ROMANIA
TRIBUNALUL BRASOV
– secţia penală –
RECURS INLOCUIRE ART. 145 COD PROCEDURĂ PENALĂ CU MASURA ARESTULUI PREVENTIV
ÎNCHEIERE
Şedinţa publică din 01 martie 2013
PRESEDINTE –BB – judecător
JUDECATOR – MGD
JUDECATOR – DIANA RALUCA RUSU
GREFIER – ITP
Cu participarea procurorului – AG – din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Braşov.
Pe rol fiind soluţionarea recursului declarat de inculpatul IM, împotriva încheierii de şedinţă nr.33 din data de 27.02.2013 pronunţată de Judecătoria Braşov, în dosar penal nr. 6250/197/2013.
La apelul nominal făcut în şedinţa publică se prezintă recurentul inculpat IM, în stare de deţinere (din Arest IJP Braşov) şi asistat de avocat oficiu KZ, cu delegaţie la dosar.
Dezbaterile în cauză au fost înregistrate conform art. 304 Cod procedură penală .
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care;
In temeiul art. 70 al.1 Cod procedură penală, instanţa procedează la verificarea identităţii recurentului inculpat, căruia i se aduce la cunoştinţă motivul prezenţei sale în instanţă .
Întrebat fiind recurentul inculpat, arată că este de acord ca asistenţa juridică să-i fie asigurată de către apărătorul desemnat din oficiu, cu care a luat legătura şi menţine recursul formulat.
În temeiul art.70 al.2 Cod procedură penală, instanţa aduce la cunoştinţa recurenţilor inculpaţi dreptul de a nu face nici o declaraţie, atrăgându-le totodată atenţia că ceea ce declară poate fi folosit şi împotriva lor, precum şi obligaţia de a anunţa instanţa în scris, în 3 zile , orice schimbare a locuinţei pe parcursul procesului penal.
Recurentul inculpat, arată că nu doreşte să declare în faţa instanţei de recurs.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanţa constată cauza în stare de judecată şi acordă părţilor cuvântul asupra recursului.
Apărătorul din oficiu al recurentului inculpat având cuvântul, solicită admiterea recursului formulat împotriva încheierii nr.33/27.02.2012 prin care a fost admisă propunerea de înlocuire a măsurii obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, cu măsura arestării preventive. Inculpatul a declarat în instanţă pentru ce nu s-a prezentat la Poliţia Bod pentru respectarea programului de supraveghere. Apreciază că acesta poate fi cercetat în stare de libertate, întrucât mare parte din prejudiciu a fost recuperat, inculpatul nu are antecedente penale, însă nu a avut posibilitatea de a se prezenta la Poliţia Bod pentru a semna programul de supraveghere. Solicită admiterea recursului şi respingerea propunerii de arestare preventivă.
Reprezentanta parchetului având cuvântul, solicită respingerea recursului inculpatului. Apreciază că instanţa de fond în mod corecta a apreciat necesară luarea măsurii arestării preventive a inculpatului, datorită faptului că acesta nu a respectat programul de supraveghere şi obligaţiile impuse de instanţă, cu rea credinţă. Măsurile au fost luate la 01.02.2013 iar la scurt timp inculpatul a fost găsit în bar şi săvârşind fapte de violare de domiciliu. A se avea în vedere şi declaraţiile inculpatului din care rezultă că nu dorea să se prezinte la organele de poliţie din Bod în fiecare zi pentru că ar pierde prea mult timp pe drum.
Recurentul inculpat IM având ultimul cuvânt, arată că în bar doar a fumat. De acasă până la poliţia Bod face 50 de minute. E singur acasă, dar nu a mai avut ce să mănânce şi a căutat de lucru. Regretă cele întâmplate.
T R I B U N A L U L,
Deliberând asupra recursului penal de faţă constată:
Prin încheierea nr. 33/27.02.2013 Judecătoria Braşov a admis propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Braşov şi în baza art. 145 alin.3 Cod de procedură penală, a dispus înlocuirea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu dispusă faţă de inculpatul IM, prin ordonanţa procurorului de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Braşov din data de 01.02.2013 în dosar nr.2074/P/2013 cu măsura arestării preventive a inculpatului pe o durată de 29 de zile începând cu data de 27.02.2013 şi până la data 27.03.2013 inclusiv.
Pentru a dispune astfel instanţa de fond a reţinut următoarele:
Prin rezoluţia din data de 01.02.2013, s-a dispus începerea urmăririi penale, faţă de IM pentru săvârşirea infracţiunilor de violare de domiciliu, prev. şi ped. de art. 192 al. 1 şi 2 cod penal cu aplicarea art. 37 lit. a cod penal şi furt calificat, prev. şi ped. de art. 208 al. 1- art. 209 al. 1, lit. g şi i cod penal cu aplicarea art. 37 lit. a cod penal, în final cu aplicarea art. 33 lit. a cod penal, rezoluţie confirmată la aceeaşi dată de procuror, reţinându-se în fapt că în data de 31.01.2013, în jurul orei 1800, a pătruns, fără drept, prin escaladarea gardului, în curtea imobilului situat com. Hălchiu, str. Laterală, nr. – jud. Braşov şi dintr-o magazie neasigurată a sustras 5 saci cu porumb (188 kg porumb boabe) şi un sac cu orzoaică (28 kg orzoaică), cauzând persoanei vătămate Negrea Dan un prejudiciu în valoare de 260 lei.
Prin referatul întocmit la data de 01.02.2013 Secţia 2 Poliţie Rurală Feldioara a solicitat procurorului de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Braşov punerea în mişcare a acţiunii penale faţă de inculpat şi întocmirea referatului prin care să propună Judecătoriei Braşov luarea faţă de acesta a măsurii arestării preventive.
Prin ordonanţa procurorului de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Braşov din data de 01.02.2013 a fost respinsă propunerea formulată de Secţia 2 Poliţie Rurală Feldioara privind punerea în mişcare a acţiunii penale şi luarea măsurii arestării preventive şi s-a dispus luarea faţă de inculpat a măsurii preventive a obligării de a nu părăsii localitatea Bod, pentru o perioadă de 30 de zile.
Ordonanţa prin care s-a luat măsura preventivă a fost comunicată învinuitului la acea dată şi organelor de poliţie din com. Bod pentru a fi pusă în aplicare, inculpatului aducându-i-se la cunoştinţă programul fixat de Poliţia Bod. Conform înscrisului aflat la fila 43 din dosarul de urmărire penală inculpatul s-a prezentat în perioada 04-11.02.2013 la poliţie, conform programului stabilit, după care începând cu data de 12.02.2013 nu a mai respectat programul stabilit din cauza distanţei mari dintre locuinţa sa şi sediul poliţie, astfel cum rezultă din propriile declaraţii. De asemenea din declaraţiile martorilor MLG, DM, DIG şi CI inculpatul nu a respectat obligaţia stabilită în sarcina sa de a nu părăsi localitatea de domiciliu, respectiv comuna Bod fără încuviinţarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Braşov, care a luat măsura faţă de acesta. Mai mult la data de 26.02.2013 împotriva învinuitului IM s-a început urmărirea penală în dosarul penal nr. 2505/P/2013, pentru săvârşirea infracţiunilor de violare de domiciliu, prev. şi ped. de art. 192 al. 1 şi 2 cod penal cu aplicarea art. 37 lit. a cod penal şi furt calificat, prev. şi ped. de art. 208 al. 1, art. 209 al. 1, lit. g şi i cod penal cu aplicarea art. 37 lit. a cod penal în final cu aplicarea art. 33 lit. a cod penal în sarcina sa reţinându-se că în data de 10.02.2013, în jurul orei 2300, a pătruns, prin efracţie, în beciul persoanei vătămate OT, situată la subsolul blocului din com. Bod, str. Fabricii bl. 3, sc. B, jud. Braşov, de unde a sustras o bicicletă Montain Bike, mai multe borcane de murături, gem şi aprox. 20 kg de carne, cauzând un prejudiciu în valoare de 1.000 lei.
În conformitate cu prevederile art. 143 Cod de procedură penală, pentru a se dispune măsura reţinerii (şi implicit a arestării preventive), este necesar să existe „probe sau indicii temeinice că acesta a săvârşit o faptă prevăzută de legea penală”.
În analiza acestei cerinţe legale, instanţa a avut în vedere interpretarea dată art. 5 par. 1 lit. c. din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului de către Curtea Europeană care a arătat că „existenţa unor motive verosimile de a bănui că inculpatul a săvârşit o faptă prevăzută de legea penală presupune fapte sau informaţii de natură a convinge un observator obiectiv că persoana în cauză a putut comite infracţiunea pentru care este arestată” (CEDH, 30 august 1990, Fox, Campbell et Hartley, c./ Royaume- Uni).
S-a apreciat că, în speţă, există astfel de indicii cu privire la infracţiunea reţinută în sarcina inculpatului, acestea rezultând din coroborarea declaraţiei inculpatului de recunoaştere a faptei cu declaraţia persoanei vătămate Negrea Dan în cadrul căreia se reclamă săvârşirea infracţiunii de furt calificat, cu declaraţia martorului Găitan Ramona care fost prezentă la localizării inculpatului în apropierea locuinţei părţii vătămate. De asemenea instanţa reţine incidenţa art. 148 al. 1 lit. a¹ Cod de procedură penală, potrivit cărora luarea măsurii arestării preventive în situaţia în care inculpatul a încălcat, cu rea-credinţă, măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau ţara.
Având în vedere aceste aspecte dar şi prevederile art.145 alin. 3 Cod de procedură penală potrivit cărora în caz de încălcare cu rea credinţă a măsurii aplicate sau a obligaţiilor, măsura obligării de a nu părăsi localitatea va fi înlocuită cu măsura arestării preventive, instanţa a admis propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Braşov şi pe cale de consecinţă în baza art. 145 alin.3 Cod de procedură penală, a dispus înlocuirea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu dispusă faţă de inculpatul IM, fiul lui Vasile şi Silvia, prin ordonanţa procurorului de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Braşov din data de 01.02.2013 în dosar nr.2074/P/2013 cu măsura arestării preventive a inculpatului pe o durată de 29 de zile începând cu data de 27.02.2013 şi până la data 27.03.2013 inclusiv.
Reaua credinţă a inculpatului a fost reţinută pe baza propriilor declaraţii, singura motivaţie oferită pentru neprezentarea sa la sediul poliţiei de supraveghere fiind aceea că această deplasare presupunea parcurgerea unei distanţe foarte mari. În acelaşi context susţinerea acestuia referitoare la faptul că a fost nevoit să părăsească localitatea pentru a obţine surse de venit conturează de asemenea reaua sa credinţă în condiţiile în care acesta avea posibilitatea de a solicita permisiunea de a părăsi localitatea pentru a putea presta muncă pe raza unei alte localităţi, iar din actele dosarului rezultă însă că acesta s-a deplasat în afara localităţii la un bar dintr-o altă localitate şi într-o zona retrasă unde a oferit spre vânzare o bicicletă sustrasă.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul IM solicitând casarea ei şi în rejudecare respingerea propuneri de arestare preventivă cu consecinţa cercetării sale în libertate. În motivare s-a arătat că nu din rea-credinţă şi-a încălcat obligaţiile şi că arestarea nu este necesară pentru buna desfăşurare în continuare a procesului penal.
Analizând încheierea atacată în raport cu criticile formulate pe baza actelor şi lucrărilor dosarului tribunalul reţine următoarele:
Prin ordonanţa procurorului din 01.02.2013 dată în dosarul penal nr. 2074/P/2012 s-a luat faţă de IM măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, respectiv localitatea Bod, fără încuviinţarea procurorului pentru 30 de zile începând cu 01.02.2013.
Deşi avea cunoştinţă de măsura dispusă, inculpatul a încălcat-o, părăsind localitatea fără încuviinţarea procurorului şi nu s-a supus măsurilor de supraveghere dispuse prin Planul de Supraveghere elaborat de Postul de Poliţie Bod, organ desemnat pentru a efectua supravegherea inculpatului.
Neprezentarea la organul desemnat cu supravegherea este atestată de însuşi referatul formulat de Secţia 2 a Poliţiei Rurale Feldioara prin care se solicită înlocuirea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu cu măsura arestării preventive a inculpatului, iar părăsirea localităţii de domiciliu este confirmată de martorii DM, DIG, CI.
Mai mult, există indicii că inculpatul a comis, după ce s-a luat măsura obligării sale de a nu părăsi localitatea de domiciliu, alte fapte prevăzute de legea penală pentru care a fost începută urmărirea penală în dosarul penal nr. 2505/P/2013.
Constatând că este îndeplinită condiţia prevăzută de art. 143 cod de procedură penală pentru luarea oricărei măsuri preventive, declaraţiile de recunoaştere ale inculpatului coroborându-se cu declaraţia persoanei vătămate Negrea Dan în cadrul căreia se reclamă săvârşirea infracţiunii de furt calificat, cu declaraţia martorului Găitan Ramona şi că inculpatul se află în situaţiile prevăzute de art. 145 al. 3 cod de procedură penală tribunalul apreciază că soluţia instanţei de fond este legală şi temeinică.
Inculpatul a încălcat atât măsura dispusă cât şi obligaţiile impuse de organul de urmărire penală potrivit art. 145 al. 11 cod de procedură penală.
Reaua credinţă a inculpatului în acest caz rezidă în primul rând în lipsa unei explicaţii rezonabile şi adecvate care să justifice neîndeplinirea obligaţiilor impuse şi încălcarea măsurii luate faţă de el şi care i-au fost aduse la cunoştinţă. În speţă inculpatul nu numai că nu a oferit astfel de explicaţii, dar a manifestat o atitudine de dispreţ la adresa ordinii de drept şi a continuat să comită fapte prevăzute de legea penală, dovedind că lăsarea sa în libertate sub puterea unei măsuri restrictive de drepturi nu este o măsură adecvată şi că pentru buna desfăşurare în continuare a procesului penal este necesară privarea sa de libertate.
Prin urmare recursul declarat de inculpat va fi respins ca nefondat în baza art. 38515 pct. 1 lit. b cod de procedură penală.
În baza art. 189 şi 192 al. 2 cod de procedură penală inculpatul va fi obligat să plătească statului cheltuielile judiciare din recurs, care includ onorariul avocatului din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Respinge recursul formulat de către inculpatul IM împotriva încheierii nr 33 din 27.02.2013 pronunţată de Judecatoria Brasov in dosarul nr 6250/197/2013, pe care o menţine.
Onorariul pentru avocat oficiu, in cuantum de 100 RON , se va inainta din fondul Ministerului Justitiei.
In baza art 192 al 2 C.pr.pen obliga recurentul inculpat la plata catre stat a sumei de 170 RON cu titlu de cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică azi 1.03.2013.
