Dosar nr. 171/214/2012
JUDECĂTORIA COSTEŞTI
SENTINŢA CIVILĂ Nr. 398/2012
PREŞEDINTE Anton Carmen
Pe rol judecarea cauzei Minori şi familie privind pe reclamantul G C şi pe pârâta G E, având ca obiect „divorţ”.
INSTANŢA
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe sub nr 171/214/2012 din 19.01.2012, reclamantul G C a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa, în contradictoriu cu pârâta G E, să dispună desfacerea căsătoriei dintre părţi, conform art. 373 lit.a) Cod civil , prin acordul părţilor, exercitarea autorităţii părinteşti de către ambii părinţi, conform art 396 şi 397 Cod civil, stabilirea locuinţei minorului GIA, născut la xx .2011, la domiciliul pârâtei, iar a minorului G A F, născut la data de xx.2008 la domiciliul reclamantului, conform art.400 Cod civil şi revenirea pârâtei la numele avut anterior căsătoriei, acela de C E, conform art.383 alin.3 Cod civil, cu cheltuieli de judecată.
În fapt, în mod rezumat, reclamantul a arătat că este căsătorit cu pârâta din 2008, din căsătoria lor au rezultat minorii G A Fln, născut la data de xx.2008 şi G I Ai născut la data de xx.2011. Deşi la începutul mariajului s-au înţeles bine, pe parcurs căsătoria lor s-a degradat treptat, din motive nesemnificative sau mărunte, pentru ca în prezent, relaţiile dintre ei, ca soţ şi soţie, să nu mai poată continua. Solicită exercitarea autorităţii părinteşti în comun asupra ambilor minori dar solicită stabilirea locuinţei minorului A F, născut la data de xx.2008 la domiciliul său deoarece mama nu-i asigură un program regulat, nu are răbdarea necesară educării lui iar copilul cel mare doreşte să meargă să locuiască cu el la Piteşti, în timp ce copilul cel mic , fiind în vârstă de aproximativ 8 luni, se impune să locuiască în mod constant cu mama lui.
În dovedire, reclamantul a solicitat încuviinţarea probelor cu înscrisuri, interogatoriul pârâtei, testimonială şi cu referatul de evaluare psihosocială la domiciliile părţilor.
Acţiunea a fost legal timbrată, depunându-se dovada achitării taxei de timbru în valoare de 39 lei şi aplicându-se timbru judiciar în valoare de 0,3 lei.
Reclamantul a depus o primă precizare prin care a solicitat desfacerea căsătoriei din culpa comună a soţilor, conform art 373 lit.b) Cod civil raportat la art 379 alin.1 Cod civil ( fila 11) şi a indicat cu listă numele martorilor propuşi în persoana numiţilor : G R, sora reclamantului şi G M, mama reclamantului (f.12).
Pârâta , prezentă la primul termen acordat în scopul soluţionării cauzei, a arătat că nu cunoaşte , sau mai bine zis , nu recunoaşte motivele de fapt ale acţiunii reclamantului, dar a primit copia cererii, nu este de acord cu divorţul, în forma cerută, nici cu stabilirea locuinţei vreunuia dintre minori la domiciliul reclamantului, nu doreşte să formuleze întâmpinare şi nici să –şi angajeze apărător, nu solicită probe dar este de acord cu evaluarea psihosocială solicitată de reclamant.
În administrarea probelor propuse de reclamant, instanţa , în condiţii procesuale de oralitate, publicitate şi contradictorialitate, a procedat la audierea martorilor G A şi G M ( filele 33-37) şi au fost depuse următoarele înscrisuri: certificat de căsătorie, certificatele de naştere ale celor doi minori, anchetă socială la domiciliul reclamantului Ghica Constantin ( filele 17, 18) , anchetă socială la domiciliul pârâtei G E ( filele 19,20), adeverinţă de salariu privind pe reclamant ( fila 27), acte medicale privind minorii, depuse de pârâtă (filele 31, 32) precum şi o adeverinţă ce atestă înscrierea minorului G F Au, la grădiniţă în anul şcolar 2011-2012 ( fila 60).
Ulterior, pârâta a formulat şi depus întâmpinare precum şi dovada angajării cu contract de muncă în fracţiune de 4 ore /zi ( fila 61).
Prin întâmpinare , pârâta a arătat că solicită respingerea acţiunii reclamantului în sensul ca locuinţa ambilor copii minori rezultaţi din căsătoria părţilor să fie stabilită la ea, fără ca aceştia să fie separaţi, fiind de acord cu exercitarea în comun a autorităţii părinteşti.
Reclamantul a mai făcut o precizare la cererea iniţială, de data aceasta privitoare la capătul de cerere privitor la locuinţa minorilor, în sensul că a solicitat stabilirea locuinţei ambilor copii la domiciliul său, situat în Piteşti, B-dul Petrochimiştilor, bloc B31, scara E, apt.18, la care pârâta , prin întâmpinare a arătat că se opune atât pentru că această locuinţă nu-i aparţine nici în fapt, nici în drept, tot aici locuind şi sora lui cu partenerul ei, având şi sediul cabinetului de avocatură al sorei lui, locuind uneori şi părinţii lui, dar şi pentru alte motive, care ţin de faptul că până la momentul la care reclamantul a părăsit domiciliul comun din Slobozia, Judeţul Argeş, cât şi după , minorii au locuit numai cu mama lor, adică cu pârâta.
Instanţa a încuviinţat şi administrat la cererea pârâtei proba testimonială cu martora C I – mama pârâtei ( f.62-63).
Instanţa , din ansamblul materialului probator administrat în cauză , reţine următoarele.
Reclamantul şi pârâta s-au căsătorit în anul 2008, la data de 9.03.2008, conform certificatului de căsătorie seria CH nr 171361, eliberat la data de 14.03.2012 de Serviciul Public Comunitar Piteşti ( fila 289).
Din căsătoria celor două părţi au rezultat minorii: G F – A, născut la data de 31.03.2008, conform certificatului de naştere seria NV nr901007 emis la data de 03.04.2008 de Primăria Municipiului Piteşti ( fila 29) şi G I A, născut la data de 27.08.2011, conform extrasului din registrul de naştere Piteşti nr 11112 din 22.03.2012 (fila 54).
După încheierea căsătoriei, mai concret după apariţia copiilor, relaţiile conjugale dintre părţi au început să se deterioreze, ajungând ca în a doua parte a anului 2011, când reclamantul a părăsit definitiv domiciliul conjugal – în luna noiembrie 2011 – acestea să fie grav vătămate.
Ambii copii minori au locuit toată perioada , atât înainte de plecarea tatălui din domiciliu cât şi ulterior , împreună cu mama lor , şi cu bunica lor maternă.
Familia părţilor s-a bucurat de sprijin atât din partea mamei soţiei pârâte, în a cărei gospodărie locuiau şi care a locuit permanent cu băiatul cel mare, ajutând-o pe fiica sa şi cu cel mic, cât şi de ajutor financiar din partea familiei reclamantului , care i-a mai oferit bani acestuia pentru diferite nevoi personale sau familiale.
Din declaraţiile martorilor audiaţi la propunerea ambelor părţi, G A, G M şi C I , instanţa reţine că cei doi soţi sunt despărţiţi în fapt din luna noiembrie 2011, relaţiile dintre ei nu s-au îmbunătăţit după acest moment , reclamantul a părăsit domiciliul conjugal, în care se aflau soţia şi cei doi copii minori şi în prezent relaţiile lor conjugale sunt grav vătămate, fiind exclusă , faţă de actuala stare a lucrurilor , convieţuirea părţilor ca soţi pe viitor.
În ceea ce priveşte culpa desfacerii căsătoriei, considerăm că aceasta revine reclamantului, care, nu a avut un loc de muncă stabil, s-a manifestat violent în familie, a părăsit domiciliul conjugal şi astfel atitudinea sa nu a fost cea mai indicată prin prisma intereselor minorilor, având în vedere că a adus criticii la comportamentul pârâtei ca mamă. Apreciem că dacă îl nemulţumea modul cum mama educa minorii soluţia era să se implice mai mult şi cu mai multă răspundere în creşterea acestora.
În privinţa capătului de cerere privitor la desfacerea căsătoriei, cu privire la care , în mod implicit, pârâta , prin întâmpinare, se declară oarecum de acord , dar nu din culpă comună, instanţa constată că cererea se impune a fi admisă dar desfacerea căsătoriei se va face, în temeiul art 373 lit b) Cod civil raportat la art 397 Cod civil, din culpa soţului reclamant.
În baza art 383 alin 3 din noul Cod civil pârâta îşi va relua numele avut anterior căsătoriei , respectiv acela de „ Coman”.
În ceea ce priveşte exercitarea autorităţii părinteşti, asupra căreia părţile sunt de acord, ca aceasta să fie comună, instanţa , în raport de dispoziţiile art 397 Cod civil, care instituie regula exercitării în comun a autorităţii părinteşti, cu excepţia situaţiei şi care este în interesul minorului ca autoritatea să se exercite de un singur părinte (art 398 Cod civil), şi constatând, în fapt, că în cauză nu sunt evidenţiate motive pentru ca aceasta atribuţie să-i revină unui singur părinte, va dispune ca exercitarea autorităţii părinteşti faţă de cei doi copii minori să se facă de ambii părinţi, tocmai în interesul superior al acestora , conform art 397 Cod civil.
Referitor la cererea reclamantului de stabilire a locuinţei copilului în vârstă de 4 ani la el iar a celui mic la mamă, modificată ulterior în sensul ca locuinţa ambilor copii să fie stabilită la tatăl reclamant, instanţa constată că părţile sunt în dezacord, pârâta solicitând stabilirea locuinţei ambilor copii la ea şi nesepararea minorilor.
În această situaţie , conform art 400 Cod civil, instanţa va proceda conform intereselor minorilor.
În speţa dedusă judecăţii, minorii, anterior divorţului, au locuit în mod statornic cu mama , şi cu bunica maternă, atât când tatăl s-a aflat împreună cu ei, cât şi în perioadele în care tatăl a fost plecat să muncească cât şi după ce acesta a plecat definitiv din domiciliul comun.
Potrivit referatului de evaluare psihosocială condiţiile materiale oferite de mamă sunt mai mult decât suficiente, superioare celor oferite de tată, iar apartamentul pe care îl oferă tatăl ca locuinţă a minorilor, apartament ce aparţine părinţilor săi, nu este folosit exclusiv de el, în apartament locuieşte atât el cât şi sora lui, necăsătorită şi unde acesta nu a negat că are sediu biroul de avocatură al sorei lui.
Dincolo de aceste argumente de ordin material, instanţa reţine că cei doi copii în vârstă de 4 ani respectiv 8 luni, au fost şi sunt bine îngrijiţi în mod constant de mama lor, care pe perioada cât copilul cel mare a fost internat cu o gravă afecţiune a fost tot timpul alături de el, sunt ataşaţi de mama lor şi de bunica maternă, cu care copilul cel mare a dormit mereu, cel mare este înscris la grădiniţă în localitatea în care locuieşte cu mama lui, care le oferă astfel o protecţie şi o grijă permanentă.
Tatăl nu a fost o prezenţă la fel de constantă în viaţa lor – precum mama. Instanţa are în vedere şi criticile referitoare la anumite episoade negative din comportamentul educaţional al pârâtei, precum cele relevate de reclamant prin proba cu martori ( în sensul că atunci când fuma pârâtă îi dădea copilului cel mare formal o ţigară şi acesta se juca de-a fumatul) dar , pe de o parte , reţine din probele administrate, că pârâtul , fumător şi el , era de faţă şi nu se opunea la această practică iar , pe de altă parte, apreciază că aceasta nu reprezintă un element definitoriu pentru comportamentul mamei ca părinte.
Veniturile celor doi părinţi , obţinute în prezent , sunt comparabile.
Date fiind cele reţinute mai sus şi interesul superior al minorilor care trebuie să se bucure de stabilitate, de siguranţă, de relaţiile lor frăţeşti , de grija şi supravegherea mamei şi a bunicii materne, care s-a implicat efectiv , la cererea ambilor părinţi, în creşterea celui mare, şi faţă de care acesta este foarte ataşat , instanţa apreciază că este imperios necesar ca cei doi copii să crească împreună , alături de părintele care are o disponibilitate mai mare de a se implica în creşterea şi educarea lor, iar , în speţa de faţă în raport de vârstele mică şi foarte mică ale minorilor, cel mai potrivit părinte cu care se impune ca aceştia să locuiască în mod constant este mama pârâtă.
În temeiul art 402 din noul Cod civil , reclamantul va fi obligat să contribuie lunar la cheltuielile necesare creşterii şi educării celor doi copii minori, în cuantumul maxim prev de art 529 alin.2 Cod civil, respectiv de o treime pentru doi copii, în raport de veniturile nete pe care le realizează în prezent, de la data pronunţării prezentei până la majoratul minorilor, conform art 499 Cod civil.
În raport de soluţia de admitere a cererii de divorţ formulată de reclamant şi de cererea acestuia de obligare a pârâtei la cheltuieli de judecată, instanţa , conform art 274 C.pr.civ., o va obliga pe pârâtă la plata sumei de 39,3 lei cheltuieli de judecată către reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂŞTE
Admite în parte acţiunea civilă formulată şi precizată de reclamantul G C, în contradictoriu cu pârâta G E.
Dispune desfacerea căsătoriei dintre reclamant şi pârâtă, încheiată la data de 09.03.2008, înregistrată sub nr. 136 din 09.03.2008 în Registrul de stare civilă al Primăriei Piteşti, jud. Argeş, din vina exclusivă a reclamantului G C.
Pârâta revine la numele avut anterior căsătoriei, respectiv acela de “C”.
Exercitarea autorităţii părinteşti revine în comun ambilor părinţi în ceea ce priveşte pe cei doi copii minori: GF Au, născut la data de xx.2008 şi G I A născut la data de xx.2011.
Stabileşte locuinţa celor doi copii minori, G F A şi G I A la domiciliul pârâtei, mama copiilor, în comuna Slobozia, jud. Argeş.
Obligă reclamantul să contribuie lunar la cheltuielile de creştere şi educare a minorilor, cu un cuantum de 33% din veniturile nete şi permanente pe care acesta le realizează lunar, începând cu data de 06.04.2012 şi până la majoratul copiilor minori.
Obligă pârâta la plata sumei de 39,3 lei cheltuieli de judecată către reclamant.
Cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare.
Pronunţată în şedinţă publică azi, 06.04.2012.
*
