Legea nr. 554/2001, art. 2 alin. (1) lit. ş), t), art. 14 alin. (1),
Nu este întemeiată în raport cu prevederile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 544/2001, acţiunea care nu îndeplineşte condiţiile cumulative ale textului legal.
Curtea de Apel Timişoara, Secţia administrativ şi fiscal,
Decizia civilă nr. 998 din 6 iulie 2009
Prin sentinţa civilă nr. 549/13 mai 2009 pronunţată în dosarul 1938/30/2009 Tribunalul Timiş a admis cererea reclamantei societate comercială şi a dispus suspendarea executării Deciziei de impunere nr. 299/01.03.2007, privind obligaţiile fiscale suplimentare stabilite de inspecţia fiscală nr. 5/28.01.2009 a D.G.F.P. Timiş, până la soluţionarea irevocabilă a dosarului nr. 1614/30/2009 al Tribunalului Timiş.
În cauză a declanşat recurs pârâta D.G.F.P. Timiş şi prin decizia civilă nr. 998/6 iulie 2009 pronunţată în dosarul nr. 1938/30/2009 Curtea de Apel Timişoara a admis recursul, a modificat sentinţa cu aplicarea art. 304 pct. 9 C.proc.civ. şi a respins cererea reclamantei reţinându-se că privitor la condiţiile suspendării executării actului administrativ, Curtea aminteşte că, potrivit art.14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, „în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea anularea actului în termen de 60 de zile, suspendarea încetează de drept şi fără nicio formalitate”.
De asemenea, potrivit art. 15 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, „suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant, pentru motivele prevăzute la art. 14, şi prin cererea adresată instanţei competente pentru anularea, în tot sau în parte, a actului atacat. în acest caz, instanţa poate dispune suspendarea actului administrativ atacat, până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei. Cererea de suspendare se poate formula odată cu acţiunea principală sau printr-o acţiune separată, până la soluţionarea acţiunii în fond”.
În privinţa definiţiilor legale ale pagubei iminente şi cazurilor bine justificate, instanţa constată că, potrivit art. 2 alin. (1) lit. ş) şi t) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, acestea sunt astfel definite:
,,ş) pagubă iminentă – prejudiciul material viitor şi previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcţionării unei autorităţi publice sau a unui serviciu public;
t) cazuri bine justificate – împrejurările legate de starea de fapt şi de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ;”.
Cu privire la suspendarea executării actului administrativ fiscal, art. 215 alin. (1) din Codul de procedură fiscală prevede că „introducerea contestaţiei pe calea administrativă de atac nu suspendă executarea actului administrativ fiscal”.
Alineatul al doilea al art. 215 din Codul de procedură fiscală stabileşte că „dispoziţiile prezentului articol nu aduc atingere dreptului contribuabilului de a cere suspendarea executării actului administrativ fiscal, în temeiul Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările ulterioare. Instanţa competentă poate suspenda executarea, dacă se depune o cauţiune de până la 20% din cuantumul sumei contestate, iar în cazul cererilor al căror obiect nu este evaluabil în bani, o cauţiune de până la 2.000 lei.”
În speţă, reclamanta a îndeplinit condiţia depunerii cauţiunii stabilite de instanţă.
Analizând cererea de suspendare a executării actului administrativ atacat prin prisma acestor dispoziţii legale, Curtea a constatat că instanţa de fond a reţinut că sunt îndeplinite ambele condiţii prevăzute pentru suspendarea executării actului administrativ, respectiv condiţia existenţei pagubei iminente şi aceea a unui caz bine justificat.
Cât priveşte condiţia pagubei iminente, instanţa a remarcat faptul că examinarea acestei condiţii impune analizarea situaţiei economice a reclamantei, a fondurilor de care dispune, comparativ cu valoarea sumei datorate conform actului administrativ pus în executare.
O asemenea analiză implică şi verificarea implicaţiilor pe care le-ar avea plata integrală imediată a sumei datorate asupra continuării activităţii reclamantei, inclusiv riscul eventual al disponibilizării unor angajaţi, riscul privind întreruperea activităţii reclamantei sau cel legat de imposibilitatea achitării altor debite, a căror neachitare ar putea atrage alte consecinţe grave pentru societate.
În speţă, reclamanta nu a depus la dosar nici un înscris din care să rezulte situaţia sa economică precară, situaţie care să fie agravată de executarea actului administrativ a cărui suspendare a solicitat-o.
În această privinţă, instanţa a constatat că în speţă, reclamanta nu a justificat îndeplinirea acestei condiţii, privind existenţa pagubei iminente cauzate de executarea actului a cărui suspendare a solicitat-o.
Prin urmare, Curtea a considerat că nu sunt îndeplinite cumulativ condiţiile prevăzute de art.14 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, motiv pentru care a apreciat că soluţia instanţei de fond a fost dată cu aplicarea greşită a legii, reclamanta nedovedind şi condiţia existenţei pagubei iminente.
Având în vedere cele arătate mai sus, în conformitate cu art. 312 alin. (1) şi (3) C.proc.civ., apreciind că este întemeiat recursul formulat de pârâta D.G.F.P. Timiş împotriva sentinţei civile nr. 549/CA/13.05.2009, pronunţată de Tribunalul Timiş în dosar nr. 1938/30/2009, Curtea a admis recursul.
În consecinţă, Curtea, rejudecând cauza, a modificat sentinţa civilă recurată în sensul că a respins cererea reclamantei societate comercială de suspendare a executării deciziei de impunere privind obligaţiile fiscale suplimentare de plată nr. 5/28.01.2009 emisă de D.G.F.P.Timiş – Administraţia Finanţelor Publice pentru Contribuabilii Mijlocii.
