Înregistrarea corectă efectuată de către aparatul tahograf are un rol esenţial pentru a permite organului de control în verificarea respectării de către conducătorii auto a regulilor privind perioadele de conducere, pauzele şi perioadele de odihnă.
Prin plângerea înregistrată pe rolul instanţei petentul X a chemat în judecată pe intimatul Y, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să înlocuirea amenzii aplicate prin procesul-verbal de contraventie cu avertisment.
În motivare, petentul a arătat că, autovehiculul a fost oprit de angajatul Y solicitandu-i-se conducatorului auto documentele printre care si verificarea tahograf. Deoarece autovehiculul a fost stationat pentru reparatii o perioada mai mare de timp conducatorul nu a realizat ca verificarea tahograf a expirat.
În ceea ce priveşte temeinicia procesului verbal, potrivit art. 8 alin. pct.6 din OG nr. 37/2007, în forma prevăzută la data încheierii procesului verbal, constituie contravenţie „utilizarea unor tahografe neomologate, nesigilate, necalibrate, defecte sau care au termenul de valabilitate al verificării/calibrării periodice depăşit”.
Aşa cum rezultă din plângerea formulată şi din menţiunea de pe procesul verbal, instanţa urmează a reţine ca fiind un fapt necontestat acela că la momentul controlului perioada de valabilitate a verificării funcţionării aparatului tahograf era expirată.
Potrivit art. 27 alin. 2 lit. g din HG 1391/2006 revine persoanelor juridice, proprietare de autovehicule, obligaţia să verifice respectarea timpilor de repaus şi de odihnă, precum şi a regimului legal de viteză, prin citirea înregistrărilor aparatelor de control al timpilor de odihnă şi al vitezei de deplasare.
Din dovada de verificare rezultă că aceasta era valabilă până la data de 07.01.2009, în condiţiile în care, petenta a fost sancţionată la data de 11.04.2009.
Instanţa constată că doar ulterior controlului petenta a efectuat verificarea periodică a aparatului tahograf.
Instanţa va reţine că potrivit art. 9 alin.1 lit.f din OG 37/2007 (textul de lege de la data faptei), răspunderea revine întreprinderii/operatorului de transport rutier.
În consecinţă, instanţa constată că fapta contravenţională reţinută în sarcina petentului prin procesul-verbal a fost probată, fiind dovedită vinovăţia acestuia, motiv pentru care instanţa apreciază că procesul verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei atacat este legal şi temeinic întocmit.
Potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, instanţa, după ce verifică legalitatea şi temeinicia procesului verbal, hotărăşte asupra sancţiunii.
Faţă de modificările legislative intervenite, instanţa constată că sancţiune aplicabilă potrivit legii noi este mai aspră, fapta fiind sancţionată cu amendă minimă de 10.000 lei. Prin urmare, în baza art. 12 alin.2 OG nr.2/2001, instanţa va face aplicare legii mai favorabile, care este în cauză legea veche, ce prevedea cuantumul amenzii între 3.500 şi 4.000 lei.
Faţă de cuantumul amenzii de 3.500 lei, instanţa apreciază că este proporţional cu pericolul social al faptei ce a fost reţinută în sarcina petentei.
Astfel, înregistrarea corectă efectuată de către aparatul tahograf are un rol esenţial pentru a permite organului de control în verificarea respectării de către conducătorii auto a regulilor privind perioadele de conducere, pauzele şi perioadele de odihnă. De aceea, opinăm în sensul că prin fapta sa petenta a comis o faptă de pericol în condiţiile în care vehiculul ce efectua transport de mărfuri avea expirată verificarea periodică a aparatului tahograf de peste trei luni.
Este adevărat că potrivit art. 7 al. 3 din O.G. nr. 2/2001 instanţa poate înlocui sancţiunea amenzii cu sancţiunea avertismentului, chiar dacă actul normativ de stabilire şi sancţionare a contravenţiei nu prevede această sancţiune, însă această măsură poate fi dispusă numai dacă anumite circumstanţe de ordin personal sau real demonstrează că fapta concretă este de gravitate redusă.
Sentinţa a rămas irevocabilă prin respingerea recursului la 02.05.2011.
