Codul muncii – art. 111 alin. 2
C. pr. civ. – art. 312 alin. 5
Necalcularea mediei orelor de muncă pe o perioadă de referinţă de 3 luni calendaristice conduce la imposibilitatea verificării modului în care au fost respectate cerinţele art. 111 alin. 2 din Codul muncii, situaţie în care instanţa a soluţionat procesul fără a intra în cercetarea fondului.
Curtea de Apel Timişoara, Secţia civilă– complet specializat de litigii de muncă şi asigurări sociale, decizia nr. 1276 din 7 iunie 2006
Prin sentinţa civilă nr. 451 din 3 martie 2006 Tribunalul Timiş a admis în parte, astfel cum a fost precizată, acţiunea intentată de reclamantul S.I.D. împotriva pârâtei S.C. „P.B.” S.R.L. R.V. şi a dispus obligarea acesteia la plata drepturilor salariale cuvenite şi neacordate pentru perioada 1.12.2004 – 19.03.2005 în cuantum de 4795,27 lei RON.
A fost respinsă ca rămasă fără obiect acţiunea intentată împotriva pârâtei S.C. „P.P.” S.R.L., reţinându-se că între reclamant şi pârâta de rang I au fost raporturi juridice de muncă,iar pârâta nu şi-a îndeplinit obligaţia contractuală de a achita angajatului contravaloarea orelor suplimentare prestate în perioada de referinţă.
Împotriva hotărârii au declarat recurs reclamantul şi pârâta S.C. „P.B.” S.R.L. R.V. şi, întrucât motivele invocate în calea de atac sunt asemănătoare, urmează a fi grupate şi analizate împreună.
Critica adusă hotărârii pronunţată de tribunal a vizat în principal modul în care expertul a stabilit cuantumul drepturilor pretinse de reclamant precum şi încălcarea principiului disponibilităţii, care guvernează procesul civil.
În urma examinării cauzei, atât prin prisma motivelor invocate în scris de părţi, cât şi în limitele conferite de art. 3041 C. pr. civ. şi art. 306 alin. 2 C. pr. civ. se constată că recursurile sunt fondate urmând a fi admise conform art. 304 pct. 5 C. pr. civ. combinat cu art. 312 alin. 3 şi 4 C. pr. civ.
Va fi casată hotărârea recurată iar cauza va fi reţinută pentru rejudecare în fond, urmând a se fixa termen la 13.09.2006, pentru când se va dispune citarea părţilor.
Prin acţiunea introductivă astfel cum a fost precizată reclamantul a pretins obligarea pârâtelor la plata drepturilor băneşti cuvenite pentru orele suplimentare prestate în perioada 20.12.2004-19.03.2005, a contravalorii bonusurilor suplimentare aferente perioadei ianuarie-martie 2005, precum şi a bonusului aferent lunii decembrie 2004 în cuantum de 1,25% din media bonusului agenţilor, întrucât cu rea credinţă pârâtele nu şi-au îndeplinit obligaţiile asumate prin contractul de muncă.
În conformitate cu prevederile art. 117 alin. 1 din Codul Muncii, prestată în afara duratei normale a timpului de muncă săptămânal este considerată muncă suplimentară.
Posibilitate existenţei unei durate zilnice a timpului de muncă mai mare de 8 ore este reglementată şi de prevederile art. 112 din Codul Muncii, cu precizarea că durata maximă legală a timpului de muncă nu poate depăşi 48 de ore pe săptămână, inclusiv orele suplimentare.
Această reglementare a avut ca sursă dreptul comunitar (Directiva nr. 2003/88 din 4.11.2003, referitoare la unele aspecte ale organizării timpului de muncă, ce a înlocuit Directiva nr. 93/104 din 22.06.2000), însă pentru anumite sectoare de activitate, unităţi sau profesii stabilite prin contractul colectiv de muncă unic la nivel naţional, se pot negocia, prin contractul colectiv de muncă la nivel de ramură de activitate aplicabil,perioade de referinţă mai mari de 3 luni, dar care să nu depăşească 12 luni, conform art. 111 alin. 21 din Codul Muncii.
La stabilirea perioadelor de referinţă menţionate nu se iau în calcul durata concediului de odihnă anual şi situaţiile de suspendare a contractului individual de muncă (art. 111 alin. 22).
Cele menţionate anterior nu au fost avute în vedere de expertiza contabilă efectuată în cauză şi însuşită de instanţă, motiv pentru care se apreciază că tribunalul nu a soluţionat în fond pricina, fiind deci necesară efectuarea unei noi expertize contabile prin care aceste aspecte să fie clarificate.
În cadrul rejudecării în fond urmează a fi verificată şi temeinicia celorlalte motive invocate de părţi în calea de atac.
Pentru considerentele expuse s-au apreciat ca fondate recursurile declarate de în cauză.
