Orsonanţă preşedenţială, încredinţare minor Ordonanţă Preşedinţială


Dosar nr. 14304/280/2010

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA PITEŞTI

SECŢIA CIVILĂ

SENTINŢĂ CIVILĂ Nr. 7687

Şedinţa publică de la 04 Octombrie 2010

Completul compus din:

PREŞEDINTE A G

Grefier C M

Pe rol judecarea cauzei minori şi familie privind pe reclamanta P N şi pe pârâtul P G,

având ca obiect ordonanţă preşedinţială – INCREDINTARE MINOR.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică au răspuns reclamanta asistată de avocat CE,

paratul asistat de avocat P S si martorii S V si S M.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care

Apărătorul reclamantei –pârâte depune la dosar dovada domiciliului actual al reclamantei.

Apărătorul pârâtului – reclamant depune la dosar un borderou cu acte, un exemplar se

comunica si reclamantei, prin apărător.

In baza art.193 C.pr.civ. s-au audiat martorii S V si S M, declaraţiile fiind consemnate în

scris si ataşate la dosarul cauzei.

Părţile arată că nu mai au cereri de formulat in cauza si solicita cuvântul în dezbateri de

fond.

Instanţa, in baza art.150 C.pr.civ. constată cauza in stare de judecată si acorda cuvântul în

dezbateri de fond.

Reclamanta-parata, prin apărător, solicită admiterea acţiunii aşa cum a fost formulată, sa

fie încredinţata minora spre creştere si educare reclamantei pana la soluţionarea irevocabilă a

dosarului de nr.12131/280/2010. Solicită respingerea ca neîntemeiată a cererii

reconvenţionale.

Paratul, prin apărător, solicita respingerea acţiunii principale, admiterea cererii

reconvenţionale, sa-i fie încredinţata acestuia minora spre creştere si educare, cu cheltuieli de

judecată.

judecată.

INSTANŢA

Constată că prin cererea formulată pe rolul Judecătoriei Piteşti la data de 15.07.2010 sub

nr.14307/280/2010 reclamanta P N a chemat în judecată pe pârâtul P G solicitând instanţei ca,

pe cale de ordonanţă preşedinţială, să-i fie încredinţată minora P F A, născută la data de

21.02.2003 şi obligarea pârâtului la plata unei pensii de întreţinere în favoarea minorei, până la

soluţionarea irevocabilă a procesului de divorţ între părţi, cu cheltuieli de judecată.

Se arată în motivare de către reclamantă că este căsătorită cu pârâtul, iar din căsătoria lor a

rezultat minora a cărei încredinţare o solicită.

Arată reclamanta că în luna aprilie 2010 au apărut grave neînţelegeri între soţi pe fondul

cărora, mama împreună cu minora au părăsit domiciliul conjugal, iar în luna mai 2010 reclamanta

a introdus acţiune de divorţ, cauză ce face obiectul dosarului nr.12131/280/2010, aflată pe rolul

Judecătoriei Piteşti.

Susţine reclamanta că minora rezultată din căsătoria părţilor s-a aflat tot timpul în

îngrijirea sa până la data de 13.07.2010 când i-a fost luată în mod abuziv de către tatăl pârât, în

contextul unei întâlniri între părţi. Cu toate că atât reclamanta cât şi fetiţa s-au împotrivit, pârâtul,

însoţit de alte persoane, au exercitat agresiuni fizice asupra mamei, smulgând fetiţa de lângă ea.

Solicită reclamanta adoptarea măsurii de încredinţare provizorie a minorei până la

soluţionarea procesului de divorţ, întrucât la domiciliul pârâtului fetiţa nu este supravegheată

permanent de tată şi acesta obişnuieşte să consume băuturi alcoolice, este extrem de violent,

minora manifestă o teamă vădită faţă de persoana lui, iar toate acestea aspecte ar putea provoca o

importantă perturbare în viaţa fetiţei, ce nu ar avea consecinţe benefice asupra dezvoltării

acesteia.

Din această perspectivă, încredinţarea provizorie a minorei către mamă este caracterizată

şi prin urgenţă, întrucât minora a fost îngrijită de mamă în fiecare moment de viaţă şi până în

prezent, iar schimbarea acestei situaţii de fapt ar conduce la traumatizarea emoţională a copilului.

În drept reclamanta şi-a întemeiat acţiunea pe disp. art.581 C.pr.civ, 42 C.fam, 86,94 şi

107 C.fam.

La data de 06.09.2010 pârâtul a formulat întâmpinare şi cerere reconvenţională solicitând

respingerea acţiunii reclamantei ca neîntemeiată, să-i fie încredinţată acestuia minora spre creştere

şi educare, cu obligarea mamei la plata unei pensii de întreţinere în beneficiul fetiţei.

Susţine pârâtul – reclamant că, de la momentul naşterii şi până în prezent, minora a crescut

împreună cu părinţii săi şi cu bunicii paterni la domiciliul acestora din urmă din comuna B, judeţul

A. Pe de altă parte, pârâtul arată că de copil s-a ocupat în principal bunica paternă şi tatăl, iar

reclamanta foarte puţin. De asemenea, au existat împrejurări în care reclamanta a ţipat la fetiţă şi a

agresat-o fizic, obişnuind să provoace dese scandaluri conjugale, uneori chiar în prezenţa

copilului, care se speria de reacţiile mamei sale.

Susţine pârâtul că la data de 11.07.2010 reclamanta a părăsit de bunăvoie domiciliul

comun, nu are o stabilă, iar în prezent copilul se află în îngrijirea tatălui, în mediul în care

a crescut şi la care s-a adaptat foarte bine.

Totodată, fetiţa a fost înscrisă la şcoală în comuna B, acolo unde a frecventat şi grădiniţa,

iar pe de altă parte aceasta este foarte ataşată sentimental de tată, interesul superior al acesteia

impunând să-i fie încredinţată pârâtului spre creştere şi educare.

În drept de invocă disp.art.613 ind.2 C.pr.civ, art.581 C.pr.civ.

S-au administrat în cauză pentru ambele părţi litigante probele cu înscrisuri, interogatoriu

şi câte un martor.

Analizând probatoriul administrat în cauză, instanţa reţine în fapt următoarele:

Reclamanta solicită încredinţarea provizorie a minorei mai sus menţionate până la

soluţionarea divorţului dintre părţi, ce face obiectul dosarului nr.12131/280/2010 aflat pe rolul

Judecătoriei Piteşti, în temeiul art.613 ind.2 C.pr.civ.

Conform disp.art.613 ind.2 C.pr.civ., instanţa poate să ordone pe timpul procesului de

divorţ măsuri vremelnice cu privire la încredinţarea copiilor minori şi la obligaţia de întreţinere.

Art.31 din Legea nr.272/2004 statuează că exercitarea drepturilor şi îndeplinirea obligaţiilor

părinteşti trebuie să aibă în vedere interesul superior al copilului şi să asigure bunăstarea materială

a acestuia, iar art.32 stabileşte, de asemenea, că minorul are dreptul să fie crescut în condiţii care

să permită dezvoltarea sa fizică mentală, spirituală, morală şi socială, scop în care părinţii sunt

obligaţi să întreprindă toate măsurile necesare pentru realizarea drepturilor acestuia.

În cazul existenţei unor neînţelegeri între părinţi, potrivit art.31 alin.3 din aceeaşi lege, este

chemată să hotărască doar instanţa judecătorească, iar hotărârea acesteia trebuie să aibă în vedere

exclusiv interesul superior al copilului.

Coroborând depoziţiile martorilor audiaţi cu răspunsurile părţilor la interogatoriu şi

avându-se în vedere înscrisurile depuse la dosarul cauzei, instanţa va reţine că într-adevăr, în

primăvara acestui an, reclamanta împreună cu minora au părăsit domiciliul comun din comuna B.

Din susţinerile minorei audiate în Camera de Consiliu rezultă că, de la momentul separării

în fapt a părinţilor săi, aceasta a locuit împreună cu reclamanta, însă, întâlnindu-se cu tatăl, acesta

„ a furat-o de la mami, cu o maşină.”

Prevalându-se de împrejurarea că doreşte să-şi vadă fetiţa şi să-i ofere câteva lucruri, tatăl-

pârât a luat-o pe aceasta abuziv de lângă mama sa la sfârşitul lunii iulie anul curent, aspect ce

rezultă indubitabil din susţinerile minorei, coroborate cu declaraţiile martorilor S M şi S V, audiate

în cauză. Din depoziţia martorei S V reiese că, de la momentul în care fetiţa se află exclusiv în

îngrijirea tatălui, aceasta a devenit foarte introvertită şi instabilă emoţional. Acest aspect este

confirmat şi prin susţinerile martorei S M, care relevă faptul că de creşterea fetiţei se ocupă foarte

mult bunica paternă, care se îngrijeşte să nu-i lipsească nimic, tatăl lucrând prin comună cu ziua.

Din înscrisurile depuse la dosar rezultă că mama reclamantă are domiciliul stabil în

comuna Ţ, judeţul Argeş, iar aceasta realizează venituri cu caracter permanent, aspect ce reiese

din adeverinţa nr.60737/16.07.2010 ( fila 29 dosar).

De asemenea, din declaraţia martorei S V, coroborată cu răspunsurile reclamantei la

interogatoriu, reiese că până la separarea soţilor în fapt, copilul a fost crescut de ambii părinţi,

mama lucrând în trei schimburi şi fiind ajutată în creşterea minorei de către tată şi bunica paternă.

Aceeaşi martoră susţine că, de când se află la domiciliul tatălui, minora nu mai socializează şi nu a

mai văzut-o pe aceasta jucându-se cu ceilalţi copii din zonă.

Probatoriul administrat în cauză relevă existenţa unei legături profunde între mamă şi

fiică, precum şi preocuparea constantă a acesteia din urmă de a contribui atât material cât şi moral

la creşterea şi dezvoltarea minorei.

Conform disp. art. 2 alin.3 din Lg. nr.272/2004, principiul interesului superior al copilului

va prevala în toate demersurile şi deciziile care privesc copiii, întreprinse de autorităţile publice şi

de organismele private autorizate, precum şi în cauzele soluţionate de instanţele judecătoreşti.

Potrivit disp. art.31 alin.2 din aceeaşi lege, exercitarea drepturilor şi îndeplinirea

obligaţiilor părinteşti trebuie să aibă în vedere interesul superior al copilului şi să asigure

bunăstarea materială şi spirituală a copilului, în special prin îngrijirea acestuia, prin menţinerea

relaţiilor personale cu el, prin asigurarea creşterii, educării şi întreţinerii sale, precum şi prin

reprezentarea sa legală şi administrarea patrimoniului său.

Având în vedere aceste consideraţii, instanţa va reţine că este în interesul superior al

minorei ca, începând de la această perioadă a evoluţiei sale fizice, psihice, sociale, dar şi afective,

să se afle sub supravegherea mamei sale, (aceasta din urmă oferind suficiente garanţii în acest

sens), în scopul de a i se asigura acesteia, cel puţin până la soluţionarea definitivă a divorţului

părţilor, o atmosferă familială stabilă, de natură să-i confere un echilibru emoţional neperturbat.

Astfel, elementele probatorii administrate în cauză relevă că până în luna iulie anul curent

fetiţa a crescut în mod constant lângă mamă, aceasta din urmă fiind singura prezenţă stabilă în

viaţa minorei până la vârsta de 7 ani.

Totodată, desprinderea copilului din mediul său de viaţă obişnuit nu este justificată prin

nicio intervenţie, iar situaţia actuală a tatălui, respectiv împrejurarea că nu are un loc de muncă

stabil şi obişnuieşte să consume băuturi alcoolice, în lipsa prezenţei materne, ar putea afecta

destul de grav armonioasa creştere şi dezvoltare a fetiţei.

Din probele sus menţionate, instanţa reţine că minora are o vârstă fragedă, respectiv 7 ani,

vârstă la care are mare nevoie de îngrijirea maternă, mama fiind cea care a fost alături de fetiţă, de

la naştere şi până în prezent.

În conformitate cu prevederile art. 581 C.pr.civ., instanţa va putea să ordone măsuri

vremelnice în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept, pentru prevenirea unei pagube

iminente şi pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări, fiind necesară

îndeplinirea celor trei condiţii esenţiale: urgenţa, neprejudecarea fondului şi vremelnicia, care stau

la baza admiterii oricărei măsuri, ce se solicită a se lua pe cale de ordonanţă preşedinţială.

Prima condiţie prevăzută de lege este urgenţa măsurii solicitate, care poate fi apreciată de

către instanţa de judecată în raport cu împrejurările obiective ale cauzei.

Se va avea în vedere interesul minorei, vârsta acesteia, sexul, posibilităţile materiale ale

părinţilor, comportarea acestora şi ataşamentul faţă de copil.

Măsura care se ia este o măsură vremelnică, în care instanţa de judecată nu rezolvă litigiul

în fond, nu se pronunţă în mod definitiv asupra drepturilor şi obligaţiilor părţilor.

În cauză, instanţa nu cercetează fondul, ci face doar o examinare sumară asupra aparenţei

dreptului.

Luând în considerare că ordonanţa preşedinţială este o procedură specială care are in

vedere rezolvarea unor cazuri urgente, cum este cel în speţă, care nu pot fi supuse procedurii

dreptului comun şi având în vedere interesul minorei, va admite cererea formulată.

Dispoziţiile art. 14 din Lg. 272/2004, privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului

consacră şi dreptul copilului de a avea legături personale cu ambii părinţi, cât şi cu rudele sale şi

cu celelalte persoane, faţă de care a dezvoltat relaţii apropiate, dat fiind că între drepturile

copilului se înscrie şi acela de a creşte în familie, atât timp cât asemenea legături nu sunt contrare

interesului său.

Pe lângă aceste considerente de fapt şi de drept, particulare speţei, se au în vedere şi disp.

art. 8 din Convenţia privind Apărarea Drepturilor Omului şi a libertăţilor fundamentale ce

reglementează dreptul persoanei la viaţa de familie, precum şi jurisprudenţa CEDO, creată în

aplicarea acestor dispoziţii.

Pentru aceste considerente, ţinând cont exclusiv de interesul superior al copilului şi prin

raportare la dispoziţiile legale mai sus invocate, instanţa va aprecia că este necesar ca minora să fie

încredinţată provizoriu, mamei, spre creştere şi educare.

Pe cale de consecinţă, va constata că cererea principală este întemeiată, urmând să o

admită şi să dispună încredinţarea provizorie a minorei P F A, născută la data de 21.02.2003 către

mama reclamantă, până la soluţionarea irevocabilă a dosarului de divorţ cu nr.12131/280/2010.

În temeiul aceloraşi considerente mai sus expuse, va reţine netemeinicia cererii

reconvenţionale formulate de pârâtul-reclamant, urmând să o respingă.

În baza art.86 şi 94 C.fam, va obliga pe tată să plătească în favoarea minorei mai sus

menţionate, cu titlu de de întreţinere cota de 25 % din venitul său lunar net, începând cu

data pronunţării prezentei sentinţe şi până la soluţionarea irevocabilă a dosarului de divorţ cu

nr.12131/280/2010.

Văzând şi disp.art.274 C.pr.civ.,

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Admite cererea principală formulată de reclamanta P N, domiciliată în comuna B, sat B

M, judeţul A, cu reşedinţa în comuna Ţ, sat V S, jud. Argeş, împotriva pârâtului P G, domiciliat

în comuna B, sat B M, judeţul A.

Respinge cererea reconvenţionala formulată de pârâtul- reclamant.

Dispune incredintarea provizorie a minorei P F A , nascuta la data de 21.02.2003, catre

reclamanta-parata , pana la solutionarea irevocabila a dosarului de nr.12131/280/2010.

Obliga pe paratul-reclamant sa plateasca in favoarea minorei mai sus mentionate cu titlu

de de intretinere cota de 25% din venitul sau lunar net, incepând cu data pronuntarii

prezentei sentinte si pana la solutionarea irevocabila a dosarului de divort nr.12131/280/2010.

Obliga pe paratul – reclamant sa plătească reclamantei-parate suma de 510 lei cheltuieli de

Executorie, fara somaţie si fara trecerea unui termen.

Cu drept de recurs in termen de 5 zile de la pronunţare.

Pronunţată în şedinţa publică de la 04 Octombrie 2010.

Preşedinte,

A. G.

Grefier,

C. M