Contencios administrativ. Cerere suspendare executare act administrativ întemeiată pe dispoziţiile art. 15 din Legea nr. 554/2004, după soluţionarea unei cereri de suspendare formulată în baza dispoziţiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004 a Contenciosului


Art.14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 – În cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond. În cazul în care persoana vătămată nu introduce acţiunea în anularea actului în termen de 60 de zile, suspendarea încetează de drept şi fără nicio formalitate. Art. 15 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 – Suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant, pentru motivele prevăzute la art. 14, şi prin cererea adresată instanţei competente pentru anularea, în tot sau în parte, a actului atacat. În acest caz, instanţa poate dispune suspendarea actului administrativ atacat, până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei. Cererea de suspendare se poate formula odată cu acţiunea principală sau printr-o acţiune separată, până la soluţionarea acţiunii în fond.

Secţia a II-a civilă, de administrativ şi fiscal, Sentinţa nr. 130 din 21 iunie 2012

Reclamantul L.M. în contradictoriu cu Agenția Naționala de Administrare Fiscala și Autoritatea Naționala a Vămilor a solicitat instanței să dispună: Anularea Ordinului nr. x/2011 emis de Președintele A.N.A.F; Constatarea nulității examenului organizat de A.N.A.F. în baza pct. 5 din Ordinul nr. x/2011; Anularea Ordinului A.N.V. nr. x/2011; Repunerea reclamantului in situația anterioara prin reintegrarea in funcția de agent vamal grad profesional principal in cadrul D.J.A.O.V. Neamț; Obligarea pârâților la plata despăgubirilor reprezentând drepturile salariale actualizate începând cu data de 4/11/2011 și până la data reintegrării;

Suspendarea executării Ordinului A.N.V. nr. x/2011 pana la soluționarea definitiva si irevocabila a cauzei.

S-a arătat în motivarea acțiunii că reclamantul a fost încadrat in la A.N.V. Direcția Județeană Pentru Accize și Operațiuni Vamale începând din 1/06/1991 inițial ca si controlor vamal iar de la data de 8/09/2004, ca agent vamal grad profesional principal.

Prin preavizul nr. x/2011, A.N.V. i-a comunicat ca având in vedere H.G. nr. 565/2011, Ordinul Președintelui A.N.A.F. nr. x/2011 si nr. x /2011, începând cu data de 8/08/2011 postul pe care îl ocupa va fi supus reorganizării si are posibilitatea sa opteze pentru o funcție vacanta corespunzătoare iar in situația in care pentru aceiași funcție publica optează mai mulți funcționari publici se organizează examen.

Reclamantul a optat pentru postul de controlor vamal grad profesional superior la Biroul Vamal Albita din cadrul D.R.A.O.V. Iași dar pentru ca aceasta opțiune a fost exprimata și de alți funcționari publici, s-a prezentat la examen, care s-a desfășurat in perioada 18-29/07/2011 la Centrul Zonal Iași.

Urmare acestui examen, a obținut 92 puncte la proba scrisa si 50 puncte la interviu dar pentru ca alți participanți au obținut un punctaj mai bun, postul respectiv a fost ocupat de alt funcționar public.

Prin Ordinul nr. x/2011 emis de A.N.V. s-a dispus începând cu data de 29/10/2011 eliberarea sa din funcție la Compartimentul Control Fizic din cadrul DJ.A.O.V. Neamț, conform dispozițiilor art. 97 lit. c) si art. 99 alin. (l) lit. b), alin. (3) si alin. (5) din Legea nr. 188/199 privind Statutul funcționarilor publici, ca urmare a reducerii postului.

împotriva acestui ordin a formulat plângere prealabila, la data de 17/11/2011 in care a invocat mai multe motive respectiv:

– Ordinele ANAF nr…. și…., ambele emise la data de 4/07/2011, sunt acte de autoritate cu caracter normativ si potrivit art. 11 din Legea nr. 24/2000, pentru a intra in vigoare, trebuie publicate in Monitorul Oficial al României. întrucât Ordinele respective nu au fost publicate sunt ca și inexistente, nu produc efecte juridice și ca atare toate actele administrative individuale emise in baza acestora, sunt lovite de nulitate absolută.

în consecință, procedura de vacantare a postului, procedura de examen, precum si ordinul A.N.V. prin care a fost eliberat din funcție sunt nelegale.

– Legea nr.188/1999 nu prevede ca posturile ocupate de un funcționar public investit în mod legal pot fi vacantate și supuse unei proceduri de concurs. Reorganizarea unei autorități sau instituții publice nu înseamnă automat vacantarea unui post legal ocupat, în caz de reorganizare trebuind respectate dispozițiile art. 100 din Legea nr.188/1999.

Conform art. 100 alin. (1) din Legea nr. 188/1999 în caz de reorganizare funcționarii publici vor fi numiți in funcții daca se modifica atribuțiile aferente unei funcții publice la mai puțin de 50%; sunt reduse atribuțiile unui compartiment; este schimbata denumirea fără modificarea în proporție de 50% a atribuțiilor aferente funcției publice și este schimbată structura compartimentului iar aplicarea acestor prevederi se face potrivit alin. (2) cu respectarea următoarelor criterii: categoria, clasa și după caz gradul profesional; îndeplinirea criteriilor specifice pentru funcția publica, pregătirea profesională; să fi desfășurat activități similare.

Pârâta nu a respectat aceste dispoziții legale, a arătat reclamantul și a trecut direct la examen.

De asemenea, referitor la examen, pârâta nu a respectat prevederile legale în sensul că prin regulamentele pentru organizarea și desfășurarea examenului de testare profesional nu s-a prevăzut efectuarea unei selectări și departajări a angajaților dintr-un compartiment supus reorganizării, astfel încât in ordinea mediilor sa fie încadrați in noile funcții ci s-a stabilit un barem minim de promovare, care poate conduce fie la declararea ca fiind admiși mai mulți decât numărul de posturi aprobate, fie vor fi eliberați din funcții mai mulți decât posturile desființate.

– Bibliografia pentru examen a fost aprobata prin Ordinul Președintelui ANAF nr. x/2011, cu doar 5 zile înainte de examen, contrar prevederilor art. 39 alin. (2) din H.G. nr. 611/2008 care dispune ca afișarea bibliografiei se face cu cel puțin 30 de zile înainte de desfășurarea examenului.

La elaborarea testelor grilă pentru proba scrisă nu s-a respectat bibliografia specifică fiecărui compartiment, astfel încât candidații din compartimentul au avut același subiect ca și cei de la operațiuni vamale.

Cat privește examenul propriu-zis care a avut loc în perioada 18-29 iulie 2011 în patru centre din țară, a arătat acesta că: la proba scrisă nu s-au urmărit și respectat principiile referitoare la competiție și egalitate de șanse.

Membrii comisiei de interviu nu au avut in vedere criteriile de evaluare prevăzute de art. 55 din H.G. nr. 611/2008 .

Nu s-au respectat nici dispozițiile legale în legătură cu acordarea preavizului de 30 de zile pentru reducerea postului. Practic i s-a dat preaviz înainte ca postul să fi fost redus, la data comunicării preavizului postul pe care îl ocupa nu era desființat și nici alte posturi din compartimentul în care era încadrat în muncă nu erau desființate.

Toate aceste împrejurări, a arătat reclamantul, conduc la o singură concluzie și anume că procedura de vacantarea a postului pe care îl ocupa, procedura de examen precum și Ordinul A.N.V. nr. x/2011 sunt nelegale.

A solicitat admiterea capătului de cerere, privind suspendarea executării Ordinului A.N.V. nr. x/2011 întrucât exista o îndoială puternică și evidentă a prezumției de legalitate a actului administrativ iar în cauză sunt îndeplinite cerințele art. 14 din Legea nr. 554/2004 și anume caz bine justificat și prevenirea unei pagube iminente.

Referitor la aceasta din urmă cerință, a solicitat reclamantul să se aibă în vedere că prin eliberarea din funcție i s-a creat un prejudiciu viitor în sensul ca devine șomer și nu are posibilități financiare pentru întreținerea familiei.

De asemenea a solicitat să se aibă in vedere ca a lucrat in cadrul A.N.V. timp de 20 ani, a avut o comportare bună și de fiecare dată activitatea sa a fost apreciată cu calificativul „foarte bine”.

De asemenea a solicitat să se aibă in vedere ca a lucrat in cadrul A.N.V. timp de 20 ani, a avut o comportare bună și de fiecare dată activitatea sa a fost apreciată cu calificativul „foarte bine”.

A precizat ca instituția suspendării trebuie să ofere cetățeanului o protecție adecvată împotriva arbitrariului, în acest sens la nivel european existând preocupări și anume Recomandarea 89 adoptată de Comitetul de Miniștri la data de 13/09/1989 referitoare la protecția jurisdicțională în materie administrativă, care a stabilit ca este de dorit să se asigure o protecție jurisdicțională provizorie până la soluționarea cauzei pe fond.

în drept reclamantul și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 14, 15 si 18 din Legea nr. 554/2004.

Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Iași în numele și pentru pârâta Autoritatea Naționala a Vămilor a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității cu privire la cererea de suspendare a Ordinului ANV nr. x/2011, cu motivarea că o astfel de cerere a făcut obiectul cenzurii instanței în dosar nr. x/2011 al Curții de Apel Bacău, cererea fiind respinsă prin sentința civilă nr. x/ 2011.

Instanța făcând aplicarea dispozițiilor art. 137 C.proc.civ., a analizat cu prioritate excepția invocată.

Cu privire la excepția inadmisibilității, instanța a reținut că aceasta este motivată pe dispozițiile art. 14 alin. (6) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, conform cărora „nu pot fi formulate mai multe cereri de suspendare succesive pentru aceleași motive.”

Aceste dispoziții împiedica reiterarea unor cereri având același obiect si anume suspendarea executării actului administrativ in condițiile prevăzute de art. 14 din Legea contenciosului administrativ, respectiv „până la pronunțarea instanței de fond.”

Verificându-se susținerile pârâtei în sistemul ECRIS, s-a constatat că acestea sunt întemeiate.

Reclamantul a mai supus analizei instanței, după formularea plângerii prealabile la emitentul actului o cerere prin care a solicitat suspendarea Ordinului nr. x/2011, până la pronunțarea instanței pe fond.

Prin sentința civilă nr. x/ 2011 pronunțată în dosar nr. x/2011, Curtea de Apel Bacău a respins ca nefondată cererea de suspendare, reținând că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 față de actul administrativ contestat de reclamant, respectiv Ordinul nr. x/2011.

Instanța a reținut că Ordinul nr. x/2011 se bucură de prezumția de legalitate iar în ceea ce privește prejudiciul pretins, a reținut că acesta deși previzibil, nu este de natură a nu fi reparat, Legea nr. 188/1999, prin dispozițiile art. 106 alin. (1) creează cadrul necesar pentru „plata de către autoritatea emitentă a actului administrativ a unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și recalculate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat funcționarul public”.

Prin cererea de suspendare din prezenta cauză, reclamantul a solicitat să se aibă in vedere ca prin eliberarea din funcție i s-a creat un prejudiciu viitor in sensul ca devine șomer si nu are posibilități financiare pentru întreținerea familiei.

Chiar dacă în prezenta cerere de suspendare reclamantul a dat o formulare mai amplă motivării pagubei iminente, motivele invocate sunt aceleași.

în cererea de suspendare soluționată anterior, a arătat reclamanta că din motivele de fapt, rezultă o îndoială serioasă privind prezumția de legalitate, că prin eliberarea din funcție se creează un prejudiciu material viitor, ca șomer nu poate să asigure întreținerea familiei, că prin instituția suspendării trebuie să se acorde o protecție a cetățeanului contra arbitrului, ceea ce este și în acord cu Recomandarea nr. 89/1989 a Comitetului de Miniștri, în prezenta cauză menționând în plus vechimea sa de peste 20 de ani și comportarea bună pe care a avut-o.

Chiar și în situația în care altele ar fi motivele care ar justifica existența condiției pagubei iminente, instanța are în vedere că pentru a se putea dispune suspendarea executării unui act administrativ se impune a fi îndeplinite două condiții (art. 14, alin. (1)din Legea nr. 554/2004, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente…).

Din textul menționat mai sus, se reține că cele două condiții trebuie îndeplinite cumulativ.

Ori, instanța în analizarea celor două condiții la momentul pronunțării sentinței civile nr. x/2011, a analizat inclusiv prima condiție, respectiv cazul bine justificat, constatând că aceasta nu este îndeplinită și prin urmare reluarea acestei analize nu mai este posibilă, în situația în care reclamantul reclamă același motiv referitor la existența unei îndoieli puternice și evidente a prezumției de legalitate a actului administrativ a cărei suspendare s-a solicitat.

Așadar, constatând incidența în cauză a prevederilor art. 14 alin. (6) din Legea nr. 554/2004, instanța a admis excepția invocată de pârâtă și a respins, ca inadmisibilă cererea de suspendare a Ordinului nr. x/2011 emis de Autoritatea Națională a Vămilor.

(Judecător Olguța Lungu Tranole)