Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Craiova, la data de 06.11.2006, sub nr. 5091/215/2006, reclamantele C.A., G.E., B.N. şi D.G. au chemat în judecată pe pârâtul D.M. pentru ca, prin sentinţa ce se va pronunţa, pârâtul să fie obligat să le lase în deplină proprietate şi liniştită posesie suprafaţa de teren extravilan de 40 m.p., situat în Craiova, tarlaua 91, parcela 8, să se stabilească linia de hotar între cele două proprietăţi, să fie obligat pârâtul să-şi desfiinţeze construcţia aflată pe terenul reclamanţilor, ori să fie autorizaţi aceştia să o desfiinţeze pe cheltuiala pârâtului, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii reclamantele au arătat că, potrivit titlului de proprietate nr. 609-59084 au avut în proprietate în extravilanul Mun. Craiova, în tarlaua 91, parcela 8, un teren în suprafaţă de 10.000 m.p. O parte din teren, în suprafaţă de 920 m.p. le-a fost expropriată prin Hotărârea nr.1/28.11.2005 a Comisiei Judeţene pentru aplicarea Legii nr. 198/2004, în vederea construirii autostrăzii de centură a Craiovei, terenul rămas în proprietate fiind astfel dezmembrat în două.
Au fost înfiinţate două cărţi funciare: pentru terenul în suprafaţă de 6841 mp situat la nord faţă de porţiunea expropriată s-a dispus înfiinţarea cărţii funciare nr. 49539, iar pentru suprafaţa de 2217 mp situată la sud faţă de porţiunea expropriată s-a dispus înfiinţarea cărţii funciare nr. 49729.
Pârâtul a cumpărat de la vecina lor S.A. terenul cu care se învecinează proprietatea lor pe latura vestică a proprietăţii, a ocupat o porţiune de circa 40 m.p. din terenul lor în suprafaţă de 2217 m.p. şi a început edificarea unei construcţii pe care a întrerupt-o în urma unei notificări din anul 2005.
Prin sentinţa civilă nr. 7696/2007, pronunţată de Judecătoria Craiova, a fost admisă acţiunea precizată. A fost obligat pârâtul să lase în deplină proprietate şi liniştită posesie suprafaţa de 30 mp teren, situată în extravilanul oraşului Craiova, tarlaua 91, parcela 8; să desfiinţeze construcţia edificată pe suprafaţa de teren indicată, iar în caz de refuz al acestuia, această construcţie să fie desfiinţată de reclamanţi pe cheltuiala pârâtului, stabilindu-se linia de hotar între proprietatea reclamanţilor şi cea a pârâtului în linie dreaptă, pe distanţa de 105,18 ml şi conform punctelor topografice 1 – 5 – 4 de pe schiţa anexă la raportul de expertiză întocmit de expert Ioana Ion.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut că reclamanţii nu au în posesia lor suprafaţa de 30 mp, deoarece pârâtul exercita aceasta stăpânire fără a avea titlu de proprietate; că terenul în litigiu este înscris în CF în patrimoniul reclamantelor că pârâtul a acţionat cu rea credinţă, continuând edificarea unei construcţii fără autorizaţie şi fără acordul şi ştiinţa reclamanţilor. Linia de hotar dintre proprietăţile părţilor a fost stabilită conform expertizei.
Împotriva sentinţei a declarat apel pârâtul. A susţinut că nu a fost convocat la expertiză si nu a participat la desfăşurarea lucrărilor, raportul de expertiza fiind nelegal întrucât la dosar deşi exista dovada expedierii nu există si confirmarea de primire. De asemenea, expertiza s-a realizat fără actele sale de proprietate si are mai multe erori, în privinţa identificării terenului şi a solicitat efectuarea unei noi expertize în apel.
Prin decizia nr. 198 din 16 aprilie 2008, pronunţată de Tribunalul Dolj, în dosarul cu nr. 5091/215/2006, s-a respins apelul declarat de pârâtul D.M. împotriva sentinţei. A fost obligat apelantul-pârât la 1000 lei cheltuieli de judecată către intimata-reclamantă C.A.
Pentru a decide astfel, instanţa a motivat că neregularităţile referitoare la convocarea părţilor de către expert se sancţionează cu nulitatea relativă, astfel că trebuiau invocate în faţa primei instanţe, până la prima zi de înfăţişare, iar pe de altă parte, că deşi pârâtul a avut posibilitatea, nu a formulat obiecţii la raportul de expertiză.
Referitor la erorile de identificare a terenului din raportul de expertiză s-a reţinut că nu sunt reale şi că expertul a avut în vedere şi actele de proprietate ale pârâtului.
Constatând că pârâtul a stat în pasivitate şi nu s-a achitat de obligaţiile procesuale ce-i reveneau, s-a respins cererea formulată de pârât în apel pentru administrarea de probatorii în apel.
Împotriva deciziei a declarat recurs pârâtul, invocând motivele prevăzute de art.304 pct.7 şi 9 c.pr.civ. A susţinut că, în apel, a invocat posibilitatea completării probatoriilor permisă de caracterul devolutiv al apelului – neregularităţile expertizei constituind un argument în susţinerea cererii de probatorii, pe când instanţa a limitat examinarea din apel la neregularităţile expertizei.
A mai susţinut că instanţa nu a avut în vedere că, deşi grăniţuirea s-a cerut pentru întreaga proprietate, raportul de expertiză omologat de instanţă s-a rezumat a propune stabilirea hotarului numai pentru partea de teren situată la sud de autostradă şi că, deşi reclamantele au cerut grăniţuirea pe întreaga lungime a proprietăţilor cu rea credinţă nu au revendicat întreaga suprafaţă pe care o presupune linia de hotar cerută, ci doar suprafaţa de 40 mp.
Prin decizia nr.575 din 23 iunie 2008, pronunţată în dosarul nr.5091/215/2006, Curtea de Apel Craiova – Secţia civilă, a admis recursul, a casat ambele hotărâri şi a reţinut cauza spre rejudecare.
S-a motivat că instanţa de apel nu a avut în vedere caracterul devolutiv al apelului şi dispoz.art.292 alin.1 şi ale art.295 c.pr.civ., care permit completarea şi refacerea probatoriilor în apel – când datele speţei o impun.
Cu referire la speţă s-a reţinut că cererea apelantului pârât formulată în acest sens este întemeiată întrucât la prima instanţă nu a fost pe deplin lămurită situaţia de fapt, expertiza neavând în vedere şi actele de proprietate ale pârâtului.
S-a justificat soluţia casării cu reţinere din necesitatea administrării de noi probe.
În rejudecare, s-a pus în discuţie şi s-a încuviinţat refacerea expertizei de către acelaşi expert cu luarea în considerare într-o variantă a actelor de proprietate depuse de pârât, a planurilor parcelare şi a schiţelor topografice întocmite cu ocazia punerii în posesie a părţilor asupra terenurilor pentru care li-s-au emis titluri de proprietate în baza Legilor fondului funciar, iar în altă variantă ca identificarea să se facă pe baza documentaţiei depusă de reclamante.
În concret, s-a cerut expertului să identifice suprafeţele de teren aflate în proprietatea părţilor, situate în T.91, P.8 şi respectiv 9, după schiţele topometrice de punere în posesia a reclamantelor şi a antecesoarei pârâtului – S.A. şi după documentaţiile cadastrale pe baza cărora şi-au înscris părţile dreptul de proprietate în cartea funciară, să se indice reperele topometrice din planul zonal avute în vedere la stabilirea amplasamentului fiecărei proprietăţi, să întocmească schiţa terenului în discuţie şi să stabilească linia de hotar dintre proprietăţile părţilor pe întreaga lungime a acestora după caz, să determine eventuala suprapunere de terenuri, să constate dacă există diferenţe de identificare în cele 2 variante.
Raportul de expertiză întocmit de expertul I.I. s-a depus la dosar la data de 10 decembrie 2008.
La data de 19 ianuarie 2009, reclamantele au formulat obiecţiuni la raport – susţinând în esenţă că expertul nu a îndeplinit toate obiectivele fixate de instanţă, întrucât a avut în vedere la identificare doar schiţele topografice de punere în posesie, nu şi documentaţiile cadastrale – în final deplasând proprietăţile părţilor de la est spre vest cu 11,36 m.
Instanţa a respins obiecţiunile, constatând că raportul de expertiză întocmit cuprinde două variante de identificare a terenului, într-o variantă expertul identificând proprietăţile părţilor după planul parcelar şi schiţele topografice prin care s-au determinat şi individualizat suprafeţele de teren înscrise în titlurile de proprietate ale reclamantelor şi respectiv al antecesoarei pârâtului şi după reperele topometrice din planul zonal avute în vedere la stabilirea amplasamentului fiecărei proprietăţi – la data punerii în posesie, şi o variantă în care a stabilit amplasamentul pe baza lucrării cadastrale întocmită de firma SC C. SA – pe întreaga zonă de construire a centurii Nord Craiova DN 6 – documentaţie invocată de reclamante.
Examinând acţiunea reclamantelor în raport de întregul probatoriu administrat în cauză se constată că este întemeiată doar în privinţa capătului de cerere privitor la grăniţuirea proprietăţii părţilor.
Art.584 c.civ. prevede că orice proprietar poate îndatora pe vecinul său la grăniţuirea proprietăţii lipită cu a sa.
Proprietatea reclamantelor asupra Parcelei 8 din Tarlaua 91, dovedită cu titlul nr.609-59084/93 emis în procedura reconstituirii dreptului de proprietate în baza Legii 18/1991 – se învecinează cu cea a pârâtului din Parcela 9 din aceeaşi tarla – teren dobândit de pârât prin donaţie de la antecesoarea acestuia – S.S. – titulară a dreptului de proprietate asupra terenului reconstituit în baza aceleiaşi legi conform titlului de proprietate nr.611-59084/1998.
Terenurile se află în extravilanul Municipiului Craiova şi între proprietăţi nu există configurată o linie despărţitoare – astfel că cererea reclamantelor, privitoare la stabilirea hotarului despărţitor dintre cele două proprietăţi pe întreaga lor lungime este întemeiată.
La stabilirea hotarului trebuie avut în vedere atât întinderea dreptului de proprietate al fiecărei părţi, cât şi amplasamentul acestor proprietăţi – stabilit prin titlurile de proprietate şi alte acte anexe la aceste titluri ce servesc la individualizarea suprafeţelor.
În speţă titlurile părţilor s-au emis în procedura reconstituirii dreptului de proprietate, iar amplasamentul suprafeţelor de teren s-a stabilit la data punerii în posesie a persoanelor îndreptăţite de către comisiile locale – cărora la revin asemenea atribuţii conform art.5 , lit.c şi d din Regulamentul privind procedura de constituire, atribuţiile şi funcţionarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate – aprobat prin HG 890/2005.
În îndeplinirea acestor atribuţii, comisiile locale întocmesc documentaţiile privind amplasamentul terenurilor – respectiv planurile parcelare ale zonei şi schiţele topografice pentru fiecare parcelă în parte.
La dosarul cauzei s-au depus schiţele topografice ale celor 2 parcele în discuţie executate pe baza planului parcelar, schiţe ce cuprind şi reperele topometrice avute în vedere la stabilirea amplasamentului parcelelor, respectiv la Sud – la DE 261/1 colţul Abatorului – şi distanţa de 144 m de la acesta până la parcela 9 din T.91 donată pârâtului –la nord de intersecţia de drumuri –precum şi fascicolul de conducte de termoficare – conducte dezafectate ulterior, pe teren rămânând stâlpii din beton de susţinere – unul fiind configurat la mijlocul parcelei 9 în partea de sud.
În varianta în care la stabilirea amplasamentului parcelelor se iau în considerare aceste repere – punctul de demarcaţie de la care se stabileşte hotarul despărţitor dintre cele două parcele la sud trebuie să fie la distanţă de 183 m.de la colţul Abatorului (144 distanţa până la parcela 9 la care se adaugă lăţimea de 34 m. a parcelei 9 din partea de sud), iar în partea de nord la distanţa de 89 m. faţă de intersecţia de drumuri de pe reperul DE 178 (49 m.de la intersecţie până la parcela 9 la care se adaugă lăţimea de la nord a parcelei de 40 m.) şi hotarul este linia dreaptă dintre aceste puncte indicate cu lit.A şi B pe schiţa topografică a Primăriei Mun.Craiova (fila 70 dosar 5091/215/2006 al acestei instanţe).
Raportul de expertiză cuprinde şi o variantă în care amplasamentul parcelelor s-a stabilit pe baza lucrărilor cadastrale întocmite în 2004 de către SC C. SA cu ocazia dezmembrării (dezlipirii) corpurilor funciare ce au constituit iniţial parcelele 8 şi 9 ,fiecare corp fiind dezmembrat în trei parcele ca urmare a exproprierii unor suprafeţe din proprietatea părţilor pentru construirea autostrăzii DN 6.
Expertul a constatat însă că la întocmirea acelei documentaţii nu s-a ţinut seama de planul parcelar al zonei şi de schiţele parcelare întocmire de Primăria Mun. Craiova la data reconstituirii drepturilor de proprietate în baza Legii 18/1991 şi că s-au stabilit alte amplasamente ale parcelelor cu consecinţa unor deplasări ale acestora de la est spre vest cu 11,36 m.
Această variantă nu poate fi luată în considerare întrucât ar duce la modificarea amplasamentului parcelelor părţilor, aşa cum a fost stabilit la data reconstituirii dreptului de proprietate prin documentele ce face parte din titlu rile de proprietate.
Susţinerile reclamantelor conform cărora este preferabilă documentaţia întocmită de SC C. SA în raport cu planul parcelar al Primăriei Mun.Craiova întrucât doar aceste documentaţii ar fi efectuate de specialişti, nu se pot reţine întrucât, şi din componenţa comisiilor locale ce au întocmit planul parcelar şi schiţele topografice au făcut parte şi specialişti în măsurători topografice cadastru agricol, organizarea teritoriului conform art.2 din Regulamentul aprobat prin HG 890/2005.
Documentaţia SC C. SA nu s-a dispus pentru stabilirea întinderii sau individualizării parcelor ci doar pentru dezmembrarea acestora şi stabilirea acelor părţi din terenuri necesare construirii autostrăzii DN 6 şi trebuia să ţină cont de drepturile deja existente şi înscrise în registrele de publicitate imobiliară.
În documentaţia anexă a titlului de proprietate al donatarei, ca şi în planul de încadrare şi delimitare (fila 87 dosar apel), întocmită pentru obţinerea autorizaţiei de construcţie – la cererea pârâtului – terenul său este configurat conform planului parcelar pe schiţa parcelei regăsindu-se stâlpul de susţinere de la conducte – documentaţie anterioară celei întocmită în vederea exproprierii – de către SC C. SA.
Din considerentele arătate, hotarul despărţitor dintre proprietăţile părţilor se va stabili în varianta în care se respectă drepturile de proprietate ale părţilor stabilit prin titlurile lor de proprietate – ca fiind linia dreaptă între punctele A – B din schiţa topografică de la fila 70 dosar rejudecare.
În acest caz, conform raportului de expertiză, suprafaţa de 40 mp. revendicată de reclamante ca suprafaţă aferentă construcţiei se află pe terenul pârâtului şi astfel că soluţia ce se impune este de respingere a cererii în revendicare.
Aceeaşi soluţie se impune şi în privinţa cererii în desfiinţarea construcţiei – construcţia situându-se în parcela 9 – proprietatea pârâtului.
Întrucât acţiunea s-a admis doar în parte, cheltuielile de judecată se vor acorda parţial în considerarea capătului de cerere în grăniţuire –admis (500 lei onorariu apărător fond, 150 lei parte onorariu expert, 350 lei onorariu apel şi 400 lei – parte din onorariu apărător din rejudecare) urmând a se obliga pârâtul la 1400 lei cheltuieli de judecată către reclamante.
Se compensează cheltuielile reprezentând onorariu expert suportate de către părţi în rejudecarea acţiunii.
Faţă de considerentele arătate, urmează a se admite în parte acţiunea şi a se stabili hotarul despărţitor dintre proprietăţile părţilor situate în T.91 parcelele 8 şi 9 ca fiind linia dreaptă dintre pct.A – B din schiţa topografică a Primăriei Mun.Craiova şi a se respinge ca nefondate celelalte petite ale acţiunii, a se compensa în parte cheltuielile de judecată şi a se obliga pârâtul către reclamante la 1400 lei cheltuieli de judecată.
6
