A mai învederat că, mai mult decât atât, terenul de utilitate publică aparţine domeniului public şi se încadrează în prevederile art. 3 alin. 4 din Legea nr. 213/1998, privind proprietatea publică, fapt pentru care terenul în suprafaţă de 156 m.p. nu poate face obiectul reconstituirii dreptului de proprietate atâta timp cât acesta nu a fost dezafectat din domeniul public şi trecut în domeniul privat.A precizat reclamanta că, în conformitate cu prevederile art. 4 şi 5 din legea nr.18/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, modificată şi prin Lg. 47/2007, terenurile din domeniul public de interes local aparţin comunelor, oraşelor sau judeţelor, în consecinţă nu fac obiectul reconstituirii sau constituirii dreptului de proprietate, conform acestor prevederi „aparţin domeniului public terenurile pe care sunt amplasate construcţii de interes public, pieţe, căi de comunicaţii, reţele stradale şi parcuri publice….” .A menţionat că, în conformitate cu prevederile legale, terenurile care fac parte din domeniul public sunt inalienabile, insesizabile şi imprescriptibile, deci nu pot fi introduse în circuitul civil decât dacă, potrivit legii, sunt dezafectate din domeniul public.In drept, reclamanta şi-a întemeiat acţiunea pe dispoziţiile art. III alin. 1 lit. b) din Lg. nr. 169/1997, pentru completarea şi modificarea Legii fondului funciar nr. 18/1991, modificată de Titlul V art. 21 pct. 1 din Legea nr. 247/2005, iar în dovedire, a solicitat proba cu înscrisuri, pentru a dovedi că terenul în litigiu face parte din domeniul public al localităţii, depunând la dosar, în copie: Ordinul privind stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor situate în intravilanul localităţilor, schiţa anexă la Ordinul Prefectului judeţului Dolj nr. 183/12.05.2008, cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru diferenţe de suprafaţă conform Legii nr.247/2005 formulată de pârâta M. M. D., declaraţii pe proprie răspundere date de numiţii C. A. M., .R V., fila registrului agricol privind pe R.D, copia cărţii de identitate a pârâtei M. M. – D., certificat de deces al defunctului R. D., referat întocmit de Primăria oraşului Filiaşi, Biroul Urbanism şi Amenajarea Teritoriului, schiţă cadastrală, proces-verbal nr. 17414 din 17.10.2006 încheiat de primăria oraşului Filiaşi, tabel nominal cu foştii sau moştenitori ai acestora, cărora lise reconstituie la cerere terenurile fără construcţii, neafectate de lucrări de investiţii, aprobate potrivit legii nr. 1/2000, sau cu alte lucrări ce au fost deteriorate, distruse şi nu mai prezintă nicio valoare de întrebuinţare, preluate în orice mod, inclusiv cu titlu de , considerate proprietate publică sau privată a statului ori a unităţilor administrativ teritoriale prin aplicarea dispoziţiilor Decretului nr. 712/1966 şi a altor acte normative speciale, potrivit art. 34 din Legea nr. 1/2000, cu modificările şi completările ulterioare , H.C.J. nr. 4048/02.11.2006 schiţa Anexă la OrdinulPrefectului jud. Dolj, o schiţă a terenului.
La data de 29.01.2009 pârâta M. M.-D. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acţiunii promovată de reclamant ca fiind nefondată.
In motivarea întâmpinării, a arătat că reclamantul susţine în mod eronat că Ordinul Prefectului nr. 183 din 12.05.2008 este netemeinic şi nelegal cu motivarea apartenenţei la domeniul public de interes local a terenului proprietatea sa, teren ce face obiectul ordinului, singura dovadă pe care o depune reclamantul constituind-o inventarul domeniului public al oraşului Filiaşi, unde susţine că ar apărea terenul la poziţia 70 .A arătat pârâta că la poziţia 70 din anexa depusă de către reclamant apare un alt teren cu alt amplasament decât terenul atribuit prin ordinul atacat. Terenul înscris la poziţia 70 este identificat ca fiind „Alee Bl. A3 – B 7 – B 6”, în condiţiile în care terenul pentru care i s-a emis Ordinul Prefectului este situat pe str. T. V. având numărul factorial 6 A. Mai mult decât atât, a arătat pârâta, terenul său se învecinează cu zona de protecţie a blocului A.3, nefiind în nici un caz învecinat cu blocurile B.7 sau B.6. Aşadar , terenul aflat la poziţia 70 depusă de reclamantă şi stată în dosar la fila nr. 7, are alt amplasament decât terenul său.
Pârâta a mai precizat că ordinul prefectului prin care a fost constituit dreptul de proprietate pentru terenul de 156 m.p. a fost emis cu respectarea întregii proceduri de fond funciar în soluţionarea cererii introduse în baza Legii nr.247/2005.
Astfel, Ordinul a fost emis ca urmare a validării propunerii Comisiei Locale de Aplicare a Legii nr. 247/2005 din care face parte însuşi reclamantul şi care în anexa 47 – „Tabel nominal cuprinzând foştii proprietari sau moştenitori ai acestora,cărora li se restituie la cerere terenurile fără construcţii, neafectate de lucrări de investiţii ,aprobate…”A arătat pârâta că validarea s-a făcut de către Comisia Judeţeană, care a admis iniţial contestaţia sa şi a hotărât prin hotărârea nr. 4048 din 02.11.2006 în dosarul nr. 2613 admiterea parţială a contestaţiei pentru suprafaţa de 156 m.p. din totalul de 500 m.p. solicitaţi iniţial. Pe cale de consecinţă, comisiile de aplicare a legii nr. 247/2005 au constatat că terenul propus pentru emiterea ordinului prefectului nu face parte din domeniul public al unităţii administrativ teritoriale şi nu este afectat nici de lucrări de investiţii aprobate or, la acest moment, reclamantul, semnatar al propunerii din anexa 47 sus menţionate susţine contrariul, ceea ce duce la concluzia de netăgăduit că susţinerea este nefondată.A mai învederat pârâta că, un argument în plus al legalităţii Ordinului prefectului atacat, îl constituie faptul că pentru terenul din ordinul Prefectului s-a emis de către Consiliul Local Filiaşi – Primar N. S. certificatul de urbanism nr. 202 din 13.06.2008, în care la rubrica Regimul juridic se menţionează că terenul se află în intravilanul localităţii Filiaşi şi este proprietate privată. Mai mult decât atât, la rubrica „Regimul economic” se menţionează „ în PUG zona este destinată construcţiei de locuinţe şi funcţiuni complementare; funcţiunea actuală – curţi construcţii „ iar la rubrica „Regim tehnic” se menţionează „prezentul certificat de urbanism poate fi utilizat în scopul declarat pentru construire cabinet medical”.În drept, pârâta şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 115 C.pr.civ. iar în apărare, a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri, depunând în scop doveditor : certificatul de urbanism nr. 202 din 13.06.2008, Ordinul Prefectului privind stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor situate în intravilanul localităţilor nr. 183/2008, schiţa anexă la Ordinul Prefectului, adresa nr. 5667 din 07.03.2008 emisă de Primăria oraşului Filiaşi, procesul-verbal nr. 4238 din 15.02.2008 întocmit de Primăria Filiaşi, H.C.J. nr. 4048 din 02.11.2006, table nominal cuprinzând foştii proprietari sau moştenitorii acestora cărora li se restituie terenurile fără construcţii , neafectate de lucrări de investiţii , aprobate potrivit Lg.1/2000, cererea de reconstituire a dreptului de proprietate pentru diferenţe de suprafaţă conform Lg. nr. 247/2005 formulată de către pârâta M. M. D., fila registrului agricol privind proprietatea funciară a lui R. D. şi o schiţă.In cauză s-a dispus efectuarea unei adrese către Comisia Locală de Fond Funciar Filiaşi pentru a comunica actele care au stat la baza emiterii ordinului Prefectului , pentru a preciza dacă pârâtei M. M.-D.a i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru întreaga suprafaţă de teren, dacă terenul a făcut obiectul Legii nr. 10/2001, iar în caz afirmativ, care a fost modul de soluţionare al cererii formulate.Cu adresa nr. 4289/04.03.2008 , Primăria oraşului Filiaşi a înaintat , în copie, următoarele înscrisuri : dispoziţia nr. 561/2007, Referatul comisiei interne de aplicare a Legii nr. 10/2001, procesul-verbal privind starea de fapt a imobilului, raport de evaluare; notificarea nr. 221/N/2001, acte de preluare abuzivă, adresa nr. 5177/07.03.1979 emisă de I.J.C.L. Dolj, proces-verbal din 15.04.1983 întocmit în baza Decretului nr. 468/1978, declaraţie pe proprie răspundere privind documente justificative, act de proprietate – act de vânzare nr. 1926/16.04.1968, acte de stare civilă, act de preluare abuzivă-tabel nominal întocmit în baza Decretului nr. 434/1973, act translativ de proprietate – act de donaţie, declaraţii pe proprie răspundere, raport de evaluare şi acte de stare civilă.
La termenul din 26 martie 2009 reclamantul a învederat că îşi întemeiază acţiunea pe dispoziţiile H.C.L. nr. 1/2007 şi H.G. nr. 965/2002 şi a depus în copie aceste hotărâri la dosar iar la termenul din 30 aprilie 2009 a solicitat lărgirea cadrului procesual prin introducerea în cauză în calitate de pârâtă a Instituţiei Prefectului , cererea fiind admisă de instanţă în temeiul art. 129 alin. (2) C.pr.civ. şi şi art. 2 lit.(c) din Legea nr. 554/2004.Prin încheierea din 30.04.2009 instanţa a dispus introducerea în cauză în calitate de pârâtă a Instituţiei Prefectului judeţului Dolj, emitenta actului a cărui anulare este solicitată.Pârâtele Comisia Locală de Fond Funciar Filiaşi, Comisia Judeţeană de Fond Funciar Dolj şi Instituţia Prefectului judeţului Dolj, legal citate nu s-au prezentat în faţa instanţei şi nu au formulat întâmpinare.In şedinţa publică din 28 mai 2009 instanţa a dispus efectuarea unei expertize tehnice judicare în specialitatea Topografie pentru : individualizarea terenului în suprafaţă de 156 m.p. situat în oraşul F, pe str. T. V.nr… prin punct, suprafaţă şi învecinări pe fiecare latură; stabilirea de către expert dacă terenul de 156 m.p. ce figurează la poz. 70 în inventarul domeniului public al oraşului Filiaşi aprobat prin HCL nr. 1/2007 şi H.G. nr. 965/2002 se suprapune cu schiţa anexă la Ordinul Prefectului nr 183/2008 (fila 6); stabilirea dacă terenul menţionat este afectat de lucrări de utilitate publică, iar în caz afirmativ ce fel de lucrări; stabilirea dacă la blocurile A3-B.7-B.6 mai există şi alte căi de acces în afară de aleea de acces ce uneşte str. T. V. cu cartierul 2 de blocuri; stabilirea vechimii aleii de acces ce uneşte str. T. V. cu cartierul 2 de blocuri, în cazul în care se constată că aceasta reprezintă terenul pârâtei M. M. D; întocmirea unei schiţe.Raportul de expertiză întocmit de către expertul topo C. V. a fost înaintat la data de 07.07.2009 .Analizând actele şi lucrările dodarului, instanţa constată şi reţine următoarea situaţie de fapt:Prin cererea înregistrată la Primăria oraşului Filiaşi sub nr 142/05.09.2005, pârâta M. M. D. a solicitat, în calitate de moştenitor a defunctului R. Şt. D., reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafaţa de 500 mp teren intravilan, situat în oraşul F., str TV, nr . Prin dispoziţia nr 561/01.08.2007 a Primarului Oraşului Filiaşi s-a constatat imposibilitatea restituirii în natură a terenului şi s-a propus acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru respectivul teren solicitat .Contestaţia pârâtei împotriva acestei dispoziţii a fost admisă în parte prin Hotărârea nr 4048/02.11.2006 a Comisiei Judeţene Dolj de Aplicare a Legii Fondului Funciar, fiind dispusă înscrierea cu suprafaţa de 156 mp în anexa 47, emiterea Ordinului Prefectului pentru această suprafaţă şi înscrierea în anexa 23, urmând a fi validată pentru despăgubiri, pentru suprafaţa de 344 mp. Pârâta a fost înscrisă în urma acestei hotărâri în anexa 47 poziţia 3 cu suprafaţa de 156 mp situată în F.str T. V. nr.Pentru aplicarea acestei hotărâri a Comisiei Judeţene, Comisia Locală pentru Aplicarea Legii Fondului Funciar Filiaşi a întocmit schiţa pentru suprafaţa de 156 mp şi certificat de nomenclatură stradală pe care le-a transmis Prefecturii Dolj pentru emiterea Ordinului Prefectului .Această procedură de reconstituire a dreptului de proprietate a fost finalizată prin emiterea Ordinului Prefectului nr 183/12.05.2008, ordin în care a fost specificat faptul că se atribuie în proprietate pârâtei suprafaţa de 156 mp situată în oraşul F., str T. V., nr ., ordinul fiind însoţit de schiţa anexă întocmită de Comisia Locală de Aplicare a Legii Fondului Funciar Filiaşi .După emiterea ordinului prefectului, a cărui anulare face obiectul prezentei cauze, anterior înregistrării pe rolul instanţei a prezentei acţiuni la cererea pârâtei, a fost eliberat certificatul de urbanism nr 202/13.06.2008 pentru imobilul situat în F., str T. V. nr .. terenul menţionat şi în ordin, certificat în care a fost consemnată destinaţia terenului ca fiind construcţii şi posibilitatea utilizării certificatului pentru construcţia unui cabinet medical Pe acelaşi certificat de urbanism au fost menţionate în acelaşi timp avizele necesare edificării unei construcţiei din partea furnizorilor de apă, energie electrică, naturale şi telefonie.Certificatul de urbanism a fost legal semnat de primarul oraşului, secretarul oraşului şi arhitectul şef.Din raportul de expertiză întocmit de expert C. V. rezultă că terenul individualizat în Ordinul Prefectului are în prezent destinaţia de alee acces şi face legătura între str T. V. şi un grup de blocuri de locuinţe, nefiind singura cale de acces, iar reţeaua de utilităţi la care face referire referatul întocmit de Primăria Oraşului Filiaşi nr 14285/01.08.2007 nu se află pe terenul proprietatea pârâtei ci pe o altă alee situată între blocurile B8 şi A3, alee care este perpendiculară pe direcţia terenului în litigiu. Pentru ajunge la această concluzie se constată că expertul a avut la dispoziţia harta cu reţeaua de utilităţi din zonă depusă în copie de reclamantă .Reclamanta a depus la dosar mai multe liste de inventariere a domeniului public, în prima listă depusă fiind menţionată la poziţia 70 “alee Bl. A3-B7-B6” iar în lista de la fila 136, fiind menţionat la poziţia 720 “alee A3-B7-B6”, expertul tehnic ajungând la concluzia că poziţia indicată de reclamantă ca fiind cuprinsă în domeniul public nu are vecinătăţile terenului cuprins în Ordinul prefectului contestat.Din examinarea schiţei topografice întocmite în cauză şi schiţei cu reţeaua de utilităţi, din dosarul privind reconstituirea , se constată că într-adevăr alee dintre blocurile A3-B7-B8 este perpendiculară pe terenul pentru care s-a reconstituit dreptul de proprietate reclamantei , terenul acesteia fiind doar vecin pe una din laturi cu această alee.Se constată astfel că reclamanta nu a făcut dovada că terenul indicat în Ordinul Prefectului a fost cuprins în listele de inventariere ale oraşului Filiaşi, între terenul indicat de reclamantă în listele de inventariere a domeniului public şi terenul proprietatea reclamantei neexistând identitate.Afirmaţia reclamantei conform căreia pe terenul în litigiu este situată o alee de acces la blocurile de locuit din zonă, este confirmată de expertul tehnic judiciar şi nu este de altfel nici contestată de pârâtă.Numai cuprinderea unei aleii de acces la blocurile de locuinţe dintr-un cartier în listele de inventariere a domeniului public nu determină de altfel modul de soluţionare a.Potrivit art 3 din Legea 213/1998 „ domeniul public este alcătuit din bunurile prevăzute de art. 135 alin. 4 din Constituţie, din cele stabilite prin anexa care face parte integrantă din prezenta lege şi din orice bunuri care, potrivit legii sau prin natura lor sunt de uz sau de interes public şi sunt dobândite de stat sau de unităţile administrativ-teritoriale prin modurile prevăzute de lege”, în anexa amintită fiind menţionat că din domeniul public local al comunelor, oraşelor şi municipiilor fac parte „drumurile comunale, vicinale şi străzile;”Se constată astfel că aleile de acces fac parte prin declaraţia legii din domeniul public al unităţilor administrativ teritoriale.Chiar dacă terenul pentru care a fost reconstituit dreptul de proprietate pârâtei a făcut parte din domeniul public al oraşului Filiaşi, la momentul de faţă trebuie examinate efectele pe care le-ar avea eventuala privare a pârâtei de dreptul său de proprietate prin prisma garanţiilor stabilite de Convenţia Europeana a Drepturilor Omului.După emiterea deciziei administrative, Ordinul Prefectului nr 183/12.05.2008, pârâta a dobândit un bun, în accepţiunea noţiunii de “bun” dată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului.În situaţia în care ar fi admisă acţiunea şi dispusă anularea Ordinului prefectului, pârâta ar fi pusă în situaţia de a fi privată de un bun, fără a i se acorda nici o reparaţie pentru această privare.Prin urmare atingerea ce ar adusă dreptului de proprietate al pârâtei trebuie analizată ca o privare de proprietate în sensul celei de-a doua fraze a primului alineat al art. 1 din Protocolul adiţional nr. 1.
Dreptul la respectarea proprietăţii, aşa cum este garantat de art. 1 din Protocolul nr 1, are următorul conţinut: “Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică şi în condiţiile prevăzute de lege şi de principiile generale ale dreptului internaţional.
Dispoziţiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa folosinţa bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuţii sau a amenzilor.”
Pentru a se stabili existenţa unei încălcări a dreptului de proprietate al pârâtei în situaţia anulării Ordinului prefectului, în absenţa oricărei despăgubiri, conform practicii Curţii europene a Drepturilor omului trebuie analizate următoarele aspecte: 1) existenţa unui bun în patrimoniul pârâtei, 2) intervenirea unei ingerinţe în dreptul de proprietate al acesteia în situaţia admiterii acţiunii şi 3) justificarea acestei eventuale ingerinţeA. Cu privire la existenţa unui bunÎn jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului în mod constant a fost arătat că , noţiunea de «bunuri» poate acoperi atât «bunuri actuale» cât şi valori patrimoniale, inclusiv creanţe, în virtutea cărora o persoană poate pretinde că are cel puţin o «speranţă legitimă» de a ajunge să dispună efectiv de un drept de proprietate (Kopecký contra Slovaciei , nr. 44912/98, § 35, CEDO 2004IX, Drăculeţ contra României, nr 20294/2002, par 39, Luminiţa-Antoaneta Marinescu c. României (cererea nr. 321746/02, hotărârea din data de 31.03.2009, § 31)).În privinţa deciziilor administrative emise de autorităţile române în domeniul reconstituirii dreptului de proprietate, Curtea a stabilit că un astfel de titlu de proprietate asupra terenurilor, emis pe cale administrativă, reprezintă o valoare patrimonială şi deci o speranţă legitimă de a se bucura de atributele dreptului de proprietate ( Ioachimescu et Ion c. Roumanie, no 18013/03, § 32, 12 octobre 2006, Luminiţa-Antoaneta Marinescu c. României -cererea nr. 321746/02, hotărârea din data de 31.03.2009, § 32, Drăculeţ c. României – cererea nr. 20294/02, § 40-41).
În consecinţă pârâta, ulterior emiterii Ordinului Prefectului Judeţului Dolj, ordinul prefectului fiind o decizie administrativă emise de autorităţile române în domeniul reconstituirii dreptului de proprietate şi în acelaşi un titlu de proprietate, avea cel puţin o speranţa legitimă de a fi efectiv pusă în posesia terenului şi de a se bucura de atributele dreptului de proprietate, astfel încât avea un bun în sensul art 1 din Protocolul nr 1 din Convenţie .(Tacea contra României, nr. 746/02, § 37, 29 septembrie 2005, Croitoru contra României, nr. 54400/00, § 34, 9 noiembrie 2004, Kopecky contra Slovaciei nr. 44912/98; § 35, Jasi?niene contra Lituaniei, nr. 41510/98, § 44, 6 martie 2003, Ioachimescu et Ion c. Roumanie, nr 18013/03, § 32, 12 octombrie 2006).S-a stabilit prin urmare în jurisprudenţa Curţii Europene că decizia administrativă prin care o persoană a fost recunoscută ca titular al unui drept de proprietate şi i s-a eliberat un titlu de proprietate pentru un teren are o speranţa justificată de a putea obţine punerea în posesie a terenului, în situaţia în care titlul de care se prevalează şi care nu a fost invalidat până în prezent de nici o hotărâre jurisdicţională, titlu ce emană de la autoritatea administrativă competentă pentru a ordona restituirea terenurilor în baza legii nr. 18/1991.Această autoritate, de la care emană titlul de proprietate este obligată să verifice dacă exigenţele impuse de lege erau întrunite înainte de a elibera acest titlu (Manoilescu şi Dobrescu contra României, nr. 60861/00, §§ 88, 89, , Drăculeţ contra României, nr 20294/2002, § 40),A concluzionat Curtea europeană în urma analizării cauzelor amintite că un astfel de titlu de proprietate eliberat în cadrul unei proceduri în baza Legii 18/1991, se constituie într-o creanţă faţă de Statul român, putând fi considerată suficient de întemeiată pentru a fi calificată drept « valoare patrimonială » şi a face apel la protecţia articolului 1 din Protocolul nr. 1. (Drăculeţ contra României, nr 20294/2002, par 41).B. Cu privire la existenţa unei ingerinţe în cazul admiterii cererii de anulare a Ordinului PrefectuluiEventuala anulare a Ordinului Prefectului, titlu de proprietate conform Legii 18 din 1991, ar avea ca efect imposibilitatea absolută de a-şi valorifica dreptul de proprietate, ceea ce ar constitui o încălcare a dreptului la respectarea proprietăţii, o ingerinţă în dreptul de proprietate al reclamantului (Cauza Brumărescu împotriva României, par 71, 73).Pentru a fi conformă art. 1 din Protocolul nr. 1 lipsirea de proprietate nu poate interveni decât „pentru o cauză de utilitate publică“ şi „în condiţiile prevăzute de lege“. În plus, trebuie menţinut un just echilibru între mijloacele folosite şi scopul urmărit (Curtea Europeană a Drepturilor Omului, Hotărârea Sporrong şi Lonnroth, paragraful 69, Hotărârea Lithgow şi alţii împotriva Regatului Unit al Marii Britanii din 8 iulie 1986, paragraful 120). Echilibrul necesar lipseşte în consecinţă dacă persoana vizată a suportat o sarcină excesivă şi disproporţionată.C. Cu privire la justificarea ingerinţeiAşa cum a stabilit Curtea Europeană a Drepturilor Omului în mod constant, începând cu cauza Brumărescu contra România, stabilirea faptului dacă ingerinţa ar duce sau nu la o încălcare a art. 1, implică nu numai o examinare dacă a existat o lipsire de proprietate sau o formală, ci, dincolo de aparenţe, să se analizeze circumstanţele faptelor.Din moment ce convenţia protejează drepturi “concrete şi efective”, este important să se analizeze dacă situaţia mai sus, lipsirea de proprietate amintită, nu ar echivala cu o expropriere de fapt (hotărârile Sporrong şi Lonnroth împotriva Suediei din 23 septembrie 1982, Vasilescu împotriva României , Brumărescu împotriva României, § 76).Cum o lipsire de proprietate, în lumina celei de-a doua norme, poate fi justificată numai dacă se demonstrează, în special, că ea ar interveni pentru o cauză de utilitate publică, numai atunci când ar avea un temei legal.În plus, orice ingerinţă în folosirea proprietăţii trebuie să răspundă exigenţei de proporţionalitate, echilibrul just ce trebuie menţinut între cerinţele de interes general ale comunităţii şi imperativele apărării drepturilor fundamentale ale individului fiind distrus atunci când persoana în cauză suportă o sarcină specială şi exorbitantă (Hotărârea Sporrong şi Lonnroth, hotărârea Brumărescu împotriva României, §. 78)Pentru pârâta M. M., anularea Ordinului Prefectului ar avea ca efect imposibilitatea absolută de a-şi valorifica dreptul de proprietate, ceea ce ar constituii o încălcare a dreptului la respectarea proprietăţii şi ar determina o încălcare a art. 1 din Protocolul nr. 1 adiţional la convenţie.Nici cauza de utilitate publică nu poate fi considerată ca determinantă pentru a se constata nulitatea ordinului, în condiţiile în care grupul de blocuri aflat în apropierea terenului mai are şi alte căi de acces, iar pe terenul indicat în Ordinul Prefectului nu se găsesc reţele de utilităţi.Concluzia asupra eventualei încălcări a art 1 Protocolul 1 din ConvenţieAtât timp cât în sarcina pârâtei nu se poate reţine nicio culpă, întrucât obligaţia verificării actelor anexate cererilor de restituire şi a posibilităţii de a fi reconstituit dreptul său de proprietate, a fost în sarcina autorităţilor administrative, respectiv autorităţile locale şi judeţene, care trebuiau să verifice actele depuse de pârâtă şi situaţia juridică a terenului, înainte şi nu după ce s-a emis decizia, constatarea ilegalităţii Ordinului Prefectului datorată apartenenţei bunului la domeniul public , nu poate sta la baza soluţiei de anulare a dispoziţiei prin care pârâtei i-a fost restituit imobilul ((a se vedea în acest sens hotărârile C.E.D.O. Drăculeţ c. României, cererea nr. 20294/02, § 40, 6 decembrie 2007, Jones c. României (cererea nr. 36478/02, hotărârea din 03.02 2009), Luminiţa-Antoaneta Marinescu c. României (cererea nr. 321746/02, hotărârea din data de 31.03.2009 )).Autorităţile ce au participat la emiterea acestui titlu de proprietate, pus în discuţie de reclamantă, aveau deci obligaţia de a verifica înainte de emiterea Ordinului Prefectului existenţa tuturor condiţiilor necesare emiterii legale a titlului, nefiind în sarcina pârâtei efectuarea acestor verificări şi nici culpa pârâtei pentru eventuala verificare necorespunzătoare a tuturor documentelor avute la dispoziţie de către autorităţi.In concluzie, anularea dispoziţiei de restituire din motive imputabile exclusiv autorităţilor, anulare ce ar constituii o privare de proprietate, pentru care pârâtei nu i s-a făcut nicio ofertă de despăgubiri , astfel încât chiar şi în cazul în care s-ar putea demonstra că privarea de proprietate ar fi făcut pentru cauză de utilitate publică, oricum, nu s-ar păstra un just echilibru între interesele în conflict iar pârâta ar suporta o sarcină specială şi exorbitantă, fiind privată definitiv de exerciţiul dreptului său de proprietate fără a primi nicio despăgubire.( hot Jones c. României (cererea nr. 36478/02, hotărârea din 03.02 2009, § 39, 40) ).Reclamanta solicită în fapt adoptarea de către instanţă a unei soluţii prin care să fie afectat dreptul de proprietate al pârâtei M. M., prin care să fie admisă deci o ingerinţă în dreptul de proprietate al acesteia pentru o cauză de utilitate publică, fără existenţa unei despăgubiri.Lipsa despăgubirii, combinat cu faptul expirării termenelor în care pârâta putea formula cerere pentru a primi despăgubiri în temeiul Legii 10/2001, ar duce la inexistenţa unui just echilibru între interesul public şi interesul privat al pârâtei, la suportarea de către pârâtă a unei sarcini exorbitante, incompatibilă cu prevederile art 1 din Protocolul nr 1 la Convenţie.Dispoziţiile art III alin 1 lit b) din Legea 169/1997, conform cărora “Sunt lovite de nulitate absolută, potrivit dispoziţiilor legislaţiei civile aplicabile la data încheierii actului juridic, (…) actele de constituire a dreptului de proprietate pe terenurile agricole aflate în domeniul public sau privat al statului, ori în domeniul public al comunelor, oraşelor sau municipiilor”.Aceste dispoziţii au ca obiect actele de constituire a dreptului de proprietate şi nu actele de reconstituire a dreptului de proprietate, pârâtei M. fiindu-i reconstituit dreptul de proprietate asupra terenului şi nu constituit, astfel încât această prevedere legală nu poate constitui temei pentru o eventuală ingerinţă în dreptul de proprietate al pârâtei M.Faptul că, anterior reconstituirii dreptului de proprietate, terenul nu a fost dezafectat din domeniul public al oraşului, conform art 5 alin 2 din Legea 18/1991, nu constituie o culpă a pârâtei M. şi nici al pârâtelor Comisia Judeţeană de Aplicare a Legii 247/2005 şi Prefecturii Dolj, în condiţiile în care în schiţa anexă transmisă Comisiei Judeţene pentru întocmirea Ordinului (fila 6), apare chiar semnătura Primarului Oraşului Filiaşi, pe schiţă nefiind indicii cu privire la apartenenţa la domeniul public a terenului. Dimpotrivă pe această schiţă este prevăzută posibilitatea construirii unui imobil cu destinaţia de cabinet medical.Pentru aceste considerente va fi respinsă cererea de anulare a Ordinului Prefectului nr 183/2008 prin care s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate pârâtei pentru suprafaţa de teren de 156 mp situată în oraşul F., str T. V. nr .. ca neîntemeiată.Respinge acţiunea având ca obiect constatare nulitate absolută a Ordinului Prefect nr 183/12.05.2008 formulată de reclamantul Primarul Oraşului Filiaşi în contradictoriu cu pârâtele M. D.M.-D., Comisia Locală de Fond Funciar Filiaşi, Comisia Judeţeană de Fond Funciar Dolj şi Instituţia Prefectului judeţului Dolj, ca neîntemeiată.Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
??
??
??
??
– 8 –
– 8 –
