus reţinute, dar si timpul relativ scurt de la data începerii cercetării judecătoreşti, inculpaţii fiind trimişi in data de 27.06.2012, ca temeiul de arestare prevăzut în art.148 lit.f Cod procedură penală este incompatibil cu liberarea provizorie sub control judiciar si subzista, insuficienta garanţiile de ordin personal prezentate de inculpaţi, precum şi obligaţiile prevăzute în art.160/2 alin. 3 şi 3/1 Cod procedură penală, ce s-ar putea stabili în sarcina inculpaţilor, nefiind de natură si suficiente a înlătura pericolul concret pentru ordinea publică. Si sa asigure in continuare buna desfăşurare a procesului penal .
In consecinţa, in temeiul art.160/2 rap. La art.160/8a alin.6 din Cod procedură penală va respinge ca neîntemeiate cererile de liberare provizorie sub control judiciar formulate de inculpaţii C.S.N., B.C.A., T.L.
În temeiul art.160/2 rap. la art.160/8a alin.6 din Cod procedură penală instanţa va respinge ca neîntemeiate cererile de liberare provizorie sub control judiciar formulate de inculpaţii C.S.N. , B.C.A., T.L.
