CONTESTAŢIE DECIZIE DE CONCEDIERE. NULITATEA DECIZIEI. PRESCRIPŢIA TERMENULUI DE APLICARE A SANCŢIUNII DISCIPLINARE.
TRIBUNALUL HUNEDOARA. SECŢIA LITIGII DE MUNCĂ ŞI ASIGURĂRI SOCIALE. SENTINŢA CIVILĂ NR.855/LM/2008
Prin sentinţa civilă nr. 855/LM/2008 Tribunalul Hunedoara a admis contestaţia formulată de contestatorul T.F. împotriva Hotărârii nr. 242/2007 emisă de pârâta C.J.Hd. şi drept consecinţă s-a dispus anularea hotărârii atacate, reintegrarea contestatorului în funcţia avutăTotodată intimatul a fost obligat la plata unei despăgubiri echivalente cu drepturile salariale cuvenite începând cu data desfacerii contractului de muncă şi până la reintegrare, actualizate cu rata inflaţiei, precum şi la plata cheltuielilor de judecată.
În cuprinsul hotărârii, prima instanţă a reţinut că deşi în cuprinsul hotărârii atacate, printre temeiurile de drept sunt enumerate art. 61 lit. a şi art. 264 lit. f Codul Muncii, text ce prevede desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă, în fapt s-a dispus eliberarea din funcţie a contestatorului – sancţiune disciplinară inexistentă în legislaţia muncii.
S-a reţinut de asemenea că şi sub aspectul respectării condiţiilor de formă, decizia este deficitară, nefiind îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 268 al. 2 Codul Muncii referitoare la elementele obligatorii din cuprinsul deciziei (nu s-a descris fapta care constituie abatere disciplinară (lit. a); nu s-au precizat prevederile din statutul de personal, regulamentul intern sau contractul colectiv de muncă aplicabil care au fost încălcate de salariat, nu s-au menţionat motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare), măsura concedierii fiind nelegală întrucât aceste norme au un caracter imperativ.
În plus, se arată în continuare, faptele reţinute, constând în lipsă de experienţă în domeniu, necunoaşterea legislaţiei, lipsa calităţilor manageriale apar mai mult ca o necorespundere profesională pentru funcţia deţinută şi nu ca o abatere disciplinară astfel cum este definită de art. 263 al. 2 Codul Muncii.
În cauză, nu s-a făcut dovada, în condiţiile art. 287 Codul Muncii, a convocării în scris a salariatului conform şi nici nu a fost respectat dreptul la apărare al salariatului. măsura dispusă fiind nelegală şi sub aspectul îndeplinirii condiţiilor privind cercetarea disciplinară, care nu a fost efectuată conform procedurii legale.
S-a mai arătat că termenele de aplicare a sancţiunilor disciplinare, prevăzute în art. 268 al. 1 Codul Muncii, sunt termene de prescripţie a răspunderii disciplinare, textul legal prevăzând două termene diferite, respectiv un termen de 30 de zile calendaristice, care curge de la data luării la cunoştinţă despre săvârşirea abaterii disciplinare şi un termen de 6 luni, calculat de la data săvârşirii faptei, împlinirea acestora având drept consecinţă pierderea dreptului angajatorului de a-l mai sancţiona disciplinar pe salariatul vinovat, măsura concedierii contestatorului fiind luată cu nerespectarea acestor termene.
Sentinţa a devenit irevocabilă ca urmare a respingerii recursului formulat de intimată, prin decizia civilă nr. 1107/2008 a Curţii de Apel Alba Iulia.
