JUDECĂTORIA COSTEŞTI
SENTINŢA CIVILĂ Nr. 851/28.09.2011
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamanta R E şi pe pârâţii BA,
B, având ca obiect „rezoluţiune contract”..
INSTANŢA
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 05.05.2011
sub nr. 1089/214/2011 reclamanta R E a chemat în judecată şi personal la
interogatoriu pe pârâţii B M, B F solicitând instanţei ca prin hotărârea ce va
pronunţa să dispună rezoluţiunea contractului de vânzare cumpărare cu clauză
de întreţinere autentificat sub nr. 668/09.03.1995 de Notariatul de Stat Local
Costeşti şi repunerea părţilor în situaţia anterioară , cu obligarea pârâţilor la
plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că a încheiat cu pârâţii contractul
de vânzare/cumpărare a cărui rezoluţiune o solicită cu obligaţia celor doi pârâţi
să-i asigure, îngrijirea şi întreţinerea traiului şi sănătăţii sale pe toată durata vieţii
, iar după moarte s-o înmormânteze şi să-i facă toate obiceiurile creştineşti.
O perioadă de timp s-a întreţinut mai mult singură, dar pârâţii se mai
ocupau şi o mai întrebau de starea sa de sănătate. În ultimii ani, aceştia au
nesocotit însă obligaţia de întreţinere, fiind nevoită să apeleze la alte persoane
pentru a o îngriji. Chiar a promovat o altă acţiune cu acelaşi obiect, însă prin
sent.civ.nr. 1122/2009 a Judecătoriei Costeşti, irevocabilă prin decizia nr.
1377/R/2010, acţiunea a fost respinsă.
Începând din luna septembrie 2010, pârâţii i-au interzis să mai primească
vreo altă persoană în gospodărie şi i-au închis toate ustensilele de care se
folosea în gospodărie, respectiv găleţile de apă, sapa, lopata.
De asemenea, i-au luat lanţul şi ciutura de la fântână şi numai la
insistenţele sale le-au pus la loc.
În continuare, reclamanta a menţionat că pârâţii o şicanează permanent
şi o ameninţă atunci când le reproşează această atitudine, spunându-i că o vor
băga în portbagaj şi o vor duce la Vedea.
Au ameninţat-o că o omoară cu drujba, iar pe data de 09.04.2011 au
lovit-o cu picioarele.
De asemenea, a afirmat că pârâţii nu se ocupă sub nicio formă de
întreţinerea sa , vin doar la sfârşitul săptămânii, când îi aduc cel mult două pâini
folosite pentru a hrăni câinele.
Deşi este vârstnică şi cu diverse probleme de sănătate, pârâţii nu-i
procură nici un medicament şi nici nu au dus-o la vreo consultaţie. Pârâţii nu-i
spală rufele şi nici nu-i procură lemne şi nici nu o vizitează de sărbătorile
religioase.
A mai arătat reclamanta că atitudinea pârâţilor îi creează o stare profund
emoţională şi ar dori ca pârâţii să înţeleagă că doreşte să trăiască zilele pe care le
mai are, liniştită, să fie îngrijită şi nestresată, fără teama că aceştia îi vor provoca
vreun rău.
În drept, au fost invocate disp.art 1020, 1021 Cod civil.
Acţiunea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în valoare de
100.00 lei achitată conform chitanţei de la fila 6 şi timbru judiciar de 0,5 lei
În dovedirea cererii, reclamanta a propus probele cu acte , interogatoriu
şi doi martori.
La data de 01.06.2011, pârâţii au depus întâmpinare prin care au solicitat
respingerea acţiunii ca nefondată şi cerere reconvenţională prin care au solicitat
instanţei ca prin hotărârea ce va pronunţa în contradictoriu cu reclamanta-
pârâtă să o oblige pe aceasta să le permită accesul în casă şi să le predea un rând
de chei de la încuietorile casei, precum şi de la lacătul de la poartă şi să fie
autorizaţi să efectueze schimbarea încuietorilor şi a lacătelor puse de
reclamanta-pârâtă pe cheltuiala acesteia, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii reconvenţionale pârâţii-reclamanţi au arătat că timp de 14
ani de la încheierea contractului , relaţiile contractuale au decurs în mod normal.
O dată cu înaintarea în vârstă, reclamanta-pârâtă a început să le facă probleme
în sensul că nu i-a mai primit în curte , îi înjura, blestema şi arunca cu pietre.
Explicaţia gesturilor sale a fost pusă pe seama vârstei înaintate a acesteia,
continuând astfel să-i acorde întreţinerea aşa cum se prevedea în contract.
Reclamanta-pârâtă a promovat la data de 13.04.2009 o cerere prin care a
solicitat rezoluţiunea contractului de vânzare/cumpărare cu clauză de
întreţinere motivat de faptul că nu i-ar mai fi asigurat întreţinerea.
Prin sent.civ. nr.1122/02.11.2003 pronunţată de Judecătoria Costeşti,
irevocabilă prin decizia civilă nr. 1377/R/2010, acţiunea reclamantei-pârâte a
fost respinsă.
Au arătat pârâţii-reclamanţi că, în cursul acestui proces civil, reclamanta-
pârâtă şi-a provocat o rană la şold, reclamând la poliţie că ar fi fost lovită de
către pârâta-reclamantă B M. Prin rezoluţia adoptată la data de 25.06.2010,
Parchetul de pe lângă Judecătoria Costeşti a dispus scoaterea de sub urmărire
penală a pârâtei-reclamante pentru săvârşirea infracţiunii săvârşite de art 180
alin.2 C.p.
În continuare, s-a arătat în cuprinsul cererii reconvenţionale că
reclamanta-pârâtă a încuiat imobilul şi nu le-a mai permis accesul şi totodată a
pus lacăte la poartă . De asemenea, le-a interzis să mai muncească terenul şi să
întreţină casa şi i-a primit de fiecare dată cu injurii şi blesteme, ameninţându-i că
va face tot ceea ce-i stă în putinţă pentru a-i da afară din curte.
Au precizat pârâţii-reclamanţi că reclamanta-pârâtă are comportamentul
unei persoane extrem de orgolioase şi de răzbunătoare , în cazul de faţă fiind în
prezenţa unui refuz de întreţinere.
În drept, au fost invocate disp.art 969, 970, 1075, 1076, 1077 Cod civil,
115 şi 119 C.pr.civ.
În dovedirea cererii reconvenţionale, pârâţii reclamanţi au solicitat
probele cu înscrisuri, martori şi interogatoriu.
Prin întâmpinarea depusă la data de 15.06.2011 ( fila 25) reclamanta-
pârâtă a solicitat respingerea cererii reconvenţionale, arătând că pârâţii-
reclamanţi au chei de la lacătul de la poartă, precum şi accesul în casă.
A menţionat că singura persoană care o ajută în gospodărie , o spală, îi
trimite hrană şi o vizitează este nepoata ei din Curtea de Argeş, care îi procură
şi medicamente şi o îngrijeşte.
În dovedirea susţinerilor sale din întâmpinare , reclamanta-pârâtă a
propus probele cu interogatoriu, acte şi martori.
Instanţa a încuviinţat şi administrat în cauză la propunerea ambelor părţi
probele cu înscrisuri, interogatoriu şi câte doi martori, calitate în care au fost
audiaţi M F şi Tr F, respectiv I V şi I M.
Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanţa
reţine următoarele:
La data de 09.03.1995, între reclamanta-pârâtă , pe de o parte şi pârâţii-
reclamanţi , pe de altă parte s-a încheiat un act de vânzare/cumpărare cu clauză
de întreţinere autentificat la această dată sub nr. 668 de Notariatul de Stat
Local Costeşti.
Prin intermediul acestui contract, reclamanta-pârâtă a vândut pârâţilor-
reclamanţi suprafaţa de 836 mp, curte şi grădină, situată în intravilanul comunei
Stolnici, sat Fâlfani, judeţul Argeş, cu vecinătăţile descrise în act, împreună cu o
casă de locuit, din cărămidă cu trei camere, acoperită cu ţiglă şi un pătul din
lemn acoperit cu ţiglă , construcţii situate pe terenul mai sus descris.
Prin ansamblul mijloacelor de probă administrate în cauză pârâţii-
reclamanţi au dovedit că şi-au executat obligaţia de întreţinere faţă de
contractantă.
În acest sens, se au în vedere depoziţiile martorilor M F şi I V din
cuprinsul cărora rezultă că pârâţii vin săptămânal la locuinţa reclamantei-pârâte
care le cere să nu-i mai aducă mâncare pentru că îi face farmece .
Ambele martore au relatat instanţei că i-au văzut pe pârâţii-reclamanţi având
asupra acestora la sosirea în domiciliul reclamantei-pârâte sacoşe, ultima
martoră menţionând chiar că reclamanta-pârâtă i-a arătat o plasă cu pâine
şi banane despre care spunea că are farmece. Prezenţa pârâţilor –
reclamanţi în domiciliul reclamantei-pârâte este confirmată şi de probatoriul
administrat de aceasta din urmă.
Prin răspunsurile sale la interogatoriu reclamanta-pârâtă recunoaşte că
pârâţii-reclamanţi vin la gospodăria sa la sfârşit de săptămână, însă susţine că
aceştia nu-i acordă întreţinere, în sensul că nu i-au dat mâncare şi
medicamente.
Martorele audiate în dovedirea acestei susţineri, respectiv T F şi Ionescu
M au declarat că nu i-au văzut pe aceştia oferindu-i mâncare reclamantei-pârâte.
Cu toate acestea, din declaraţia martorei I M a reieşit că reclamanta-
pârâtă a afirmat în prezenţa sa că mai bine moare decât să mănânce cu pârâţii la
masă.
La întrebarea nr 13 din interogatoriu reclamanta-pârâtă afirmă că pârâţii-
reclamanţi nu-i aduc mâncare şi că i-au dat o banană otrăvită.
Însuşi reclamanta-pârâtă recunoaşte starea de tensiune care există între
părţi şi lipsa sa de încredere în pârâţii-reclamanţi de care se teme că o vor
omorî.
Toate cele patru martore au confirmat certurile dintre părţi, însăşi
martora T F, audiată la propunerea reclamantei-pârâte ,declarând că a auzit-o
pe reclamanta-pârâtă când le cerea pârâţilor să nu mai vină în gospodărie.
Date fiind aspectele mai sus reţinute, instanţa constată că pârâţii au fost
practic în imposibilitatea de a-şi îndeplini obligaţia de a-i asigura reclamantei
îngrijirea şi cele necesare traiului şi sănătăţii acesteia, datorită atitudinii de
neacceptare manifestată de aceasta, a continuării relaţiilor contractuale cu
pârâţii-reclamanţi.
Reclamanta-pârâtă susţine pe de o parte că pârâţii-reclamanţi nu i-au dat
mâncare şi medicamente, iar pe de altă parte îi acuză pe aceştia că au încercat
să o otrăvească şi-i bănuieşte că i-ar face rău prin farmece, vehiculând ideea că
i-ar tremura corpul din acest motiv ( întrebările nr 4, 13 şi 12).
Din mijloacele de probă administrate în cauză a reieşit că reclamanta-
pârâtă manifestă o stare de temere vis – a – vis de bunele intenţii ale pârâţilor-
reclamanţi, pe care-i suspectează că-i doresc moartea, motiv pentru care refuză
să accepte sprijinul acestora.
Reclamanta-pârâtă mai afirmă ( întrebarea nr. 20) că a refuzat să se urce
în maşina pârâţilor-reclamanţi, motivând acest refuz prin aceea că pârâţii-
reclamanţi ar fi ameninţat-o că o vor duce la Vedea.
Martorii confirmă certurile dintre părţi, context în care reclamanta-pârâtă
recurge şi la blesteme la adresa pârâţilor – reclamanţi, aspect pe care l-a
recunoscut şi menţionat şi de martora I V.
Având în vedere toate cele mai sus expuse, instanţa apreciază că nu se
poate reţine o neexecutare culpabilă din partea pârâţilor-reclamanţi a obligaţiei
de întreţinere, sub forma prestaţiilor enumerate în contractul încheiat între
părţi.
Reclamanta-pârâtă, printr-o atitudine ostilă şi chiar violentă faţă de
pârâţii-reclamanţi, încearcă să paseze asupra acestora culpabilitatea pentru o
pretinsă neîndeplinire a obligaţiei contractuale, ignorând astfel propriul său
comportament caracterizat printr-un refuz total de colaborare cu pârâţii-
reclamanţi ,care au continuat să vină în domiciliul pârâtei.
În concluzie , constatând că nu sunt îndeplinite cumulativ condiţiile
prevăzute de art 1020-1021 Cod civil pentru rezoluţiunea contractului de
întreţinere, instanţa va respinge cererea principală ca neîntemeiată.
Sub aspectul cererii reconvenţionale, instanţa are în vedere că potrivit
regimului său juridic, contractul de întreţinere este translativ de proprietate din
momentul încheierii sale.
Având în vedere acest aspect şi ţinând seama că imobilul casă face
obiectul actului de vânzare/cumpărare cu clauza de întreţinere încheiat între
părţi, pârâţii-reclamanţi apar ca fiind titularii dreptului de proprietate asupra
construcţiei casă în legătură cu care solicită intervenţia instanţei de judecată
pentru a li se permite accesul.
În calitate de proprietari ai acestui bun imobil, pârâţii-reclamanţi nu au
nevoie de o hotărâre judecătorească prin care să li se încuviinţeze accesul în
imobil.
În ceea ce priveşte lacătul de la poartă montat de reclamanta-pârâtă,
instanţa constată că aceasta a motivat că a închis porţile întrucât pârâţii-
reclamanţi nu au fost în stare în 15 ani să le construiască
Aşadar, prin fapta sa, reclamanta-pârâtă a împiedicat accesul pârâţilor-
reclamanţi în imobilul ai cărui proprietari sunt, fapt pentru care în temeiul art
1075 Cod civil instanţa va admite acest capăt de cerere şi o va obliga pe
reclamanta-pârâtă să predea pârâţilor-reclamanţi cheile de la lacătul de la poarta
gospodăriei în care locuieşte aceasta.
Referitor la capătul de cerere prin care se solicită de către pârâţii
reclamanţi ca instanţa să autorizeze ca aceştia să efectueze schimbarea
încuietorilor şi a lacătelor puse de aceasta pe cheltuiala reclamantei-pârâte,
instanţa constată că pârâţii-reclamanţi în calitatea lor de proprietari ai
imobilului compus din teren, casă şi anexă pătul pot dispune de bunurile ce le
aparţin, neavând astfel nevoie de autorizarea instanţei pentru efectuarea
vreunor lucrări în legătură cu bunurile componente ale acestei gospodării.
În temeiul art. 274 C.pr.civ., va obliga reclamanta-pârâtă să le plătească
pârâţilor-reclamanţi cheltuieli de judecată în sumă de 1008,3 lei., reprezentând
contravaloare taxă judiciară de timbru, timbru judiciar şi onorariu de avocat
conform chitanţelor depuse la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂŞTE
Respinge acţiunea reclamantei R E , formulată în contradictoriu cu
pârâţii B M, B F.
Admite-n parte cererea reconvenţională.
Obligă reclamanta să predea pârâţilor cheile de la lacătul de la poarta
gospodăriei în care aceasta locuieşte.
Obligă reclamanta să le plătească pârâţilor suma de 1008,3 lei, cheltuieli
de judecată.
Cu recurs.
Pronunţată în şedinţă publică, 28.09.2011.
