Internare medicală. Sesizare formulată de procurorul care prin aceiaşi ordonanţă a dispus scoaterea de sub urmărire penală.
Respingerea cererii formulate de Parchet privind luarea măsurii de siguranţă a internării medicale provizorii a unui bolnav psihic periculos, pe considerentul că acesta, prin ordonanţa de scoatere de sub urmărirea penală a pierdut calitatea de inculpat contravine dispoziţiilor art. 162 alin.1 Cod procedură penală raportat la 114 Cod penal , fiind nelegală.
Secţia penală – Decizia penală nr. 138/6 martie 2008
Prin sentinţa penală nr. 264/2007 pronunţată de Tribunalul Hunedoara în dosar penal nr. 2807/97/2007 a fost respinsă cererea formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara prin care se solicită luarea faţă de numitul M.A. a măsurii de siguranţă a internării medicale provizorii.
Pentru a pronunţa această hotărâre prima instanţă a reţinut că prin, pronunţarea soluţiei de scoatere de sub urmărire penală, numitul M.A. a pierdut una din calităţile de învinuit sau inculpat prevăzute expres de textul de lege sus menţionat, iar faptele comise de persoana amintită nu fac obiectul vreunei cauze care să se afle în lucru la organele de urmărire penală sau pe rolul instanţei.
Împotriva sentinţei a declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara susţinându-se că internarea medicală a făptuitorului ar avea ca scop preîntâmpinarea săvârşirii faptelor prevăzute de legea penală.
Recursul este fondat.
Din analiza dispoziţiilor art. 162 alin. 1 Cod procedură penală şi art. 114 Cod penal rezultă că măsura internării medicale se poate lua împotriva persoanei care a săvârşit o faptă prevăzută de legea penală şi care din cauza stării de alienaţie mintală prezintă pericol pentru societate, fiind indiferent pentru luarea acestei măsuri, dacă făptuitorul este condamnat sau apărat de pedeapsă.
Măsura de siguranţă a internării medicale este reclamată de existenţa unei stării reale de pericol ce nu ar putea fi înlăturată altfel decât prin îndepărtarea persoanei bolnave mintal din rândul oamenilor liberi, prin internarea sa într-un spital.
Curtea apreciază că procurorul are obligaţia şi dreptul corelativ de a sesiza instanţa ori de câte ori constată stări de pericol social pentru societate, care impun internarea medicală a făptuitorului bolnav pentru a preîntâmpina săvârşirea unor fapte prevăzute de legea penală, fiind legitimă calitatea procesuală activă a procurorului, care reprezintă interesele generale ale societăţii şi apără ordinea de drept.
Curtea reţine că pentru făptuitorul M.A., care suferă de schizofrenie paranoidă, având discernământul abolit în momentul în care a lovit-o pe mama lui, cauzându-i leziuni ce i-au pus viaţa în primejdie, se impune luarea măsurii internării medicale provizorii în Spitalul de Psihiatrie Zam, până la confirmarea acestei măsuri de instanţa de judecată.
Recursul a fost admis, iar în baza art. 385/15 pct.2 lit. d Cod procedură penală hotărârea a fost casată cu consecinţa admiterii sesizării Parchetului şi luarea în mod provizoriu faţă de numitul M.A. a măsurii de siguranţă a internării medicale.
